vineri, 30 decembrie 2011

Bilant

Ca la fiecare sfarsit de an, si acum, fac un bilant. Anul asta a fost unul surprinzator din toate punctele de vedere. As putea sa scriu asta cu majuscule si tot n-ar fi suficient.
Sa recapitulam:
Inceputul de an m-a gasit dispusa sa salvez lumea. Pentru egoista din mine asta a fost o ocupatie total nepotrivita. Mai nepotriviti au fost insa o parte din oamenii langa care am incercat sa fac asta. De retinut: ca sa salvezi lumea, trebuie sa recunosti realitatea atunci cand te musca de fund sau vrea sa-ti scoata ochii. Lectia doi din balamucul asta a fost ca trebuie mereu sa-mi ascult intuitia.
Pe la jumatate am fost pe soseaua Transalpina si am vizitat in timp record o multime de locuri spectaculoase.
Tot cam pe atunci am primit o oferta de job de nerefuzat. Pentru domeniul in care se desfasoara activitatea, pentru mutrele prietenilor apropiati care stiu despre ce e vorba si pentru bani.
Inainte de asta, am curatat din viata mea oamenii cu incarcaturi negative. Meritele psihoterapiei, care insa nu mi-a alungat chiar toti demonii. De bani nu vorbim, ca acum, spre deosebire de restul lumii chiar am.
Green Monkey a inceput scoala. Am incercat varianta care functionase de minune pana acum: sa platim specialisti ca ei stiu ce au de facut. N-a functionat, asa ca a trebuit sa ma ocup personal.
Am devenit bucatar cu patalama oficiala la mana si n-am mai gatit nimic pentru ai casei de atunci.
M-am apucat de cusut. Incredibil, dar adevarat pentru cineva cu doua maini stangi.
Am muncit prima data in viata mea intre Craciun si Anul Nou.
Majore: am mers impreuna cu ai mei parinti la o gradina zoologica, locul nu e important, ci faptul ca am mai apucat sa o fac.
Minore: am patinat, m-am specializat in traduceri din istoria artei si design, am avut propria bucata de emisiune la radio, oamenii m-au invitat inca la evenimente cu care nu mai aveam nicio legatura (si au insistat sa vin, in semn de pretuire pentru munca mea anterioara), am incheiat psihoterapia.
Esentiale: sunt fericita si uimita (exceptie martea asta si o luni acum o luna, cand eram mahmura), sunt mai aproape de copilul meu decat am fost vreodata.
Daca-mi mai vin idei le completez pe parcurs.
Sa aveti un an de zeci de mii de ori mai minuat decat anul asta! Zic.

duminică, 25 decembrie 2011

Craciun fericit

Mi-am mutat sarbatoare in alt oras. E atata liniste ca ma intreb unde s-au dus toti... Ei bine, nu prea conteaza, cata vreme au burtile pline, stau la caldura si au macar un strop de bunatate in suflet. Cred ca alta era ordinea ca sa fie totul in adevaratul spirit al sarbatorilor, dar eu raman ancorata in realitate. Craciun fericit! Atat.

joi, 22 decembrie 2011

Spiritul Craciunului

Pe plantatia pe care cu onor prestez nu exista zile libere. Se munceste 24/24 7/7. Dar spiritul Craciunului e intels intr-un fel aparte. Dintr-o multinationala cu teambuildinguri/betii crunte intr-o firma in care fiecare abatere e penalizata e cale lunga. Cu toate astea, fiecare angajat a primit un cadou de Craciun. Partea care asigura focul continuu 25 % din salar pe post de prima si un cadou in produse, iar restul 100$ plus cadou: cozonac, ciocolata, sampanie, bomboane. Nu vorbim de 10 angajati, ci de vreo 50. Pai prima mea a fost mai mare decat tot ce-am adunat eu in 11 ani de multinationala. Hai, sa aveti sarbatori fericite! Sau, cum mi s-a urat mie azi: happy chrismukah!

marți, 20 decembrie 2011

Poveste trista cu Mos Craciun

Se ia una bucata serbare scolara, la care vrei sa faci o fapta buna si inchiriezi un Mos Craciun, ca sa se bucure copiii. Vorbesti cu el timp de o saptamana zilnic, confirma prezenta cu doua ore inainte de serbare si.... nu apare.
Cu alte cuvinte, am vorbit cu un prieten actor, care-mi recomanda pe cineva cu o casa de productie. Cel recomandat si cu care s-a discutat pentru un pret bun imi da numarul unui angajat/prieten (sau ce-o fi fost) care-mi cere pretul de catalog: 400 de lei. De banii astia mi-a promis ca sta cat e nevoie. Dupa doua zile ma suna si-mi spune ca ar fi bine sa mutam serbarea, ca asa e romanul se decide in ultimul moment si ca mai are un angajament. Comentariul meu a fost ca asa e romanul si se caliceste. Dupa asta, l-am tot sunat si l-am intrebat daca ajunge. Vorbesc cu el cu o seara inainte si-mi spune ca nicio grija a rezolvat tot si ajunge. Il sun azi, la 15:30 sa verific daca a trecut pe la scoala si stie unde trebuie sa ajunga. Acelasi raspuns: sigur, stati fara griji, la 17:30 sunt acolo. La 17:40 ies din serbare si incep sa sun. Indelung si apasat. Mos Craciun nici vorba sa-mi raspunda. Gasim unul la coltul scolii si rezolvam problema. La 18:30 ma suna Mosul sa-mi spuna ca-i blocat in trafic. Nici n-am putut sa vorbesc cu el de nervi. Finalul a fost unul fericit, Mosul luat pe sus din colt s-a achitat perfect de indatoriri si a fost mai ieftin. Cred ca nu i-am multumit indeajuns. Ceilalti actori (si la propriu si la figurat): Dragos Silivestru (omul cu casa de productie) si Pavel Valeriu Dan (Mosul pe care nu l-as recomanda nici dusmanilor). THE END.

duminică, 4 decembrie 2011

Shopping

Sambata am fost in Dragonul Rosu. Uitand ca i se face reclama la televizor si neimaginandu-ne ce omor va fi. A meritat dintr-un punct de vedere. Ne-am intalnit cu chinezul care vinde legume din productia proprie. Asa ca ne-am aprovizionat cu pak choi. Perfect pentru o salata langa o friptura de vita. In sange, va rog. Si magazinul alimentar chinezesc e bine aprovizionat. Inimi de palmier, lotus in saramura, pasta miso si alte bunatati pe care le plateam pana acum cu bani grei. Cat despre restul lucrurilor, daca nu le cumparati cu baxul, mai bine le luati din piata, caci scutiti un drum, iar pretul e la fel.

joi, 1 decembrie 2011

miercuri, 30 noiembrie 2011

Traditii

Traditia de 1 decembrie imi cere sa pregatesc alaturi de copil prajitura specifica unei alte tari. Anul asta, traditia ramane undeva in planul doi, caci pentru prima data in viata mea de om al muncii lucrez de sarbatoarea nationala. Hai sa ne traim! Si fara ironii, va rog! Macar de ziua nationala putem sa ne uitam la noi cu onestitate si sa vedem ca nu suntem nici mai buni nici mai rai decat altii. Poate nu ne place de noi, in general. Dar eu, mi-am propus ca de 1 decembrie, cata vreme muncesc, sa fiu onesta si sa nu zic nimic de rau de noi si-ai nostri.

duminică, 20 noiembrie 2011

Poligraf 2

Am fost, functioneaza. Nu e chiar ca in filmele americane, dar e pe bune. Cred ca oamenii de acolo si-au zis ca-s nebuna, caci le-am detectat camera ascunsa si m-am strambat la ea grupa mare. Poveste cu adevarat amuzanta nu o va auzi nimeni decat face2face.

vineri, 11 noiembrie 2011

Poligraf

Pe plantatia mea, despre care, in continuare nu am decat cuvinte de bine, testele poligraf sunt de rigueur. Saptamana viitoare imi vine randul. Va povestesc dupa cum a fost. In principiu sunt doar curioasa, caci am constiinta curata. Mama m-a educat bine, plus, ca am ideea fixa ca nu trebuie sa-mi stric karma cu maruntisuri.

duminică, 6 noiembrie 2011

Aceeasi tema

...dar alt weekend. Mirosul frunzelor arse. Cainele care te alearga prin curte si vrea sa se urce pe tine cu cele 70 de kg ale lui pentru ca l-ai mangaiat prea putin. Pisoii care se impleticesc printre picioarele copilului si fug cand ii simt pe adulti. Cuptorul fierbinte din care ies covrigi. Prieteni, cunostinte, oameni veseli, cu grijile lor, dar pe care nu simt nevoia sa le impartaseasca tuturor. Cel mai neplacut: drumul inapoi spre marele oras.

luni, 31 octombrie 2011

Cum sa NU iti faci un cv

In ultima luna am trecut in revista cam 4000 de cv-uri. Si m-a apucat groaza. Nu pot spune ca am vazut 200 care sa arate civilizat. Cam mic procentul. Ca sa n-o mai lungesc, concluziile le regasiti mai jos.

NU iti pune poza de la nunta cu voalul pe cap sau floarea in piept. Nici pe cea din vacanta sub palmieri sau facuta de consort in bucatarie cand tu mesteci in cratita. Si nici pe cea cu toata familia. (In caz ca va intrebati, da, le-am vazut pe toate)

NU declara ca in cinci ani vrei sa devii manager la o mare multinationala cand tu ai doar liceul  si ai lucrat cateva luni ca vanzator la aprozar.

