excedent versus deficit

Cica nu putem avea si deficit si excedent bugetar in acelasi timp. Ba se poate! Noi cu deficitu' ei cu excedentu'! (dixit jumatatea mea)

NB. versus nu vine de la versace

E groasa...

Cica nu sunt un personaj eligibil pentru emigrarea in Canada. E clar, nu mi-a mai ramas decat sa emigrez in Haiti. Ma duc sa-mi dau foc la diplome si sa-mi antrenez calitatile de dictator. Poate fac o plimbare si pana la gradina botanica sa ma inspir putin.

Cum zice Jean-Claude Izzo: "Mon coeur se mit a battre. La boucle etait bouclee et j'etais vraiment dans le merdier. Total Kheops, disent les rappeurs d'IAM. Bordel immense."
Jean-Claude Izzo, Total Kheops, Galimard, 1995

Idei intarziate

Referitor la ultimele doua posturi...

Oare de ce ma mir ca oamenii sunt dispusi sa creada toate tampeniile, cata vreme exista unii care au vandut tot ce aveau si s-au dus dupa un guru (care se crede Isus) tocmai in fundul Siberiei. Si pe deasupra, ei traiesc fara apa, curent si alte chestii, in timp ce baiatul cel inteligent (fost politist) are o vila cu tot confortul, internet, satelit si garzi de corp.

Oare in urmatoarele campanii electorale or sa dispara pungile de plastic cu insemne de partid? Sau cei care le impart vor alerga dupa noi sa le dam 30 de bani pe bucata?

Referitor la politica...

Credeam ca o sa-mi vina ideea sa emigrez (in Haiti) doar in cazul unei combinatii Vadim+Becali, alegeti voi care presedinte si care prim-ministru, dar se pare ca m-am inselat. Am un dor de duca spre Canada incat faptul ca detest din tot sufletul frigul si zapada incepe sa nu mai conteze.

Stiu (la prima mana) ca se stia ca nu sunt bani pentru salariile profesorilor, dar s-au propus maririle pentru ca guvernul de atunci (care nu este nici el usa de biserica sau monument al sfinteniei) sa fie obligat sa refuze si, implicit, sa pice prost. Oricum, cel mai prost au picat tot amaratii de profesori.

Problema: daca politica-i curva, aia care se ocupa de ea sunt pesti?

Dileme

Sa fie clar: nu contest rezultatele terapiilor mai putin ortodoxe, sa le zicem, dar nici nu pot crede chiar orice. Poate ca daca as fi intr-o situatie disperata le-as accepta fara sa-mi pun nicio intrebare, fie si numai la gandul ca suficienta credinta poate muta muntii din loc.

Ce poate determina insa o persoana tanara, cu educatie, cu un sistem de valori bine definit,fara probleme majore sa o ia pe calea asta, zau daca pricep...

Inteleg ca poti cumpara un medicament minune ce vindeca de la raceala pisicii la cancerul unui membru al familiei, atunci cand nu mai alte solutii. Sau ca-ti gasesti refugiul in studiul unor stiinte parapsihologice cand undeva in viata ta e un gol si vrei sa-l umpli cu ceva, sau esti curios, sau naiba mai stie de ce...

Am facut si eu niste cursuri (din curiozitate), la un moment dat, si din cand in cand mai si aplic ce am invatat (cand nu am alta solutie la indemana), dar de aici si pana la a crede ca orice durere de masea e un atac psi sau a ma apuca sa imi fac din asta o sursa de venit, mai va.

Si dupa acest preambul (cam lung si usor incoerent, parca) urmeaza dilemele:
-cand stii ca ai in fata ta un sarlatan, sa-l dai in fapt sau sa-l lasi in pace pentru ca oamenii cred si asta-i ajuta?
-cand cineva apropiat a luat-o razna fara motiv sa-i dai doua palme sa-si revina sau sa nu te amesteci?

Cine stie ce urmeaza? Poate parapsihologia e noua religie.

