luni, 6 decembrie 2010

vineri, 3 decembrie 2010

De unde stiu?!

Am facut un test. Iata rezultatul...







You're The Bible!

by ?

One of the most controversial, misunderstood, and yet powerful
people alive, you spark extensive discourse wherever you go. People think you hate a whole lot of things, and you probably do, but people forget about your hatred for shrimp. Mostly, you like to tell stories and then be overwhelmed by how many different ways people interpret the things you tell them. The older you are, the less forgiving you become. While few can argue you're trying to do good, most would say that you've wound up doing a good deal of ill. After all, the road to hell is paved with good intentions. Maybe you should just
beget while the begetting's good.



Take the Book Quiz II

at the Blue Pyramid.

Lista de Craciun

De Craciun (uitati ca nu-mi place, aici e vorba de cadouri, nu de sarbatoare) vreau: asta , dar si asta . Sa nu uitam de asta sau de asta. De fapt, nu am realmente nevoie de niciunul dintre aceste obiecte, dar daca ar fi sa ne ghidam dupa acest principiu nu si-ar mai cumpara nimeni Ferrari, nu-i asa?
In schimb, de asta chiar am nevoie.

Ce mai facem de ziua nationala

Ei bine, anul asta am muncit. Nu poti avea prea mari pretentii atunci cand nu prea ai bani in buzunar. In fond, aveam nevoie de ei ca sa fac prajitura traditionala deja. Asadar, pe 2 decembrie (in 2010 nu prea am fost deloc pe faza, asa ca nu mai conteaza) am prestat carrot cake. Dupa o reteta primita direct de la niste canadieni. In fond se asorta de minune cu minunatul fenomen "freezing rain" atat de specific Canadei. Cica daca le avem pe toate aici, de ce sa mai emigram acolo? Io-te d-aia!

marți, 30 noiembrie 2010

De ce-uri deloc existentiale

Stiu ca am o restanta legata de minunata noastra excursie dar n-am dispozitie pentru asta. Desi, intr-un fel sunt intr-o dispozitie mult mai buna decat am fost in ultima vreme. Poate unde am inceput din nou sa castig niste bani.Am insa o suma de nedumeriri care mi se invart prin cap si de care sper sa scap daca le insir aici.

Chiar se mai bucura cineva de Craciunul asta prelungit care incepe undeva in toamna si pleaca doar ca sa-i faca loc Sfantului Valentin?

De ce toata lumea e innebunita dupa Ingerii Apocalipsei pe post de decoratiuni de brad? Cred ca nedumerirea asta o s-o am in fiecare an, de cate ori o sa vad o decoratiune sub forma de inger cu trompeta. In credinta ortodoxa Apocalipsa este singurul lucru vestit de trompetele ingerilor... Nu, daca tot facem atatea biserici la ce ne-o mai trebui sa si stim ceva despre ceea ce se propovaduieste acolo.

De ce masinile care ridica autoturismele parcate neregulamentar au voie sa stationeze in locuri in care oprirea este interzisa?

De ce oamenii nu pot privi realitatea in fata si se supara daca le atragi atentia?

De ce nu reusesc sa ma decid ce vreau de fapt?

De ce nu ma pot hotari daca sa-mi iau caine sau nu?

De ce nu exista cineva care sa-mi spuna fa cutare lucru ca asta e reteta succesului?

Daca o sa continui asa o sa ajung ca la 4 ani? Macar in ceea ce priveste grijile?

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Haihui

Marti dimineata am plecat din Bucuresti. Destinatie finala: Radauti. Scop: sa vedem cat mai multe pe drum si sa rezolva ceva treburi de serviciu la destinatie.
Desi a fost planificata cam din scurt, sau mai bine zis nu a fost planificata, calatoria a fot un succes.
In prima zi am pornit prin Brasov, Sfantul Gheorghe, Miercurea Ciuc, Gheorgheni spre Piatra Neamt. Ne-am abatut pe la Lacul Sfanta Ana. O sa postez alta data si ceva poze. Ne-am decis sa dormim pe la Lacul Rosu. Ne-a fost recomandata pensiunea Teo. Arata bine, dar am fi fost singurii clienti si nu ne puteau oferi nimic de mancare. De fapt,mancare nu am gasit nicaieri in Lacul Rosu. Asa ca pe o bezna de sa-ti scoti ochii am traversat Cheile Bicazului si am ajuns in Piatra  Neamt. Drumul a fost spectaculos, cu lilieci care zburau prin fata masinii. M-a impresionat mai mult asa decat la intoarcere, pe lumina.
In Piatra ne-am cazat la pensiunea Troian. Tot recomandata de cineva. 90 de lei camera cu doua paturi. Cald, de am crezut ca vor sa ne coaca si sa ne serveasca celorlalti turisti la cina. Mancare buna. Daca faceti comanda din timp puteti incerca stiuca umpluta si alte minunatii. N-am mai vazut asa cearseafuri albe si apretate de acum 10 ani, din Odorhei. Cam atat despre prima zi. Revenim.