NU scrie in scrisoarea de intentie cate stii tu despre firma mea, cand eu stiu sigur ca nu stii nimic, ca nu ai de unde.

NU spune ca te caracterizeaza fidelitatea fata de job cand in ultimul an tu ai avut opt slujbe.

NU spune ca esti foarte atent la detalii cand tu ai greseli in cv.

NU declara ca esti interesat de oportunitatile de promovare cand eu iti ofer o slujba in care nu exista asa ceva.

Si un DA.
Daca ai fost programat vino la interviu sau macar anunta ca nu te mai intereseaza.

duminică, 30 octombrie 2011

Liniste

si pace in weekendul asta. Cu lumina de toamna asa cum imi place mie, cu miros de gratar si bere amara. Cu telefoane date la birou la ora la care altii dorm. Ma bucur ca am colegi tineri care nu cunosc melodia lui Andries ”Seful”, ca altfel trebuia sa ma dezbrac sa le arat ca eu am par pe piept.

duminică, 23 octombrie 2011

De-ale mele

Lucrez intr-o industrie care nu va da faliment prea curand. Ma simt bine in ea. Si jumatatea mea pe langa mine. E amuzant. Pentru mine. Pentru prietenii mei e curios. Toti vor sa bea o cafea cu mine. Sa afle detalii secrete. Nu exista!
 IQ-ul e relevant raportat la realitatea imediata. Altfel e doar teorema lui Euclid aplicata in vid (L.E. asta e doar de dragul rimei).
V-am zis ca pentru recensamant eu apartin ca nationalitate de vanuatu si ca religie de zoroastrism, iar jumatatea mea tine de religia klingoniana?!

vineri, 21 octombrie 2011

Amor de balta

Azi ajung la birou. Nimic anormal in asta. Cu asta m-am ocupat in ultimii 14 ani, cu mici pauze. Doar ca azi gasesc un ghiveci pe masa. Si asta mi s-a mai intamplat. Doar ca pana acum niciunul dintre ghivece nu avea biletul atasat.
Citeste, (scria pe el).
Atat de mult cat te iubesc de floare ati daruiesc. (greselile apartin expeditorului). Nu continui ca sunt si alte persoane implicate. Insa, expresia mea sper ca a fost inregistrata pe camerele de supraveghere ale firmei, caci mi-au iesit ochii din cap ca in desene animate. Mai rau i-au iesit colegului care era si el vizat si care a crezut ca si mine ca biletul imi este adresat. Sper ca la ora asta se distreaza de minune cu nevasta din dotare de asa incurcatura.
Sa ma explic... Una bucata colega divorteaza de un sot betiv, cu care are doi copii. Sotul vine, face scandal, apoi trece la capitolul fara pasiune viata e pustiu si-i aduce o floare cu biletul aferent. Ea o lasa la mine pe birou, in ideea ca face un gest dragut, dar nu vede biletul. Eu da. Un sfarsit de saptamana minunat... Ceea ce va doresc si voua!

joi, 20 octombrie 2011

Motivationale

Saptamana trecuta am avut onoarea si placerea (nu, nu zic la misto) sa particip la un pranz cu Alain Cardon. Voiam sa scriu chiar atunci despre el, cat impresiile erau proaspete, dar evenimentele au trecut in fuga pe langa mine si n-am mai apucat. Ca sa nu ma enervez din nou, povestind despre sedinta cu parintii la care am fost azi, o sa va spun cateva idei cu care am ramas in urma intalnirii.

- Nu poti sa fii motivat daca nu ai un scop!
- Degeaba ai un EQ mare daca nu stii ce sa faci cu el!
- Cu cat acorzi mai mult timp unui lucru, cu atat acel lucru iti va lua mai mult timp! (Varianta in engleza suna mai bine: The more time you give to something the more it takes)
- La reflux se vede cine e fara chiloti!

Nu cred ca as mai putea adauga eu ceva.

marți, 18 octombrie 2011

SOS de aniversare

Nu m-am depresat deloc! Nu mi-am inchis telefonul! Am dus prajituri colegilor. Mi-am dus copilul la McDo. Mi-am petrecut seara cu sor-mea uitandu-ne pe site-urile cu produse cosmetice si haine si band cate un shake de proteine. WTF. Asta nu-s eu, clar! Rog extraterestrii sa ma aduca inapoi, ca-mi placea mai mult de mine inainte!

luni, 17 octombrie 2011

Muzeul Antipa

Din motive de lipsa de chef pentru destinatiile deja cunoscute si de lipsa de bani pentru altele noi, weekend-ul asta am ramas in Bucuresti. Green Monkey a declarat de sambata dimineata ca el vrea la muzeu, la dinozauri, asa ca duminica ne-am conformat.

Antipa deschide la zece, dar noi n-am fost gata la timp si am ajuns abia pe la 10:50. A fost relativ ok si asa. Coada doar in interior la cele doua automate pentru bilete. Atentie, nu primesc decat bani ficsi, daca nu aveti schimbat puteti schimba la receptie. N-a durat foarte mult pana ne-am luat biletele si ne-am pus pe vizitat.

Exponatele sunt tot cele de pe vremea copilariei mele, dar sunt mai bine puse in valoare. Mi-a placut la nebunie felul in care sunt prezentate specimenele conservate in formol.

Mi-a displacut profund in schimb faptul ca intr-un muzeu, prezentarile exponatelor (textele disponibile pe ecranele tactile) erau pline de greseli. "Acest sarpe este periculos datorita veninului sau" WTF! "Sconcul american". Mi se pare inadmisibil. La cati bani au bagat in renovare nu puteau sa angajeze pe cineva care chiar stie limba romana?!

Un plus pentru magazinul de suveniruri. Aveai de unde alege, de la magneti cu fluturi, dinozauri sau cladirea muzeului la dinti de rechini, geode, dvd-uri sau chiar tricouri, care aratau foarte reusit (culori si imprimeuri grozave).

Preturi: 20 lei biletul adult, 5 lei elevi, studenti, copii prescolari intra gratis.
5 lei un dinte de rechin, 4 lei un magnet, 3 lei o geoda, 2 lei o piatra semipretioasa, 14 lei un dvd.

Per ansamblu, vizita merita fie si numai pentru bucuria copilului. Cititi-i insa selectiv explicatiile exponatelor.

Sa nu uit, la 12:30 cand am plecat coada era pana in strada. Avea sa dureze cam vreo doua ore pana cand ultima persoana asezata atunci avea sa ia bilet, ne-a informat portarul.

miercuri, 5 octombrie 2011

M-am decis

...nu mai am nevoie de inca o categorie pe permisul de conducere. De azi m-am intors la sport si dupa ce mi-au iesit doar vreo 22 de ture de bazin in loc de 40 cat imi propusesem (deh, trebuia sa mai ajung si la munca inainte de pranz si pana la 12 sigur nu le terminam, ca era deja 9) am decis ca atunci cand schimb prefixul vreau sa particip la triatlon. Asta pentru ca, dupa cum se stie, nu pot trai fara un scop in viata (unul al meu, personal, fara legatura cu copilul, restul familiei etc). Asadar, sper sa ma tina job-ul asta macar urmatorii patru ani, ca sa-mi pot plati antrenamentele. Deci, maine bag 30 de ture de bazin (sa fim realisti, zic). Asta daca ma voi putea da jos din pat.

vineri, 30 septembrie 2011

Actual

Acum beau bere, nici daca as fi stat in desert fara pic de apa doua saptamani nu cred ca mi-ar fi fost atat de sete. Si aseara am baut. O bere jumate. Nici pe-o masea s-ar zice. Da' de unde! Ca nu-mi mai simteam maselele dupa ea. Unde-s vremurile cand bagam o sticla de vodca si una de gin turnate intr-o oala si impartite frateste cu colega mea de facultate, dupa care mai si invatam 20 de cursuri si mergeam la examen. Somnul era optional, cam doua ore. Bref, ce voiam sa zic, aseara am adormit cu laptopul in brate. Am imbatranit si nu mai am energie nici macar sa devin depresiva, asta ca tot vine ziua mea. Luni am inventar. 200 de scule. Sa-mi traiasca, si sa nu le amestec ca in seara asta beau doua beri si nu stiu daca ma trezesc pana luni.

joi, 29 septembrie 2011

Retorice

Stiti ce fac oamenii care baga cabluri in pereti sa nu le vada altii (si pe langa cabluri niste alte chestii destepte) si dupa aia cheama si-i platesc pe unii sa zideasca peretii si in tura trei constata ca nu mai merge nimic? Taie peretii! Spor la treaba, baieti!

luni, 26 septembrie 2011

O lista si o intrebare

Pentru ca sambata am dormit 16 ore (ceea ce nu mi s-a intamplat in viata mea) si prin urmare am mintea odihnita mi-am amintit ca se apropie ziua mea si mi-am facut o lista cu ce-mi doresc (si ma astept sa si primesc... Cine are urechi de auzit sa auza! :D)

In primul rand vreau o Toyota Hilux asezonata cu o garderoba de pitzi si pantofi cu tocuri de minim 10 cm. Numai imaginati-va cum o sa coboare blonda din mine imbracata in rochii cu sclipici si pe niste tocuri pe care nu se poate tine din asa masina... V-ati imaginat? Acu' recunoasteti ca merita investitia.