Poate Emile Durkheim avea dreptate:
"[...] vechii zei imbatranesc sau mor, iar altii nu s-au nascut inca.(...) Nu exista evanghelii nemuritoare si nu avem niciun motiv sa credem ca, pe viitor, umanitatea ar fi incapabila sa conceapa altele noi."
Emile Durkheim, Formele elementare ale vietii religioase, Polirom, Iasi, 1995

L.e: refuz sa cred ca un picior rupt se trateaza (a se citi se lipeste) cu cateva pase magice sau ca green monkey trebuie dus la parapsiholog, nu la logoped, ca sa-l spuna corect pe g...

Punga de plastic

In copilaria mea, de cate ori aveam rosu in gat (si asta se intampla foarte des), venea sa ma vada un doctor foarte simpatic, care nu-mi dadea niciodata injectii, imi desena pisici si lua 100 de lei la fiecare consultatie. Si, ca dovada ca memoria e selectiva, nu-mi amintesc poezia cu care ma invita sa deschid gura ca sa-mi vada gatul, dar imi amintesc ca de fiecare data cand ai mei ii ofereau diverse alimente (rare, pe atunci)si-l intrebau daca are o punga, spunea intotdeauna ca un barbat care se respecta nu umbla niciodata nepregatit, adica fara punga.

Pentru ca suntem in epoca lui politically correct eu o sa spun ca nicio persoana care se respecta nu mai umbla acum fara punga la ea. Nebranduita, va rog, ca e criza si nu-i frumos sa se vada ca unii au mai multi bani decat altii, reciclabila ca asa e bine si, in fond, o facem pentru copiii nostri. Si daca tot dati bani pe ea, folositi-o de mai multe ori sau macar puneti-o in cosul de gunoi, in locul sacului menajer.

Si uite asa, cel putin pentru punga, istoria e repeta (chiar daca motivele sunt altele). Niciun buzunar fara punga lui!

L.e. Despre o altfel de punga, intr-o carte simpatica.

"[...] ochii lui se opreau prea des pe masa, in dreptul taliei mele, acolo unde ar fi trebuit sa fie ascunsa sub pelerina punga cu dinari de aur"
Barry Unsworth, Secretul rubinului, trad. Claudia Dumitriu, Leda, Bucuresti, 2008

De ce te-a dat, ma, mama ta la scoala?

Din ciclul "am fost la scoala degeaba" este minunata zicere (de doua ori, ca sa fie sigur) a lui Daniel Osmanovici de la Realitatea: muntii Apalanasi (aflati in SUA, nota mea). I-am gasit insa repede cateva scuze. Care o fi valabila?
1. Se gandea la papanasi si nu mai era atent ce spune.
2. A citit de pe prompter, n-a gandit.
3. De cand am fost eu la scoala s-au mai schimbat cateva denumiri geografice pe ici pe colo.

Pe vremea mea...

si apa era mai uda!
Ei bine, am descoperit ca lucrurile nu stau chiar asa. Privirea noastra e problema, sau poate subiectivitatea memoriei. Iernile erau altfel in copilaria fiecaruia dintre noi, mai albe, cu mai multa zapada, mai putin reci, mai insorite... Nu cred ca era asa, noi le priveam altfel. De la inaltimea unui pui de om doi centimetri de zapada pot parea adevarate troiene, iar cand alergi prin zapada infofolit mai ceva ca un eschimos parca e mai cald decat atunci cand te dai jos din masina ca sa ajungi la birou si injuri ca ai de mers mai mult de doi pasi.

"25 ianuarie 1936
Anul asta n-avem iarna. Cel putin nu pana acu."
Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de multumit 1932-1947, editie noua revazuta, Humanitas, Bucuresti, 2008

Later edit

Pentru ca aveam o datorie de anul trecut, legata de ultimele doua posturi, iata:

"- As putea sa vad mandatul? rosteste Isaac.
- Mandatul? pufneste barbatul. Frate, nu te preocupa tu de mandat."
Dalia Sofer, Septembrie in shiraz, colectia Love&Life, ed. Leda, traducere de Ioana Vacarescu, Bucuresti, 2008


"Informatiile pe care le aveam spuneau ca o buna parte a raului era navigabila pana la poalele mutilor. Nu e asa, fireste."
Alvaro Mutis, Ispravile si necazurile gabierului Maqroll, Humanitas, traducere de Cornelia Radulescu, Bucuresti, 2004