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Activitati de sfarsit de spatamana

Dupa o zi extrem de nasoala (ieri), azi am fost la film. Aventurile lui Sammy. O poveste simpatica si un film 3D cu peisaje submarine superbe. Cativa copii din sala au tipat la 'iesirea" catorva meduze din ecran. Si chiar si mie mi-a venit sa pun mana pe botul unui peste. Green Monkey a fost preocupat, ca de obicei, de mancare (floricele si cola). Le-a primit ca recompensa pentru comportamentul sau exemplar de ieri.Cu toate astea nu a avut o zi buna. Speram ca situatia sa se imbunatateasca saptamana viitoare cand vom pleca cu totii intr-o aventura prin tara. Niste chiulangii, ce mai, care vor sa ajunga unde se agata harta in cui.

miercuri, 10 noiembrie 2010

Cercuri

Acum 12 ani am primit de la jumatatea feminina a unui cuplu un telefon datorita caruia am inceput o minunata aventura. Astazi am primit oarecum acelasi telefon de la jumatatea masculina a fostului cuplu. Si, desi nu as schimba nimic in viata mea de pana acum, nu inseamna ca vreau sa o repet. Poate sunt gata sa merg mai departe.

?

Oare de ce, dimineata, mi se pare mai putin deprimant sa trec pe langa Cimitirul Reinvierea decat pe langa Spitalul Colentina?

marți, 9 noiembrie 2010

Vaicareli

Incerc sa-mi tin gura bine stransa si cuvintele sub cheie, ca de atata vaicarit mi s-a luat mie de mine. Aia din jurul meu chiar n-au gresit cu nimic ca sa-i chinui.
Poate ca lectia pe care o am de invatat este sa ma relaxez putin sa nu mai incerc sa controlez totul si sa-mi dau seama ca lucrurile se mai aranjeaza si de la sine. (Azi s-a intamplat de doua ori.)

luni, 1 noiembrie 2010

Amintiri

Envie de...



de...



(en version sur papier)

et de  ...je ne sais pas quoi

joi, 28 octombrie 2010

Marunte

Enervarile marunte iti pot taia craca de sub picioare. Vocea neplacuta a unei persoane. Un zambet care nu ti-a fost pe plac. Si decizi sa renunti pentru ca te enerveaza. In fond, poate ca nu aveai ochelarii potriviti la ochi. Sau, din contra poate vedeai mult prea bine. Orcium nu o sa stii decat atunci cand e prea tarziu.

Bucuriile marunte. O carte noua, oameni care te apreciaza,  o raza de soare intrand pe fereastra mansardei, caldura din casa intr-o zi friguroasa.

De ce simtim simt nevoia sa detaliez negativul si sa acord atat de putin spatiu pozitivului? O situatie enervanta...

marți, 26 octombrie 2010

Mici momente

Imagini din ziua de azi;
Aleile pline de frunze si usor in ceata ale cimitirului Reinvierea (vazute din tramvai peste gard).
Masinile care se grabeau azi la ora 18 in intersectia de langa acelasi cimitir.

luni, 25 octombrie 2010

Saturn retrograd*

...de o buna bucata de vreme planeta asta e responsabila de toate relele din univers. Din cauza lui ni se intampla toate cele. S-ar putea sa nu am decat jumatate din informatii, dar anul asta si urmatorul planeta asta are o semnificatie speciala pentru balante, asa cum acum doi ani si anul trecut (ma rog, cu aproximatie) a fost relevanta pentru fecioare.
* nici macar nu e retrograd in perioada asta

Cica Saturn ne invata niste lectii, ne da posibilitatea sa ne rezolvam niste treburi ramase nerezolvate, dar ne poate pune si piedici sau aduce intarzieri.