In al doilea rand vreau o drujba. Nu m-am hotarat ce fac cu ea, da-mi place ideea.

Cam asta e cu lista ca sa nu zica lumea ca-s pretentioasa. Daca si la doua, trei chestii apar plangeri....

Cat despre intrebare, ea suna cam asa:
Sa ma apuc de scoala ca sa-mi iau permisul de conducere pentru categoria A sau pentru C?

miercuri, 21 septembrie 2011

Aglomeratie pe strada colectionarului

Dupa cum bine stiu prietenii mei eu colectionez. Pe langa tablouri si genti, colectionez si diplome. Azi am fost sa iau cea mai noua achizitie si asta, in ciuda faptului, ca pe plantatia mea e o aglomeratie cum nu am mai vazut de mult in anii mei de munca. Asta-i bine, ca nu am vreme sa ma plictisesc, dar pe de alta parte, daca punem la socoteala ca dupa ce ajung acasa mai trebuie sa ma ocup de copilul personal care a inceput si el scoala si sa mai si traduc niste chestii foarte pretentioase (oare o sa ma plateasca domnul profesor cand o vedea factura, accept si una din bicicletele lui) mai cam ia cu ameteala. In plus, cum ziceam, saptamana trecuta am mai dat un examen pentru colectia mea, deci pregatiri si stres. Tot sper ca se mai fluidizeaza traficul pe strada mea. Cred ca o sa uit un semafor pe rosu si o sa ma bucur si eu de o saptamana mai linistita. Curand! Mi-am promis.

marți, 20 septembrie 2011

Electorale

Cum imi alergau mie degetele pe tastura in seara asta aud un ciocanit la usa. Gandindu-ma ca e administratorul venit sa-mi raspunda la intrebarea de radio sant pe care i-am aruncat-o ieri (cand mi-a baut la usa, ca sa urmati firul logic) deschid fara sa ma gandesc prea mult. Cand colo, ce sa vezi: doi baietei, cam hipercromi, care-mi arunca in brate un rucsac, dupa care ma mitraliaza mai ceva ca dom` Semaca: de la PDL, cado'`pentru cupilu proprietate personala, verifica numele (adica mi-l zic ei, ca io n-am zis nimic) si ma intreaba daca mai tin cu Anca Boagiu. Acu` cinstit vorbind, cum ma pricep la politica cam la fel ca la semantica dialectului amharic si cum io am abonament la filme pe net si nu la tv, doamna de care nu aud prea mult imi place (motivul fiind enuntat chiar in aceasta propozitie). Inchid usa frumos si anunt odorul ca aprimit un cadou. Fericit, desi deja a cam inceput sa se invete cu cadourile  (ieri a venit de la scoala cu periuta si pasta si vreo doua caiete) deschide rucsacul. Inauntru un ambalaj frumos din carton ondulat pe care era lipit numele Elenei Udrea. Acu`, ca ambalaju' era mai scump decat rucsacu' si cadou' nu mai zic, da' niste coperti pentru manualele astea cu forme care de care mai fistichii nu puteai sa pui si tu?! Si a mai zis odorul sa-ti transmit ca ai gresit, lui nu-i trebuie penar roz!!! Iar eu iti spun ca ai gresit adresa, da' ma sacrific io si fac pe curieru', duc rucsacul acolo unde trebuia sa ajunga de prima data, la un copil sarman, de la tara, care mai are sase frati cu care trebuie sa imparta doua cadouri ca ma-sa si tac-su nu pot vota de sase ori!

Si acu'ca mi-am varsat ofu' ma-ntorc la trebile mele. Pentru conformitate limbajul este un fel de terapie ca sa combat snobismul pe care mi-l da textul pe care-l traduc si al carui subiect este designul in epoca revolutiei industriale.

miercuri, 7 septembrie 2011

Plantatia 2

Am mai lucrat pe plantatii. Mult! Dar niciuna nu a fost la fel de distractiva ca asta. Lasand la o parte diferentele de mentalitate, gen: oricine poate da rezultate cu bani, numai cei destepti pot si fara / banii pe care-i cheltuiesti ti se intorc inmultit, una e sa lucrezi cu corporatisti care nu misca un mm in afara liniei trasate si alte cu oameni care vin cu idei, pentru ca stiu ca vor fi platiti pentru ele. Daca, si cand, voi avea afacerea mea voi plati pe toata lumea la procent. Si atunci sa vezi munca! Pentru ca pe plantatia asta toata lumea chiar munceste! Cand ti se spune: cheltuieste cat vrei ca sa-ti decorezi biroul in care vei sta 8 ore ca sa-ti placa si sa fii eficient, iar cat vrei, chiar nu are limita, iti cam vine sa muncesti. Zic!

joi, 1 septembrie 2011

Plantatia

De azi m-am intors pe plantatie, in campul muncii vreau sa zic. Pana acum e bine. Principala mea insarcinare este sa iau soferul si sa ma duc sa-mi cumpar un scaun confortabil. Si un dulap cu cheie, zic eu. Da, si obiecte de decor cu care sa-ti personalizezi biroul, mi se raspunde. Nu-i asa ca-i bine la munca?!

miercuri, 31 august 2011

Coincidente

Nu prea cred in coincidente. Uneori ele apar, totusi. Cum nu ma stiu insa in ceea ce eu numesc stadiul III al vietii mele prefer ca zgomotul de copite sa insemne cai si nu zebre. Cam obscur, nu-i asa? Nu-i nimic, e suficient pentru un aide-memoire.
Asadar, luni dimineata pe peronul statiei de metrou cineva se opreste langa mine si ma intreaba cum ajunge la o anumita statie. Asta desi citeam, iar pe langa mine era o multime de lume fara ocupatie. Ii explic si-mi vad de treaba. Schimb metroul si remarc o tipa cu sprancenele mult mai deschise decat vopseaua de par, ceea ce-i dadea o figura bizara (nu mai citeam, ca mergeam doar o statie). Ok, nimic aiurea pana aici. Ma duc, imi rezolv treburile, incerc sa-mi stabilesc vreo doua intalniri, nu-mi iese si cobor la metrou, ca sa-l iau in sens invers. Ma urc in el si, surpriza, langa mine tipa cu sprancenele! Wow, zic, ce coincidenta. Schimb din nou metroul si, din nou surpriza, in fata mea pe scaun persoanele care ma intrebasera cum ajung in punctul X. Au coborat si ele la statia unde am coborat si eu. Mi-a parut rau ca n-am fost atenta la cei din tramvaiul cu care am mers pana la metrou, cine stie, poate la intoarcere vedeam zebre. Am zis, ca ieri si azi n-am mai iesit din casa nici macar sa cumpar paine?

joi, 25 august 2011

Q&A

Uneori, apare un moment in care te trezesti dimineata si nu-ti place ce vezi in oglinda. Acelasi in care constati ca toti oamenii care-ti plac sunt mai tineri decat tine, iar cei care au de doua ori varsta ta te trateaza ca pe un egal. Si atunci ma intreb (da, sa nu generalizam, caci era unul din momentele mele) ce ar putea umple golul si cum ai putea duce fantezia pana la capat. Indiferent ce ai lua (si nu, nu sunt de acord cu mai mult de un pahar recreativ) tot te trezesti la un moment dat. Nu toti dezvoltam personalitati multiple, si nici nu ne dorim asta. Si atunci ce pot face?! Sa ma asez in varful patului cu o patura in cap si sa astept sa-mi treaca? Sa dau vina pe genetica, fiindca nu am suficiente gene responsabile cu fericirea? Sa dau vina pe parinti, desi stiu ca teoria freudiana e depasita de mult? Orice as face ma trezesc in acelasi loc, si ma intreb de ce deprseia de ziua mea m-a apucat cu atata vreme inainte?! What is wrong with this fucking world?!

duminică, 21 august 2011

Bilant de uichend

22 kg vinete, 16,5 kg ardei, 25 kg rosii, 8 kg carbuni si o zi intreaga de munca. Ah, sa nu uitam de cele doua navete de bere care au stins pentru trei oameni caldura emanata de gratar si de ceaun. Murdari si-n locuri pe care nu stiam ca le avem, ne odihnim, unii la munca, altii inca in vacanta pentru tura de uichendul urmator, numai cu ardei si rosii.

luni, 15 august 2011

Nebunie curata

Ca de fiecare data, promit povesti din vacanta si nu ma tin de cuvant. Acum am insa o scuza, ma impiedica o cacofonie teribila creata de muzica din Oraselul Lenes mixata aiuristic cu cea de la Taraf tv. Asa e cand ai in casa oameni cu gusturi diferite, dar si un calculator in camera cu televizorul. Sa ma impuste cineva! Dar repede, va rog!

vineri, 12 august 2011

Ce-mi place

.... cel mai mult la noua mea slujba, nu sunt banii (mai multi decat am castigat vreodata, si am castigat bine), nici faptul ca e aproape de casa, nici functia (pe care mi-o doream de cand am adaugat ultima diploma la portofoliu) si nici alte lucruri minunate, ci faptul ca nimeni din familie nu va mai avea curajul sa se laude cu ce fac e,u povestindu-le tuturor cunoscutilor unde lucrez, ce functie am si cat castig. Iar fetele celor putini care vor afla vor fi ca in reclama de la mastercad: de nepretuit. Abia astept sa vina 1 septembrie!

miercuri, 10 august 2011

Vesti bune

Si iacata cum, intr-o dupa-amiaza ploioasa, cand tocmai atipisem din cauza oboselii de a-mi fi mutat privirea de la ecranul televizorului la cel al telefonului (sa verific daca merge, evident), am fost trezita de vesti bune. Da, tocmai alea, pentru care am tocit in ultima luna si jumatate cartile de tarot ale internetului. Acum ca mi-a revenit elanul, poate o sa povestesc si pe unde am fost in vacanta.

luni, 25 iulie 2011

Noutati pe frontul de vest

Pana si cartile, de tarot, de data asta (sic!) imi spun ca am facut o alegere buna si se arata optimiste, ceea ce dupa 8 luni in care, cat or fi ele de generate de calculator, mi-au aratat numai sinistrosenii e minunat. Cum ziceam, sa-mi ascult intuitia! Sa privim cu optimism inainte! Bine ca am reusit sa fac curatenie, ca la asa prieteni nu mai ai nevoie de dusmani, ca si alora le va fi mila de tine. E loc pentru viitor.

miercuri, 20 iulie 2011

De ce citesc?

