vineri, 29 aprilie 2011

Ce-am mai descoperit despre mine

In ultima vreme, din lipsa de job aducator de bani si, deci, de grijile aferente lor, m-am ocupat foarte tare de dezvoltarea personala. Cu ocazia asta am mai aflat cate ceva despre mine. Notez totul aici, ca sa pot monitoriza schimbarile care mai apar.
Lucrul care mi s-a parut cel mai socant a fost ca in ultimii cinci ani nu am decat un minim de fotografii in care nu apar cu sapca pe cap si cu ochelari la ochi. Stiam ca nu-mi place sa apar in fotografii, dar nici chiar asa. Cu toate acestea nu intentionez sa remediez situatia.
Inca nu am reusit sa-mi dau seama ce altceva in afara de bani m-ar motiva. Nici proiectele motivationale in care m-am implicat nu am reusit sa le duc la bun sfarsit. Inca mai sper ca nu sunt o cauza pierduta. Sper intr-o remediere.
Dupa un an de zile de curatenie (aruncat lucruri) inca mai gasesc lucruri pe care sa vreau sa le arunc, si desi nu am mai cumparat nimic casa pare la fel de plina. Banuiesc un fel de stare gazoasa a celor ramase: tind sa ocupe orice spatiu liber.
Amocul ce m-a apucat in ultima vreme tinde sa se concretizeze (la primii bani) intr-un tatuaj. Hotarare deloc inteleapta, sper sa o mai revizuiesc.
Am impresia ca traiesc intr-un fel de bula si ca toate lucrurile interesante se intampla in bula de langa mine, in care eu nu am cum sa ajung. Chestie de perspectiva, zic. Oricum, generatoare de amoc, sper sa scap de ea curand.
Pentru cei ce simt nevoia unor precizari am folosit amoc, cu cel de-al doilea sens al sau, cel figurat.
AMÓC s.n. 1. (Med.) Boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, de excitante etc., manifestată prin tendință la fugă și furie (criminală). 2. (Fig.) Izbucnire violentă, furie inexplicabilă. [Pl. -curi. / < fr. amok < malaiez. amok - nebunie furioasă].
Daca-mi mai amintesc ceva, revin.

joi, 21 aprilie 2011

Restante

Cum la birou am muncit pentru un alt job, iar acasa am facut ce trebuia sa fac la birou, abia acum am timp si de lista muzicala pe care voiam sa o fac. Manata de nostalgii inexplicabile am incercat sa recrez o caseta cu muzica pe care o ascultam in anii 90 in fiecare primavara. Tinand cont ca nu stiam decat numele unei singure melodii, faptul ca am recuperat 6 cantece e un adevarat miracol.











miercuri, 20 aprilie 2011

Breaking News

Cineva vrea sa-mi ia un interviu! Pot sa ma tavalesc pe jos de ras?! Cred ca va avea parte de surpriza vietii lui!

marți, 19 aprilie 2011

Doua zile libere

Cu astea le-am ocupat. Si niste muzica. Despre aia maine, de la birou :)


miercuri, 13 aprilie 2011

Tema de gandire - despre mame

Una dintre jumatatile cuplului nostru a primit de la psiholog ca tema sa scrie liber despre ce inseamna sa fii parinte (mama). S-a executat:

