Noutati pe frontul de vest

Pana si cartile, de tarot, de data asta (sic!) imi spun ca am facut o alegere buna si se arata optimiste, ceea ce dupa 8 luni in care, cat or fi ele de generate de calculator, mi-au aratat numai sinistrosenii e minunat. Cum ziceam, sa-mi ascult intuitia! Sa privim cu optimism inainte! Bine ca am reusit sa fac curatenie, ca la asa prieteni nu mai ai nevoie de dusmani, ca si alora le va fi mila de tine. E loc pentru viitor.

De ce citesc?

De ce citesc? Pentru ca lectura unei carti al carei sfarsit incerc sa-l ghicesc inca de la primul paragraf, chiar inainte ca premizele actiunii sa se arate, imi da o euforie aparte. Oarecum aceeasi pe care o am dupa 6 sticle de bere (numar si continut enuntate aleator), cand mintea mea crispata, aflata in tipare rigide, o ia razna. Pentru ca viata reala e monotona si previzibila (mai ceva ca o carte proasta) atunci cand am asezat-o pe fagase responsabile cu gandul la binele celor din jur. Pentru ca mintea mea e stimulata sa rezolve probleme cu care nu m-as confrunta in viata reala (conform principiului ca e de preferat sa inveti din greselile altora, ca nu ai tu timp sa le faci pe toate). Pentru ca o carte e ca un film in care eu sunt regizor si responsabil cu distributia (de asta nu citesc filosofie, ca in fata conceptelor abstracte dispare filmul). Pentru ca-mi place!

Mi s-a reprosat deseori ca a citi este pentru mine o fuga de realitate. Daca ar fi asa, ar fi mai simplu sa ma uit la filme sau la piese de teatru. Dar eu detest asta. O carte imi creeaza o realitate in care am si eu un rol, pe care o simt la un pas de a o putea pune in practica.

Sa fie asta motivul pentru care singurul film la care ma uit este unul in care personajul are personalitati multiple ( e de fapt un serial)?

In timpul asta ar fi trebuit sa scriu, de fapt, despre plictiseala. Cred ca intr-un fel am facut-o deja!

The good days

Nu despre asta e vorba mereu, despre zilele bune pe care nu le-am schimba niciodata?

Intrebari retorice

De ce nu-mi ascult intotdeauna intuitia, cand ea nu m-a inselat niciodata?

De ce oamenii care care ne aud nu ne si asculta?

De cate ori treci cu vederea cand ti se spune ca orice idee care contrazice cu argumente logice parerile celuilalt nu este constructiva?

Care e cu adevarat picatura care umple paharul?

Pe repede-nainte

Carafe intregi de limonada cu ghimbir si menta. Oameni pe care nu i-am vazut de multa vreme. Iesiri la ore la care de obicei sunt in pijama deja. Injurat transportul public lipsa dupa ora 22. Jumatati de adevaruri si afaceri. Interminabile discutii telefonice. Canicula suportata in zone de asfalt pentru ca se pare ca toti vor sa-mi strice vacanta. Amanat plecari la gradina personala. Ganduri legate de cultura de dovlecei. Mai laconica decat am fost vreodata. Noi perspective amuzante. Muncitori sub geam sambata, inainte de opt dimineata, leitmotivul ultimelor trei veri. Vasile cred ca a fost dat afara pentru ca livra numai bere calda in creierii noptii.Unde se afla miezul noptii, mami?! Un eseu despre plictiseala la care doar gandul ma plictiseste deja. Caldura mare, monser! Zic!

Un secret

Sinele astea au fost facute cand oamenii erau tineri, mi-a soptit un nene suparat ca din cauza zgaltaielii tramvaiului nu-si putea bea berea.

Jurnal laconic

Un fel de singur acasa in care patul poate sta si nefacut, vasele pot ramane in chiuveta si toate intalnirile de pe liste se pot anula.
Gatit pentru oameni carora le face placere sa manance. Curata munca de chinez cand vrei sa faci chestii mici si delicate si nu ai ustensilele potrivite.
Comandat carti pentru ocuparea timpului liber. Dobitocii au trimis de doua ori acelasi pachet, desi i-am rugat sa nu ia in seama decat o comanda.
Si peste toate multe intrebari existentiale si un imens dor de Green Monkey.