De ce citesc? Pentru ca lectura unei carti al carei sfarsit incerc sa-l ghicesc inca de la primul paragraf, chiar inainte ca premizele actiunii sa se arate, imi da o euforie aparte. Oarecum aceeasi pe care o am dupa 6 sticle de bere (numar si continut enuntate aleator), cand mintea mea crispata, aflata in tipare rigide, o ia razna. Pentru ca viata reala e monotona si previzibila (mai ceva ca o carte proasta) atunci cand am asezat-o pe fagase responsabile cu gandul la binele celor din jur. Pentru ca mintea mea e stimulata sa rezolve probleme cu care nu m-as confrunta in viata reala (conform principiului ca e de preferat sa inveti din greselile altora, ca nu ai tu timp sa le faci pe toate). Pentru ca o carte e ca un film in care eu sunt regizor si responsabil cu distributia (de asta nu citesc filosofie, ca in fata conceptelor abstracte dispare filmul). Pentru ca-mi place!

Mi s-a reprosat deseori ca a citi este pentru mine o fuga de realitate. Daca ar fi asa, ar fi mai simplu sa ma uit la filme sau la piese de teatru. Dar eu detest asta. O carte imi creeaza o realitate in care am si eu un rol, pe care o simt la un pas de a o putea pune in practica.

Sa fie asta motivul pentru care singurul film la care ma uit este unul in care personajul are personalitati multiple ( e de fapt un serial)?

In timpul asta ar fi trebuit sa scriu, de fapt, despre plictiseala. Cred ca intr-un fel am facut-o deja!

marți, 19 iulie 2011

The good days


Nu despre asta e vorba mereu, despre zilele bune pe care nu le-am schimba niciodata?

joi, 14 iulie 2011

Intrebari retorice

De ce nu-mi ascult intotdeauna intuitia, cand ea nu m-a inselat niciodata?

De ce oamenii care care ne aud nu ne si asculta?

De cate ori treci cu vederea cand ti se spune ca orice idee care contrazice cu argumente logice parerile celuilalt nu este constructiva?

Care e cu adevarat picatura care umple paharul?

miercuri, 13 iulie 2011

Pe repede-nainte

Carafe intregi de limonada cu ghimbir si menta. Oameni pe care nu i-am vazut de multa vreme. Iesiri la ore la care de obicei sunt in pijama deja. Injurat transportul public lipsa dupa ora 22. Jumatati de adevaruri si afaceri. Interminabile discutii telefonice. Canicula suportata in zone de asfalt pentru ca se pare ca toti vor sa-mi strice vacanta. Amanat plecari la gradina personala. Ganduri legate de cultura de dovlecei. Mai laconica decat am fost vreodata. Noi perspective amuzante. Muncitori sub geam sambata, inainte de opt dimineata, leitmotivul ultimelor trei veri. Vasile cred ca a fost dat afara pentru ca livra numai bere calda in creierii noptii.Unde se afla miezul noptii, mami?! Un eseu despre plictiseala la care doar gandul ma plictiseste deja. Caldura mare, monser! Zic!

marți, 5 iulie 2011

Un secret

Sinele astea au fost facute cand oamenii erau tineri, mi-a soptit un nene suparat ca din cauza zgaltaielii tramvaiului nu-si putea bea berea.

luni, 4 iulie 2011

Jurnal laconic

Un fel de singur acasa in care patul poate sta si nefacut, vasele pot ramane in chiuveta si toate intalnirile de pe liste se pot anula.
Gatit pentru oameni carora le face placere sa manance. Curata munca de chinez cand vrei sa faci chestii mici si delicate si nu ai ustensilele potrivite.
Comandat carti pentru ocuparea timpului liber. Dobitocii au trimis de doua ori acelasi pachet, desi i-am rugat sa nu ia in seama decat o comanda.
Si peste toate multe intrebari existentiale si un imens dor de Green Monkey.

joi, 23 iunie 2011

Perdeaua de fum

Nu mai cred de mult ca la noi declaratiile facute de marinar sunt izvorate din tampenie crasa. Nu, ele sunt facute cu scopul de a starni polemici pe marginea unor subiecte prea putin importante. In timp ce noi ne dam cu fundul de pamant ca l-a injurat (caci intr-un fel chiar asta a facut) pe rege si ca a negat Holocaustul, el e liber sa discute despre reimpartirea teritoriala a Romaniei dupa cum canta partenerii de coalitie. Din pacate, se pare ca uitam ca UDMR nu este propriu-zis un partid, si ca prezenta sa in Parlament in aceasta forma nu e tocmai ok. La fel cum uitam ca vorbim despre drepturile minoritatilor, in timp ce majoritatea e libera doar sa vocifereze si sa faca haz de necaz. Ce se va face Gogu de la Cuca Macaii cand toate institutiile administrative pe care trebuia sa le viziteze ca sa respecte legea se vor muta la distante masurate in ore de intarzieri pe calea ferata sau in accidente de circulatie pe drumuri, care pot fi numite asa doar pentru ca exista sub forma de linii pe o harta? Ce vor face romanii din cele doua judete ramase neincluse in respectivele regiuni? Stiati ca acum vreo opt ani, la Odorheiul Secuiesc, pe panourile cu promotiile din anul respectiv, puse la loc de cinste in vitrinele magazinelor, nici macar profesorul de romana nu avea nume romanesc si ca singurii care vorbeau corect romaneste (cu exceptia catorva cadre de conducere de la tipografie) erau rromii? Si ca pensiunile nu aveau niciun meniu in limba romana? Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu am avut probleme, cand am cerut sa mi se vorbeasca romaneste toti s-au conformat dupa posibilitati, fara vreo manifestare de nemultumire. Iar pensiunile... sunt cele mai curate pe care le-am vazut in viata mea. Dar am intalnit mai multi romani la Budapesta decat acolo. Ma rog, m-a luat valul. Ce ma intriga e ca n-am vazut nicio iesire la rampa a lui Vadim sau a simpatizantilor sai. Pana si opozitia ultranationalista a murit.
Cat despre legaturile marinarului cu casa regala, chiar daca in certificatul de nastere al lui Paul Lambrino scrie Paul de Romania (chiar, sunt curioasa cine a scris asta) el nu este recunoscut de casele regale din Europa. Cu alte cuvinte, vrem monarhie, s-ar putea sa avem, la fel cum nici Putin nu mai e presedinte.

PS. Comentariile sunt moderate, si nu degeaba. Asta e regatul meu!

vineri, 17 iunie 2011

Respect

Timpul meu e valoros. Pardon, foarte valoros. Asa cum ii spuneam la un moment dat cuiva, lumii nu-i pasa daca am petrecut o ora ca sa o salvez, dar familiei mele ii va pasa daca mor maine ca nu am petrecut o ora alaturi de ea. Poate gresesc, cum imi spunea o prietena, dar nu si din perspectiva mea. Pentru mine nimic nu e mai valoros decat timpul. Daca iti acord cinci minute intr-o zi inseamna ca am o deosebita consideratie pentru tine. Poate ca pierd mult timp eu cu mine, dar asta nu inseamna ca permit tuturor sa-mi faca praf programul. M-ai anuntat ca vii la mine, nu-mi spune nici macar cu doua ore inainte ca s-a ivit altceva, pentru ca o s-o iau ca pe o ofensa. Si sunt ranchiunoasa!Inteleg urgente medicale, inundatii etc. Dar nu inteleg ca nu te-ai trezit la timp sau ca ai primit o oferta mai buna. Prietenii mei se numara pe degetele unei singure maini. Si asta tocmai pentru ca timpul meu e pretios. Prietene, te rog, nu mi-l irosi!

marți, 14 iunie 2011

Raspunsul corect

Cum meditam eu cu voce tare in fata psihologului despre sensul vietii am remarcat ca mi-ar placea sa-l descopar. Si m-am oprit dupa sedinta sa cumpar o carte. Langa ea am primit o revista, iar din partea vanzatoarei, personal, o carte. Am pus-o sa-mi scrie o dedicatie si dupa 200 de metri m-am oprit sa citesc prima pagina. Wow, exact subiectul care ma pasiona. Cu multa incantare, am redeschis-o in metrou, iar la citirea cuprinsului m-am turtit. Era o carte religioasa. Si uite asa cand primesti raspunsul si nu-ti place, incepi sa te gandesti ca de fapt chiar stii raspunsul care ti se potriveste. Nu am nimic cu religia, doar ca nu-mi place ideea ca scopul nostru este intr-un viitor ipotetic (dupa momentul in care punem mainile pe piept).

duminică, 5 iunie 2011

Amintiri

"[...] Lampile cu ulei.
- Lumina altor zile, zise ea.
- A altor zile?
- Soarele face plantele sa creasca. Plantele produc uleiuri volatile. Iar uleiul arde in lampi - dand inapoi lumina altor zile."