Sa fii mama inseamna sa te minunezi in fiecare zi de norocul care a dat peste tine si sa te feresti de termenul de noroc ca, poate, aduce ghinion. Sa te uiti in ochii copilului pana uiti de tine si sa-ti aduci aminte de fiecare data ca nu ai voie sa uiti de tine, pentru ca trebuie sa fii mereu in forma sa ai grija de el. Sa-ti planifici calatorii in Italia si sa te trezesti in Olanda (e un text pe net, cautati-l) si sa inveti sa te bucuri de locul in care ai ajuns. Sa te intrebi daca vrei sa fii un morcov, un ou sau cafea (alt text din marea lume a net-ului) si atunci cand esti pus in apa clocotita, luata direct din cazanele iadului, sa te inmoi, intaresti, sau sa transformi apa. Sa-ti faci din doctori prietenii cei mai buni, sa-ti faci din prieteni niste cunostinte care nu te intelg si nu te accepta si din dusmani aliati. Sa inveti tomuri intregi de medicina, psihologie sau logopedie si sa inveti mai ales sa-ti asculti intuitia. Sa te lupti cu ghearele si dintii pana la ultima respiratie pentru ceea ce crezi tu ca e mai bine, chiar daca altii iti spun ca ”merge si asa”.  Sa refaci un intreg proiect bucurandu-te ca puiul tau a invatat pe sa faca cercuri pe hartiile care-ti trebuiau ieri. Sa-i spui educatoarei care-ti reproseaza ca nu stie sa deseneze, ca are talent la desen pentru ca asa un gri colorat minunat n-a vazut ea de sapte generatii. Sa-ti pastrezi cumpatul atunci cand in urletele copilului tau accidentat medicii te intreaba lucruri care ti se par neimportante. Sa te bucuri ca peretii tai proaspat zugraviti acum sunt acoperiti de o fresca facuta din piure de morcovi sau de un basorelief (pentru ca vopseaua asta noua are un gust bun si trebuie culeasa cu unghia). Sa iti invarti universul in jurul singurului soare pe care-l recunosti: copilul tau.  Sa jonglezi cu sapte universuri si sa nu-ti lasi capul sa ameteasca. Sa nu te gandesti la pantofi, genti, haine pentru ca exista bakugan, gormiti, cars, thomas si sa nu uiti sa-ti iei din cand in cand o carte sau o zi cu prietenele pentru ca ai nevoie. Sa speri mereu ca vei fi un parinte perfect si ca odorul tau va primi mereu ce e mai bun, pentru ca merita. Sa-ti vina lacrimi de fericire in ochi chiar si atunci cand ar trebui ca ei sa ti se umple de lacrimi de furie pentru ca esti obosita si el a gasit de cuvinta sa faca ceea ce pe tine te supara cel mai tare si asta doar pentru ca E COPILUL TAU! Sa fii mama inseamna totul!

Zic.
L.E. E vorba strict de cazul meu. Pentru altii nu garantez si nu ma intereseaza.

joi, 7 aprilie 2011

Doua premiere personale

Ieri am avut doua surprize destul de placute (ce e taiat a fost primul impuls, pe care l-am controlat ca iar imi ies vorbe de vesnica nemultumire).

In primul si in primul rand mi-am facut debutul ca scriitor motivational. Poate asa o sa reusesc si eu sa fac ce le recomand altora. Zic.

In al doilea rand, niste oameni asasinati zilnic de discutiile mele culinare mi-au comandat primul tort. Bineinteles ca nu mai visez decat prajituri si ma intreb ce varianta sa aleg. Pana una alta, aseara m-am apucat de confiat lamai, caci ma gandesc la un tiramisu foarte special. Sper ca rezultatul sa fie pe masura gandurilor mele. Gata, mai mult nu spun, ca-mi ploua-n gura si pana diseara mai e mult.

miercuri, 6 aprilie 2011

Imagini disparate

Luni dimineata in fata Palatului Parlamentului spatiul verde dintre trotuar si sosea era acoperit de fulgi (pene) albi (albe). Cum remarca jumatatea mea unii muncesc de le merg fulgii...

Green Monkey la party. A fost convins sa fie print ca doar erau invitate Alba ca Zapada si Belle. Cand sa ne urcam in tramvai s-a  transformat in bestie pentru ca nu am urcat pe unde a vrut el.

Program intensiv in bucatarie dupa luni bune de absenta. Din meniu supa yemenita, pastissada de caval (cu carne de cal adevarata - iubitorii animalelor sa se abtina) si pilaf.

A doua noapte de somn fragmentat. In plus, frisoane. Ceai Mariage Freres cu flori de cires si un roman politist.

In fond, lucrurile nu sunt chiar atat de rele.