Ca o balanta ce se respecta nu puteam sa nu ma las influentata de Saturn, nu-i asa. Ca mi-e mult mai comod sa am un tap ispasitor decat sa-mi asum consecintele faptelor mele. Si iaca asa am ajuns intr-un mare blocaj, asteptand sa-mi dau seama care-i lectia pe care trebuie sa o invat. Evident ca ma chinui degeaba de vreo sase luni. Cu alte cuvinte nu prea fac mare lucru sau, cum spunea cineva, ma legumizez. Si nu ma ajuta nici macar faptul ca-mi dau seama de asta.

Dar, 'om trai si 'om vedea.

miercuri, 20 octombrie 2010

Aiurea

Am o multime de bloguri pe care le citesc zilnic. Pentru ca-mi plac, pentru ca oamenii au ceva de spus. Si observ o multime de lucruri... Printre ele si faptul ca nu mai am nimic de spus. Si ca sunt oameni care spun diverse mai bine decat mine. Am o lehamite de-mi vine sa ma izbesc cu capul de pereti. Anul asta mi-a fost atat de lehamite incat nici n-am facut clasica depresie de ziua mea. Inca nu-mi vine sa cred ca a trecut si ca nu mi-a pasat deloc. Desigur asta nu inseamna ca nu am notat cateva persoane pe lista neagra. Ar trebui sa fi murit ca sa nu fac asta, nu-i asa?!

In alta ordine de idei am incercat sa fac un buget si sa vad daca pot plati oamenii pe drepturi de autor. Si am citit vreme de vreo 4 (patru) ore legea aia minunata cu toate rectificarile/amendamentele sau ce mama ma-si or fi. Degeaba. N-am reusit sa pun doua lucruri cap la cap, si deci nici buget nu am.

Mi-am dat acum seama de ce nu voiam afacerea mea. Ca iar o sa-mi urce colesterolul la ceruri pe nivel de stres. Si nici macar faptul ca pot face 100 de flotari nu ma mai ajuta. De fapt, dupa alea nu ma mai ajuta nimic, decat poate cineva care sa-mi duca un pahar cu apa la gura ca eu nu mai pot ridica mainile.

Si cica maine mai adaug o diploma la colectie. Cel putin asa sper. Oare la ce mi-o folosi? (dupa cum ma intreaba mereu stimata mea mama). Cine stie, daca tot n-am bani macar hartie igienica sa am.

Pe scurt, dispozitie de cacat, normala de altfel pentru situatia pe care o traversam. O sa incerc sa nu deschid gura prea mult, ca sa inghit cat mai putin. Am zis!

luni, 18 octombrie 2010

Retoric

Stiti cum suna un cor care inregistreaza un jingle si in care 4 persoane din 15 canta fals? Va doresc sa nu-l auziti niciodata!

Ce-mi doresc

In afara de sanatate si bani, mi-as dori sa reusesc urmatoarele:
-sa-mi tin toate mintile acasa,
-sa nu mai scap haturile din mana,
-sa nu mai am senzatia ca trece vremea de pomana si ca nu reusesc sa fac suficiente
-sa-mi gasesc drumul ca sa nu mai repet modele prestabilite
Se vede ca am baut doua beri cu un psiholog, nu?

joi, 14 octombrie 2010

Cum ma mai distrez

Teoretic am un job. Care-mi place. Si la care aduc bani de acasa. Asa ca din respect pentru jumatatea mea si pentru plodul din dotare m-am decis sa ma duc si la niste interviuri.
La primul as fi putut da dovada de mai multa inteligenta, la al doilea am avut prea multa. Nu stiu cum s-a facut ca m-au chemat care de care mai departe de resedinta mea. Primul job imi suradea si nu prea. Pentru cel de-al doilea as fi jurat ca l-am prins pe Dumnezeu de picior daca mi-l oferea cineva acum 10 ani. Acum cred ca prefer jobul la care duc bani din casa. E mai important sa stau cu Green Monkey si sa am toate mintile acasa decat sa merg la o slujba in care programul de opt ore este un vis frumos, iar drumul dus-intors imi mananca si el o jumatate de zi normala de munca.
Sa ne stabilim clar prioritatile! Zic!
Cine are o canapea in plus pe care sa dorm cand o pune jumatatea piciorul in prag si mainile in sold?