La fel e si cu amintirile. La lumina lor si a lui "ce ar fi putut sa fie" ne construim deseori vietile. Doar ca lumina asta trece printr-o lentila imperfect slefuita, care o face uneori sa para mai stralucitoare decat e, iar alteori mai sumbra.

Dean Koontz, Noaptea lui Odd, Rao, 2008.
Ultima carte pe care o cumpar de la ei. Am avut acum niste ani probleme cu o carte care avea un fascicol intreg dublat si dupa nenumarate reclamatii nu mi-a schimbat-o nimeni. La asta traducerea e ok, dar tehnoredactarea e de rahat. Notele sunt intotdeauna cu o pagina inainte. Ceva mai mult respect pentru cititor se poate?!

vineri, 3 iunie 2011

Diferente

Iubitorii animalelor, protestand impotriva legii ce permite eutanasierea cainilor, s-au adunat in parlament. Cu carti de rugaciuni si semne obscene. O tanti (mi s-a parut ca zaresc si o urma de spume la gura) ne-a anuntat ca in fata lui Dumnezeu toti suntem la fel, si cine e altfel e creatia Satanei. Ma rog, e o mica fractura de logica in toata chestia de mai sus, ca una e sa fim egali in fata lui Dumnezeu si alta e sa fim diferiti intre noi. Si slava cerului ca suntem diferiti, ca daca semanam cu tine, madam, imi puneam latul de gat.

....

Astazi, doamna educatoare, m-a tras deoparte sa ma puna sa-mi instruiesc copilul sa nu mai provoace un coleg de gradinita (cu oarescare tulburari de personalitate). De fapt, cel mai bine ar fi daca nu ar intra deloc in contact cu el, sa se faca ca nu-l vede. Mi-a marturisit confidential ca respectivul fusese alaptat pana la trei ani si din aceasta cauza e cum e. Hăăă?! Lasand la o parte aberatiile pe teme de psihologia copilului, a trebuit sa execut o manevra foarte delicata, deoarece eu nu-i pot spune lui Green Monkey cu cine sa se imprieteneasca si nici sa nu se mai apropie de un copil pentru ca e altfel decat el. M-am limitat sa-i spun sa nu-l provoace si sa incerce sa nu intre intr-un conflic fizic.

....

Concluzie: mama prostilor e mereu gravida! Si partea mai nasoala e ca uneori e si mama fiecaruia dintre noi.

miercuri, 1 iunie 2011

Aleator

She's wearing a moo-moo. In niciun caz arata ca o vaca, cum minunat au zis traducatorii de la TLC. Desi, in fond, ideea e aceeasi. (moo-moo e un fel de camasa de noapte, o haina ca un sac)

...

Lango, cu l de la linocel.

...

Sunt din nou sef. Ajutor de bucatar -sef. Presteaza pe langa mine un baiat care acum trei saptamani a spalat sarea. Deh, sarcina de serviciu... Ar trebui sa zica mersi ca datorita adevaratilor ajutori de bucatar n-a mancat lavete pane. Nu, mie nu mi-au facut nicio gluma desi lucrez doar de doua saptamani.

marți, 31 mai 2011

Poveste cu urme de dialog

Cum a venit vremea frumoasa si nu-mi doresc ca Green Monkey sa vada animalele domestice doar la zoo ne-am deschis in mod oficial locuinta de vara. Un sfarsit de saptamana in care gainile din curtea rudelor au fost atat de alergate ca n-au mai stiut de ele. Si o vreme nu am mai stiut nici noi pe unde s-au dus. Si tot vaicarindu-ma eu prin curte ca nu gasesc un pui, mai ales ca imi folosisem atentia distributiva si supravegheasem atat gratarul cat si uliul care se invartea pe acolo, un nene care muncea la renovarea bucatariei deschide geamul si imi taie elanul:
- Au gasit astia planete care nu se vad si nu gasim noi un pui!
Ulterior la un mic si-o bere aflu ca e mare fan Codul lui Oreste. A doua bere n-a mai primit-o, ca incepuse deja sa-mi povesteasca despre fortele ce guverneaza universul.
Ah, si pana la urma am gasit puiul.

joi, 26 mai 2011

Mancare

Azi am terminat de tradus un text despre interventia omului asupra naturii si influenta acesteia asupra creatiei lui. Il gasiti in Nature design, Museum fuer Gestaltung Zuerich, Lars Mueller Publishers. Nici nu l-am terminat bine ca a inceput la tv Food, Inc. Daca mai pun la socoteala si ca-mi pierd vremea prin bucatariile restaurantelor cred ca in curand nu mai mananc nimic. Ma rog, exagerez, caci imi place prea mult sa mananc. Cert este ca daca mai aveam nevoie de o confirmare am primit-o: vecinii de peste ocean sunt tampiti. Si obezi, dar pe langa tampeala asta nici nu se mai pune. Partea proasta e ca o sa ajungem si noi asa. La cat costa fructele, legumele, carnea si lactatele, nu ne mai raman prea multe de mancat. Inca ma intreb cum se descurca tanti R, care spala vasele la bucatarie si ia 400 de lei pe 12 ore+ de munca, o zi da una nu. Probabil cu alea  400 pe care le are pensie.

Scurt index de preturi:
3 lei kg castraveti
6 lei kg rosii
10 lei + kg ardei
4,5 - 6 lei kg mere
8 lei kg capsuni.
2 lei legatura cu 5 morcovi

Deci iei cate un kg din fiecare ca sa te hranesti sanatos. Nu pui la socoteala carne, paine, zahar, ulei, sare, cartofi, orez etc. Iti ajung o saptamana -10 zile daca esti cu adevarat econom si nu  manaci cum scrie la carte. Sunt 4 saptamani intr-o luna, sau cinci, dupa caz. Mai departe faceti singuri socoteala.

Daca mananci numai paine iesi mai ieftin si esti si satul. Ca tampeste si ingrasa nu se pune, abia nu ne mai pasa dupa aia. Zic

miercuri, 25 mai 2011

Cum ziceam

... nu am niciodata de-a face cu un singur om dintr-un domeniu. Acum ma dedic in totalitate artei si designului. Inca putin si devin experta.
... sunt din nou la scoala. Dupa ce o termin o sa povestesc de ce nu o sa mai mananc eu la restaurant si in care localuri va sfatuiesc cu mana pe inima sa nu intrati.
... Green Monkey a mers cu skateboardul pe vremea dinozaurilor, de atunci si pana acum i s-a facut putin frica.
... revin.

marți, 24 mai 2011

Afacere

Prajiturile nu le-am dat, ca lumea n-a ghicit. Cine m-a sunat a trebuit sa dea promita bere contra raspunsului corect. Pentru sambata asta m-am scos. Ah, sa nu uit: un skateboard (care acum zace sub fotoliu, deoarece l-a decretat periculos, ca-i fuge de sub picioare)

sâmbătă, 21 mai 2011

Ghicitoare

Ce a primit azi Green Monkey fara niciun motiv special? Premiu (pentru raspunsul corect): o cutie cu prajituri.
PS: Sa nu aud ca trebuie sa primeasca doar recompense! Ne-am inteles, I?

joi, 19 mai 2011

Dialog

-Vrei sa mergi cu rolele?
- Nu, eu vreau cu skateboard-ul.
- Ai mai mers cu asa ceva?
- Da.
-Când?
-Demult, înaintea dinozaurilor!
-...

marți, 17 mai 2011

De-ale gradinitei

Dupa ce bona a trebuit sa rezolve cu diplomatie conflictul generat de faptul ca Green Monkey a fost singurul copil care si-a desenat educatoarea in culori reci (calde=iubire, reci=antipatie), copilul meu a reusit azi sa-mi inveseleasca ziua.
Ieri l-am intrebat ce a facut la gradinita. Raspunsul a venit prompt: am desenat. L-am descusut mai departe si am aflat ca m-a desenat pe mine alaturi de el. In culori calde. Azi am aflat si tema: munca mamei. Am luat la studiat desenele si am descoperit ca toti copii isi desenasera mama langa aragaz/in bucatarie (14), la sapa, in gradina (1) si doar al meu ma desenase alaturi de el. Cu alte cuvinte munca mamei, e sa fie mama. Clar, nu se incurca cu stereotipii. Ca sa nu iasa vorbe: gatesc foarte des, ba pe deasupra, acum fac din gatit si o profesie. Iar la sfarsitul asta de saptamana am plivit capsunile. Si el stie toate astea, pentru ca asista la activitati.

miercuri, 11 mai 2011

Intentii

As fi vrut sa injur in toate limbile pe care le stiu un deputat care vrea sa dubleze filmele. Au facut-o altii mai bine ca mine.
As fi vrut sa povestesc despre o minunata jumatate de zi cu soare pe care am petrecut-o la gradina zoologica alaturi de parintii mei, asa cum nu credeam ca voi mai avea vreodata ocazia. Si despre fulgii mari de zapada care mi-au umplut cealalta jumatate de zi, asa cum nu credeam sa vad in luna mai.
As fi vrut sa povestesc despre revelatia unui lucru pe care l-am avut tot timpul in fata ochilor pe cand imi cautam visul.
Despre cum e sa te intorci la catedra, chiar daca nu intr-o scoala, despre cate mai stiu la x ani de la terminarea facultatii.
N-am avut timp sa fac nimic din toate astea, in fata nenumaratelor liste cu ce am de facut si a emotiilor de a fi din nou in banca si de a incepe sa invat ceva de la zero. Intr-un loc in care nimeni nu da doi lei pe scolile mele, nu ca le-as fi spus ceva.
Da, stau din nou in prima banca si mi-am cumparat si uniforma. Am acelasi gol in stomac ca acum aproape ...nu spui cati ani, doar ca de data asta am semnat cererea cu mana mea si era tiparita, nu scrisa cu verde de mana mamei. EMOTII! Zic.

