Bilant

Ca la fiecare sfarsit de an, si acum, fac un bilant. Anul asta a fost unul surprinzator din toate punctele de vedere. As putea sa scriu asta cu majuscule si tot n-ar fi suficient.
Sa recapitulam:
Inceputul de an m-a gasit dispusa sa salvez lumea. Pentru egoista din mine asta a fost o ocupatie total nepotrivita. Mai nepotriviti au fost insa o parte din oamenii langa care am incercat sa fac asta. De retinut: ca sa salvezi lumea, trebuie sa recunosti realitatea atunci cand te musca de fund sau vrea sa-ti scoata ochii. Lectia doi din balamucul asta a fost ca trebuie mereu sa-mi ascult intuitia.
Pe la jumatate am fost pe soseaua Transalpina si am vizitat in timp record o multime de locuri spectaculoase.
Tot cam pe atunci am primit o oferta de job de nerefuzat. Pentru domeniul in care se desfasoara activitatea, pentru mutrele prietenilor apropiati care stiu despre ce e vorba si pentru bani.
Inainte de asta, am curatat din viata mea oamenii cu incarcaturi negative. Meritele psihoterapiei, care insa nu mi-a alungat chiar toti demonii. De bani nu vorbim, ca acum, spre deosebire de restul lumii chiar am.
Green Monkey a inceput scoala. Am incercat varianta care functionase de minune pana acum: sa platim specialisti ca ei stiu ce au de facut. N-a functionat, asa ca a trebuit sa ma ocup personal.
Am devenit bucatar cu patalama oficiala la mana si n-am mai gatit nimic pentru ai casei de atunci.
M-am apucat de cusut. Incredibil, dar adevarat pentru cineva cu doua maini stangi.
Am muncit prima data in viata mea intre Craciun si Anul Nou.
Majore: am mers impreuna cu ai mei parinti la o gradina zoologica, locul nu e important, ci faptul ca am mai apucat sa o fac.
Minore: am patinat, m-am specializat in traduceri din istoria artei si design, am avut propria bucata de emisiune la radio, oamenii m-au invitat inca la evenimente cu care nu mai aveam nicio legatura (si au insistat sa vin, in semn de pretuire pentru munca mea anterioara), am incheiat psihoterapia.
Esentiale: sunt fericita si uimita (exceptie martea asta si o luni acum o luna, cand eram mahmura), sunt mai aproape de copilul meu decat am fost vreodata.
Daca-mi mai vin idei le completez pe parcurs.
Sa aveti un an de zeci de mii de ori mai minuat decat anul asta! Zic.

Craciun fericit

Mi-am mutat sarbatoare in alt oras. E atata liniste ca ma intreb unde s-au dus toti... Ei bine, nu prea conteaza, cata vreme au burtile pline, stau la caldura si au macar un strop de bunatate in suflet. Cred ca alta era ordinea ca sa fie totul in adevaratul spirit al sarbatorilor, dar eu raman ancorata in realitate. Craciun fericit! Atat.

Spiritul Craciunului

Pe plantatia pe care cu onor prestez nu exista zile libere. Se munceste 24/24 7/7. Dar spiritul Craciunului e intels intr-un fel aparte. Dintr-o multinationala cu teambuildinguri/betii crunte intr-o firma in care fiecare abatere e penalizata e cale lunga. Cu toate astea, fiecare angajat a primit un cadou de Craciun. Partea care asigura focul continuu 25 % din salar pe post de prima si un cadou in produse, iar restul 100$ plus cadou: cozonac, ciocolata, sampanie, bomboane. Nu vorbim de 10 angajati, ci de vreo 50. Pai prima mea a fost mai mare decat tot ce-am adunat eu in 11 ani de multinationala. Hai, sa aveti sarbatori fericite! Sau, cum mi s-a urat mie azi: happy chrismukah!

Poveste trista cu Mos Craciun

Se ia una bucata serbare scolara, la care vrei sa faci o fapta buna si inchiriezi un Mos Craciun, ca sa se bucure copiii. Vorbesti cu el timp de o saptamana zilnic, confirma prezenta cu doua ore inainte de serbare si.... nu apare.
Cu alte cuvinte, am vorbit cu un prieten actor, care-mi recomanda pe cineva cu o casa de productie. Cel recomandat si cu care s-a discutat pentru un pret bun imi da numarul unui angajat/prieten (sau ce-o fi fost) care-mi cere pretul de catalog: 400 de lei. De banii astia mi-a promis ca sta cat e nevoie. Dupa doua zile ma suna si-mi spune ca ar fi bine sa mutam serbarea, ca asa e romanul se decide in ultimul moment si ca mai are un angajament. Comentariul meu a fost ca asa e romanul si se caliceste. Dupa asta, l-am tot sunat si l-am intrebat daca ajunge. Vorbesc cu el cu o seara inainte si-mi spune ca nicio grija a rezolvat tot si ajunge. Il sun azi, la 15:30 sa verific daca a trecut pe la scoala si stie unde trebuie sa ajunga. Acelasi raspuns: sigur, stati fara griji, la 17:30 sunt acolo. La 17:40 ies din serbare si incep sa sun. Indelung si apasat. Mos Craciun nici vorba sa-mi raspunda. Gasim unul la coltul scolii si rezolvam problema. La 18:30 ma suna Mosul sa-mi spuna ca-i blocat in trafic. Nici n-am putut sa vorbesc cu el de nervi. Finalul a fost unul fericit, Mosul luat pe sus din colt s-a achitat perfect de indatoriri si a fost mai ieftin. Cred ca nu i-am multumit indeajuns. Ceilalti actori (si la propriu si la figurat): Dragos Silivestru (omul cu casa de productie) si Pavel Valeriu Dan (Mosul pe care nu l-as recomanda nici dusmanilor). THE END.

Shopping

Sambata am fost in Dragonul Rosu. Uitand ca i se face reclama la televizor si neimaginandu-ne ce omor va fi. A meritat dintr-un punct de vedere. Ne-am intalnit cu chinezul care vinde legume din productia proprie. Asa ca ne-am aprovizionat cu pak choi. Perfect pentru o salata langa o friptura de vita. In sange, va rog. Si magazinul alimentar chinezesc e bine aprovizionat. Inimi de palmier, lotus in saramura, pasta miso si alte bunatati pe care le plateam pana acum cu bani grei. Cat despre restul lucrurilor, daca nu le cumparati cu baxul, mai bine le luati din piata, caci scutiti un drum, iar pretul e la fel.

La multi ani!