Ah, sa nu uit. Termin scoala in prima zi de scoala a lui Green Monkey.

vineri, 29 aprilie 2011

Ce-am mai descoperit despre mine

In ultima vreme, din lipsa de job aducator de bani si, deci, de grijile aferente lor, m-am ocupat foarte tare de dezvoltarea personala. Cu ocazia asta am mai aflat cate ceva despre mine. Notez totul aici, ca sa pot monitoriza schimbarile care mai apar.
Lucrul care mi s-a parut cel mai socant a fost ca in ultimii cinci ani nu am decat un minim de fotografii in care nu apar cu sapca pe cap si cu ochelari la ochi. Stiam ca nu-mi place sa apar in fotografii, dar nici chiar asa. Cu toate acestea nu intentionez sa remediez situatia.
Inca nu am reusit sa-mi dau seama ce altceva in afara de bani m-ar motiva. Nici proiectele motivationale in care m-am implicat nu am reusit sa le duc la bun sfarsit. Inca mai sper ca nu sunt o cauza pierduta. Sper intr-o remediere.
Dupa un an de zile de curatenie (aruncat lucruri) inca mai gasesc lucruri pe care sa vreau sa le arunc, si desi nu am mai cumparat nimic casa pare la fel de plina. Banuiesc un fel de stare gazoasa a celor ramase: tind sa ocupe orice spatiu liber.
Amocul ce m-a apucat in ultima vreme tinde sa se concretizeze (la primii bani) intr-un tatuaj. Hotarare deloc inteleapta, sper sa o mai revizuiesc.
Am impresia ca traiesc intr-un fel de bula si ca toate lucrurile interesante se intampla in bula de langa mine, in care eu nu am cum sa ajung. Chestie de perspectiva, zic. Oricum, generatoare de amoc, sper sa scap de ea curand.
Pentru cei ce simt nevoia unor precizari am folosit amoc, cu cel de-al doilea sens al sau, cel figurat.
AMÓC s.n. 1. (Med.) Boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, de excitante etc., manifestată prin tendință la fugă și furie (criminală). 2. (Fig.) Izbucnire violentă, furie inexplicabilă. [Pl. -curi. / < fr. amok < malaiez. amok - nebunie furioasă].
Daca-mi mai amintesc ceva, revin.

joi, 21 aprilie 2011

Restante

Cum la birou am muncit pentru un alt job, iar acasa am facut ce trebuia sa fac la birou, abia acum am timp si de lista muzicala pe care voiam sa o fac. Manata de nostalgii inexplicabile am incercat sa recrez o caseta cu muzica pe care o ascultam in anii 90 in fiecare primavara. Tinand cont ca nu stiam decat numele unei singure melodii, faptul ca am recuperat 6 cantece e un adevarat miracol.











miercuri, 20 aprilie 2011

Breaking News

Cineva vrea sa-mi ia un interviu! Pot sa ma tavalesc pe jos de ras?! Cred ca va avea parte de surpriza vietii lui!

marți, 19 aprilie 2011

Doua zile libere

Cu astea le-am ocupat. Si niste muzica. Despre aia maine, de la birou :)


miercuri, 13 aprilie 2011

Tema de gandire - despre mame

Una dintre jumatatile cuplului nostru a primit de la psiholog ca tema sa scrie liber despre ce inseamna sa fii parinte (mama). S-a executat:

Sa fii mama inseamna sa te minunezi in fiecare zi de norocul care a dat peste tine si sa te feresti de termenul de noroc ca, poate, aduce ghinion. Sa te uiti in ochii copilului pana uiti de tine si sa-ti aduci aminte de fiecare data ca nu ai voie sa uiti de tine, pentru ca trebuie sa fii mereu in forma sa ai grija de el. Sa-ti planifici calatorii in Italia si sa te trezesti in Olanda (e un text pe net, cautati-l) si sa inveti sa te bucuri de locul in care ai ajuns. Sa te intrebi daca vrei sa fii un morcov, un ou sau cafea (alt text din marea lume a net-ului) si atunci cand esti pus in apa clocotita, luata direct din cazanele iadului, sa te inmoi, intaresti, sau sa transformi apa. Sa-ti faci din doctori prietenii cei mai buni, sa-ti faci din prieteni niste cunostinte care nu te intelg si nu te accepta si din dusmani aliati. Sa inveti tomuri intregi de medicina, psihologie sau logopedie si sa inveti mai ales sa-ti asculti intuitia. Sa te lupti cu ghearele si dintii pana la ultima respiratie pentru ceea ce crezi tu ca e mai bine, chiar daca altii iti spun ca ”merge si asa”.  Sa refaci un intreg proiect bucurandu-te ca puiul tau a invatat pe sa faca cercuri pe hartiile care-ti trebuiau ieri. Sa-i spui educatoarei care-ti reproseaza ca nu stie sa deseneze, ca are talent la desen pentru ca asa un gri colorat minunat n-a vazut ea de sapte generatii. Sa-ti pastrezi cumpatul atunci cand in urletele copilului tau accidentat medicii te intreaba lucruri care ti se par neimportante. Sa te bucuri ca peretii tai proaspat zugraviti acum sunt acoperiti de o fresca facuta din piure de morcovi sau de un basorelief (pentru ca vopseaua asta noua are un gust bun si trebuie culeasa cu unghia). Sa iti invarti universul in jurul singurului soare pe care-l recunosti: copilul tau.  Sa jonglezi cu sapte universuri si sa nu-ti lasi capul sa ameteasca. Sa nu te gandesti la pantofi, genti, haine pentru ca exista bakugan, gormiti, cars, thomas si sa nu uiti sa-ti iei din cand in cand o carte sau o zi cu prietenele pentru ca ai nevoie. Sa speri mereu ca vei fi un parinte perfect si ca odorul tau va primi mereu ce e mai bun, pentru ca merita. Sa-ti vina lacrimi de fericire in ochi chiar si atunci cand ar trebui ca ei sa ti se umple de lacrimi de furie pentru ca esti obosita si el a gasit de cuvinta sa faca ceea ce pe tine te supara cel mai tare si asta doar pentru ca E COPILUL TAU! Sa fii mama inseamna totul!

Zic.
L.E. E vorba strict de cazul meu. Pentru altii nu garantez si nu ma intereseaza.

joi, 7 aprilie 2011

Doua premiere personale

Ieri am avut doua surprize destul de placute (ce e taiat a fost primul impuls, pe care l-am controlat ca iar imi ies vorbe de vesnica nemultumire).

In primul si in primul rand mi-am facut debutul ca scriitor motivational. Poate asa o sa reusesc si eu sa fac ce le recomand altora. Zic.

In al doilea rand, niste oameni asasinati zilnic de discutiile mele culinare mi-au comandat primul tort. Bineinteles ca nu mai visez decat prajituri si ma intreb ce varianta sa aleg. Pana una alta, aseara m-am apucat de confiat lamai, caci ma gandesc la un tiramisu foarte special. Sper ca rezultatul sa fie pe masura gandurilor mele. Gata, mai mult nu spun, ca-mi ploua-n gura si pana diseara mai e mult.

miercuri, 6 aprilie 2011

Imagini disparate

Luni dimineata in fata Palatului Parlamentului spatiul verde dintre trotuar si sosea era acoperit de fulgi (pene) albi (albe). Cum remarca jumatatea mea unii muncesc de le merg fulgii...

Green Monkey la party. A fost convins sa fie print ca doar erau invitate Alba ca Zapada si Belle. Cand sa ne urcam in tramvai s-a  transformat in bestie pentru ca nu am urcat pe unde a vrut el.

Program intensiv in bucatarie dupa luni bune de absenta. Din meniu supa yemenita, pastissada de caval (cu carne de cal adevarata - iubitorii animalelor sa se abtina) si pilaf.

A doua noapte de somn fragmentat. In plus, frisoane. Ceai Mariage Freres cu flori de cires si un roman politist.

In fond, lucrurile nu sunt chiar atat de rele.

vineri, 25 martie 2011

Concurs pentru bloggeri

”NaturaShop"width="485"
Ai un blog? Vrei un cupon de 100 Lei? Afla cum poti castiga pe Blogul NaturaShop.

Iata cum se poate face marketing viral.

miercuri, 23 martie 2011

Dileme existentiale

Azi am pornit televizorul si m-am trezit in fata unei dileme existentiale. Sa ma uit la Maruta unde se derula un episod din cel mai cel divort al secolului, Pepe&Oana, sau sa ma uit pe Antena unde era un episod din celalalt cel mai cel divort al secolului, Viri&Moni? Suspans... Curat tembeliziune. Zic

joi, 17 martie 2011

Precizari

Imaginea de ieri se datoreaza frustrarii legate de imposibilitatea lui goagal de a ma ajuta sa traduc niste standarde legate de burghiele de cale ferata. Ma rog, niste cuvinte din ele, ca nu-i nimeni atat de nebun incat sa dea treaba asta pe mana lui goagal. La faptul ca azi am descoperit ca standardele sunt expirate de 20 ani n-am mai putut reactiona. Zic.

miercuri, 16 martie 2011

Umor involuntar II

Iata ce face o simpla greseala de ortografie cu ajutorul lui google translate.

miercuri, 9 martie 2011

Umor involuntar

Astazi am vazut un microbuz pe care scria mare: gradinita bamboo. Stiam eu ca trebuie sa existe o pepiniera in care se cresc toate specimenele care populeaza clubul. In virtutea unei logici pe care nu-mi cereti sa v-o explic, simt ca respectivul club ar trebui redenumit facultate!

miercuri, 2 martie 2011

Din tinerete

Pe vremea cand ma batea gandul sa devin un savant fara seaman m-am apucat de doctorat. Noroc ca m-au anuntat ca ma exmatriculeaza ca altfel uitam ca ma inscrisesem. Conducatorul de doctorat era specialist in ladino. In memoriam (desi e inca in viata, dupa stiinta mea).


si

duminică, 27 februarie 2011

Cuvinte

- E foarte buna feta asta!
- Mancam moffetta?
- Nu, feta e un fel de branza.
- Ce bine, ca nu miroase urat!

Ca sa intelegeti umorul involuntar: moffetta inseamna sconcs in italiana. Green Monkey ne-a mai invatat ceva. Nu degeaba citeste la 4 dimineata

sâmbătă, 26 februarie 2011

Norod nerod sau... invers

Eu stiu ca dex-ul online zice asta:
neród (neroádă), adj. – Prost, tîmpit. Sl. neroditi „a neglija, a (se) delăsa”, cf. sl. nerodivŭ „neîngrijit” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin), slov. neroden „neîngrijit”, sl. nerodinŭ „neîngrijit”. După Cihac, II, 215, din sl. nerodu „disprețuit”. – Der. nerozie, s. f. (prostie, neghiobie); nerozește, adv. (prostește). Din rom. provine mag. nerod (Edelspacher 20).


si asta:
 noród (noroáde), s. n. – 1. Popor, nație. – 2. Mulțime, gloată. Sl. narodŭ, din roditi „a zămisli” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 218), cf. rod. – Der. norodos, adj. (înv., plin de lume, populat).


Dar tare mi se pare ca etimologia diferita e doar ca sa nu ni se spuna in fata. Iar exemple ca e asa cum cred eu avem din belsug.

marți, 22 februarie 2011

Magie

Astazi Green Monkey a avut prima lectie de pictura. Pentru ca ii plac jocurile, la sfarsitul orei le-am dat (lui si profesoarei) un joc in limba germana: Kunst Quiz. Sa se uite la imagini, nu in alt scop. Momentul magic a fost cand GM a intors una din carti si a citit: Seit... Cu pronuntia corecta! In casa nu se vorbeste germana, pentru ca doar eu stiu si nu chiar perfect. La gradinita, de baza, e engleza. A fost un moment magic. Acum, l-am verificat cu "bisschen"; la fel de corect! Ma gandesc ca poate si-a facut efectul gluma pe care o faceam de fiecare data cand nu putea spune elicopter: Spune Huebscharuber, ca e mai simplu!
Magie pura, zic!

duminică, 20 februarie 2011

Nici-o extrema nu-i buna

Pentru vorbitorii de spaniola, un articol despre cat de periculos poate fi orice exces
Pentru ceilalti, la nevoie, fac un rezumat.

sâmbătă, 19 februarie 2011

Intrebari

Cele cinci intrebari de baza in jurnalism (pentru o stire, zic) sunt: cine, ce, unde, cand, cum. Daca isi imagineaza cineva ca va primi intotdeauna raspunsuri punctuale sau conforme cu realitatea se insala. Cum ziceam, lucrurile depind de perspectiva din care le privesti.

joi, 17 februarie 2011

Impresii

Daca ai suficiente cuvinte poti stapani spatiul si timpul - Terry Pratchett, Going Postal (filmul, nu cartea)

Uneori cred chiar si sase lucruri imposibile inainte de micul dejun - Alice in Wonderland (din nou filmul, varianta cu Johnny Depp care, intr-o secventa, seamana perfect cu nevasta-sa)

BF s-a suparat ieri pe mine. Tinand cont ca pusese monopol pe nefericirea absoluta, pot spune ca ma bucur. Lumea e putin mai luminoasa in jurul meu acum.

miercuri, 16 februarie 2011

Somatizez

Cand am auzit ca asigurarile private de sanatate ma costa 800 de euro pe trimestru m-am imbolnavit brusc!

luni, 14 februarie 2011

Aleator

Ieri, in spatele blocului cativa copii jucau Frunza.

Am decis cu Green Monkey sa salvam elefantii si sa nu mai lasam apa sa curga prea mult cand ne spalam pe maini, ca n-or sa mai aiba ce bea.

Tantarii au aparut la vreo cincizeci de milioane de ani dupa dinozauri?

Azi, de Valentine's Day, am vorbit despre pescuit. (dar am primit un cadou, de la niste prieteni).

Inca nu am scris despre ziua perfecta.

joi, 10 februarie 2011

Ritmul interior

Mi-e greu sa-mi gasesc ritmul interior fara Green Monkey prin preajma.
- Hai sa ne spalam!
- De acord, dar fara apa!
...
- Sosetele se schimba in fiecare zi!
- Ce mancam azi? Si la pranz? Si cand vine X?...

Din fericire, saptamana se apropie de sfarsit. E greu sa gandesti la persoana intai singular, cand esti obisnuit sa o faci la persoana intai plural.

marți, 8 februarie 2011

Retoric

Cred ca ma indrept spre niste majore schimbari interioare. Lucruri pe care le-am suportat lejer la anumiti oameni din jurul meu (si nu o zi sau doua, ci mai bine de doua decenii) mi se par acum intolerabile. Si asta fara ca relatiile dintre noi sau atitudinile sa se achimbe fundamental. Stiu si la ce sa ma astept fata de persoanele respective, si cu toate astea am facut poc. (In mintea mea, ca diplomatia ma impiedica sa le sparg capul si de-adevaratelea). Cu alte cuvinte, la dezvoltarea personala am nota zece!

sâmbătă, 5 februarie 2011

Ocupatii

De cand sunt jobless nu sunt si purposeless. Nu stiu daca exista cuvantul si nici nu-mi pasa. L-am inventat eu si e suficient. Din iunie fac curatenie in nestire. Am scapat si de niste lucruri de care aveam nevoie (n-o sa dau link ca nu intereseaza pe nimeni cum mi-am aruncat eu actele si diplomele) dar am scapat si de multe care nu-mi trebuiau. Inca mai arunc. Vrea cineva un umidificator sau o masina de facut paine? Casa nu pare insa sa se goleasca, iar mie imi trebuie tot mai mult spatiu. Nu stiu de ce ca nu m-am ingrasat. Zic.

vineri, 4 februarie 2011

Amalgam

S-a aliat stanga cu dreapta, s-a parafat si se asteapta noul insemn electoral. Asta-i asa un fel de anus alianta contra naturii. Abia astept sa citesc platforma comuna si ma intreb precum cetateanul turmentat: da' eu cu cine votez?

Egiptenii au confiscat de la corespondentii realitatea tv o caseta cu Videanu. Daca nici alora nu le place mutra lui, cred ca nu mai e nimic de zis.

Revin cu o bucata din ideea de ieri. E plina lumea de cretini, iar uneori ma numar si eu printre ei.

joi, 3 februarie 2011

Mi-ar placea

... sa inventez o noua religie si sa fac bani de pe spinarea cretinilor credinciosilor. Un fel de Ron Hubbard, if you know what I mean... Daca nu, dati si voi un search pe google.

miercuri, 2 februarie 2011

Ideile altora

Ale mele sunt in stand by, asa ca vi le prezint pe ale altora.

"Victimele sunt iubite atata timp cat sunt in mizerie, pentru ca ajutandu-le ne simtim atat de buni. Dar cand martirii se transforma in eroi, cand acced la putere, ei devin suspecti, deoarece este contra naturii ca o victima sa se metamorfozeze in pradator."
Boris Cyrulnik, O minunata nefericire, Elena Francisc Publishing, 2006 (si pentru ca nu ma pot abtine, traducerea e mizerabila)

"Your motivation direction is asking yourself if you are moving toward pleasure or moving away from pain." Steven Aitchison

Chiar daca nu gandesc macar citesc lucruri interesante!

luni, 31 ianuarie 2011

Activitati

Cand stau si vegetez (si nu produc nimic) mi se pare ingrozitor. Bleah! Motiv pentru care imi iau o multime de chestii de facut si dupa aia dau din colt in colt (si iar nu produc nimic, la bani ma refer, a se-ntelege). Si tot aiurea mi se pare. Cu alte cuvinte decat sa muncesc degeaba, mai bine stau degeaba! Ce bine-ar fi sa fie atat de simplu!

marți, 25 ianuarie 2011

Idei fixe

Din ciclul avem idei putine dar fixe, ca in felul asta suntem siguri ca le tinem minte, autorul vrea sa va impartaseasca doua obsesii:

1. Majoritatea scriitorilor romani (sau macar mare parte din cei celebri) scriu doar asa, pentru o elita, niste chestii extrem de pompoase si alambicate. Cand apare cate o exceptie e mare prilej de bucurie si nu ma pot abtine sa n-o impartasesc si altora. De data asta Funeralii fericite de Adrian Lustig. La ed Humanitas.

2. Poate doar eu nimeresc peste filme in care actorii romani joaca de parca sunt la teatru. Tot asa, sunt si exceptii, da' nu-mi ies mie in cale prea des.

Bonus: daca au dat pe aici intelctuali jigniti de cele spuse anterior asta ar trebui sa le placa. Sau nu.

vineri, 21 ianuarie 2011

WTF

Pe soseaua Mihai Bravu mare coada, mare, in fata unui magazin. Second-hand! Nasol de noi!

joi, 20 ianuarie 2011

Vaicareli noi

De ce nu ma crede nimeni ca mi-am epuizat anumite resurse?! Invariabil aud: uite ce ai facut pana acum! Pai tocmai, s-au dus ca am facut. Am si eu voie sa simt ca nu mai pot. Desi maine o voi lua de la capat. Macar m-am vaitat...

miercuri, 19 ianuarie 2011

Categorii si troc

Cu mine oamenii se intersecteaza la nivel de categorie. Eu nu cunosc un psiholog, ci cel putin cinci odata. Nici vreun specialist in istoria artei, ci minim doi. Medicii apar cu liota. La fel si victimele. Daca s-ar aduce unul pe altul n-ar fi nicio problema, in fond e normal ca un psiholog sau un medic sa aiba alti prieteni din aceeasi categorie profesionala. Dar nu, ei vin independent. Nu se cunosc intre ei, dar intra toti in cotidianul meu. Cred ca scrie in fruntea mea ceva de genul : saptamana aceasta acceptam scriitori. Oare ce categorie ma pandeste saptamana viitoare.

In alta ordine de idei sper ca trocul pe care l-am facut sa fie benefic pentru Green Monkey si sa-l incante. Serviciile mele de traducere contra ore de desen. Sper sa nu descopere totusi ca vrea sa fie absolvent de arte plastice, ceea ce in mintea mea echivaleaza cu muritor de foame (altfel luam bani pe traduceri, cred ca nu exista dubii). Daca a vazut cineva o conotatie depreciativa in expresia anterioara ea nu exista decat la nivelul societatii care nu e interesata si nu are resurse pentru arta. Zic!

marți, 18 ianuarie 2011

Dixit

Uite! Un nene de ciocolata!

Psihologia la degetul mic

Dupa foarte multi ani de pauza am reluat lecturile din domeniul psihologiei pentru toti sau, cum ii spun eu, psihologiei la degetul mic. Si cum meditam eu aseara la cele ce citeam (nu-i asa ca, brusc, parca m-am mai desteptat de la cartile astea) am avut revelatia ca toate iti descriu greselile, cazurile "defecte" si nici una nu vorbeste despre normalitate. Nu ma refer la normalitatea aia ideala in care totul decurge perfect, pentru ca la aia nu cred ca o sa ajungem vreodata, ci la cea mai apropiata varianta a ei.
La fel cum cititorii (fara studii de specialitate) ai unei lucrari de medicina vor suferi de cel putin o parte din simptomele trecute acolo si cei ai unei lucrari de popularizare a psihologiei se vor afla in aceeasi situatie. Si atunci cand vezi ca nu esti la fel de minunat cum credeai, asta nu iti afecteaza stima de sine?! Si, doar am aflat ca stima de sine este esentiala pentru ca lucrurile sa mearga snur. Si atunci ce ne facem? Intreb.

Exercitiu de gandire generat de: Virginia Satir, Arta de a fauri oameni, Psihologia familiei, editura 3, Bucuresti, 2010 (Bine tradusa, usor de citit si destul de interesanta)

duminică, 16 ianuarie 2011

On air

Cam un minut si jumatate, in care a spus doar: vreau afara! Fara drept de apel...

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Dialog

- Multumesc ca ai avut grija de el! (n.m. de Green Monkey)
- A fost foarte cuminte, sa-i cumparati o ciocolata!
- Tie trebuie sa-ti cumpar una cand ne vedem data viitoare!
- Ah, nu, nu trebuie. Stiti, eu nu am frati acasa, asa ca in seara asta el a fost fratele meu!

Personaje: autorul si o fetita de 13 ani.
Orice as fi facut eu pentru el in ultimii ani a disparut in fata cuvintelor fetitei care timp de trei ore a avut grija ca Green Monkey sa manance, sa se poarte corespunzator si sa se joace impreuna cu ceilalti.
V-am spus ca era prima oara cand ne intalneam cu ea?! Si nu, Green Monkey nu avea nimic ci doar era atat de obosit incat ii cadea capul in farfurie, iar eu eram in alta parte cu adultii.

PS. Maine, Green Monkey e "on air". La radio.

vineri, 14 ianuarie 2011

Semne bune

Anul asta chiar am inceput in forta. Am facut o multime de lucruri pe care nu le-am mai facut de ani buni, vezi patinajul. Am mers chiar si la o expozitie, iar ieri am invatat sa gatesc o mancare libiana. Ma pregatesc de un debut in radio si poate si de unul editorial, in alt domeniu decat ceea ce am publicat pana acum. Si e abia 14 ianuarie.Am impresia ca 2010 a trecut de multa vreme. Singurul lucru care-mi aminteste de el e lipsa banilor. Sper insa sa se schimbe si asta. Cum imi spunea cineva ieri "Alles hat ein Ende, nur die Wurst hat zwei" asa ca dedic refrenul respectiv anului care tocmai ce-a trecut. Enjoy!

joi, 13 ianuarie 2011

Face sens*

Astazi am avut o revelatie. Citeam Der Dativ ist dem Genitiv sein Tod de Bastian Sick si am gasit un articol despre nefericita traducere a lui makes sense in limba germana: macht Sinn.* Nu ca din romana ar lipsi  acest calc.

Spune in acel articol ceva interesant:
Deutsch ist die Sprache der Macher unde des Machens. Das faengt bei der Geburt an (den ersten Schrei machen) und endet mit dem Tod (den Abgang machen). Dazwischen kann man das Fruehstueck machen und die Waesche, einen Schritt nach vorn und zwei zurueck, man kann Pause machen, Urlaub oder blau, eine Reise ins Ungewisse und ploetzich Halt; man kann eine gute Figur machen und trotzdem einen schlechten Eindruck [...] man kann sogar Unsinn machen - aber Sinn?

Pe scurt, germana e limba lui a face de la nastere pana la moarte.

Prin comparatie romana e limba lui a da. Tot de la nastere pana la moarte.

A da nastere, a da coltul, ortul popii, a-si da ultima suflare. Intre timp mai dam buna ziua, mai dam o masa, o cafea, dam la iveala ceva si dam la spate altceva, dam in gat pe cineva si nu ne dam pe altii. Dam importanta, ne dam cu parerea etc.

Povestind despre ideea mea cuiva mi-a atras atentia ca morala crestina ne invata sa dam si sa nu asteptam nimic in schimb. Numai ca la nivel psihologic a da si a nu primi nimic la schimb genereaza frustrare. De ce sa ne mai miram atunci ca suntem asa cum suntem?!

marți, 11 ianuarie 2011

Bilant

Cred ca e usor aiurea sa spun ca nu prea fac bilanturi la inceput de an, cand tocmai ma apuc de unul. E un fel de ce-am avut si ce-am pierdut.

Cam fiecare lucru mai important de anul trecut a avut o parte buna si una rea.
Vacanta prelungita din vara:
bun ca am stat cu Green Monkey pana ne-am plictisit unul de celalalt
rau ca am ramas fara buget
Noua activitate din toamna:
bun ca invat mereu ceva nou
rau ca tot fara buget sunt

Ce nu s-a intamplat anul trecut: depresiile de ziua mea si de sarbatori.
Ce s-a intamplat anul asta: am inceput anul citind si fara apasarea vreunei trebi domestice; am patinat prima oara dupa 20 de ani si mi-am dat seama ca inca ma pricep destul de bine, chiar pot sa fac si niste figuri; am inceput psihoterapia ca sa-mi alung demonii pe care nu-i mai pot controla.
Punctul dureros raman insa finantele, care nu se mai simt deloc atrase de mine.
Sesizez insa o usoara seninatate, care nu prea ma caracterizeaza. Sa speram ca nu o sa se transforme chiar in optimism sau in prima parte din expresia "senina si cretina"