Motivationale II

In dimineata asta voiam sa ascult asta:


Si m-am trezit ascultand asta:


Enjoy!

miercuri, 13 octombrie 2010

Saptamana blonda continua

Miercuri: azi m-am intins peste birou sa iau ceva iar acesta a plecat cu tot cu mine. Din fericire nu m-am intins pe gresie si nici n-am omorat pe nimeni, desi era cat pe ce.

marți, 12 octombrie 2010

Saptamana blonda

Luni am pocnit oglinda laterala a masinii. Deh, blondele ca mine au probleme cu aprecierea distantei.
Marti am fost pe cale sa ma injunghii in burta cu un geam pe care-l caram si pe care l-am proptit in tocul usii, eu infigandu-ma din inertie in coltul lui. Din nou o problema cu orientarea in spatiu.
Mi-as dori ca saptamana asta sa aiba doar doua zile.

duminică, 10 octombrie 2010

Preiau controlul

In stilul meu caracteristic, m-am lipit (adica am cerut) o ora gratuita de terapie psihologica. N-am avut nevoie decat de cinci minute ca sa aflu ca sunt un fel de control freak. Daca doua persoane care nu se cunosc intre ele iti spun acelasi lucru, trebuie sa insemne ceva.

joi, 7 octombrie 2010

Toleranta

De fapt, ar fi trebuit sa spun: lumea-i plina de prosti(i)
Nu stiu cum fac, ca iar ma enervez pe teme religioase. Pai crestinismul, ca vorbim de baptisti, ortodocsi, catolici s.a., nu ar trebui sa insemne mai presus de toate toleranta? Nu era chestia aia cu iubirea aproapelui si intoarcerea si a celuilalt obraz? Nu am asteptari prea mari de la babele care se paruiesc ca sa ia niste apa sfintita dar parca aia care propovaduiesc o religie ar trebui sa fie un model. Si sa n-aud aia cu "sa nu faci ce face popa..."

Oricum urmatorul comentariu e genial: [...]
Oooo because a buddha might jump up and grab you while you're stretching...[...]
Si apropo de comentarii, cel putin alea pe care le-am citit eu, sunt mult mai inteligente decat ce ai sa gasesti pe orice forum romanesc cand vine vorba de religie.

miercuri, 6 octombrie 2010

Me happy!

Am acte! A durat fix cinci minute ca sa le tin [bine] in mana. Si pot sa spun ca "ofiterul relatii clienti"  de la Raiffeisen, de la care am luat ieri cardul (expirase si ala) a fost mai putin amabil decat functionarele statului.

Am vazut un aurolac (avea punga in mana si imputise tot autobuzul) care i-a dat pachetul lui de biscuiti unui pui de tigan care cara fiare vechi cu maica-sa. Nici puradelul, nici maica-sa nu i-au multumit.

Am gasit intr-un magazin arabesc sinouge/negrilica/hab el barake . Doar 6 lei o punga de vreo 6 ori mai mare decat aia pe care am platit 1 euro in Tunisia. Iar ieri mi-am facut in sfarsit drum in celalalt capat al orasului sa-mi iau ceaiul favorit.

Nici macar vremea de afara nu imi mai poate strica dispozitia.

marți, 5 octombrie 2010

Cum obtii duplicate dupa acte

Energia negativa cu care am plecat ieri spre starea civila, cred ca nu prea poate fi comparata decat cu aia cu care te incarci atunci cand afli ca te insala nevasta (ca sa ramanem in tema). Ma pregatisem cu bomboane si ciocolata, in extremis, pentru ca nu cred ca am dat de 4 ori spaga in toata viata mea. Mi-am zis insa ca, de data asta, fac orice ca sa-mi recuperez rapid actele. Cand colo, surpriza. In loc de biroul pe care-l stiam eu (de acum vreo 8-9 ani) ma astepta o sala mare cu mai multe ghisee, fara prea mare aglomeratie. Functionari civilizati, nu pot sa zic ca m-a coplesit amabilitatea lor, dar impresia a fost una placuta.

Pe scurt: pentru fiecare act ai nevoie de o copie dupa buletin/CI, o declaratie, pe care o iei de acolo si o completezi pe loc, si o taxa extrajudiciara de 1 leu, pe care o poti plati la orice oficiu postal.

Sa mai spun ca maine imi iau actele?! Bine, sa ma vad cu ele in mana, ca prea nu-mi vine sa cred.

luni, 4 octombrie 2010

Trezirea!

Motivationala de luni dimineata. Sau nu...

marți, 28 septembrie 2010

Futu-i

Mi-am pierdut actele. Buletinul imi expira in 20 de zile, cardul bancar mai e valabil pana pe 30, iar certificatele si ultima diploma parca mi-au intrat in pamant. Trebuia sa le depun maine pentru un curs. Pe deasupra am aflat ca pierderea lor constutie contraventie si platesti amenda. Din fericire e noapte si ma voi culca asa ca sunt putine sanse sa-mi iasa careva in cale si sa se aleaga cu vreun cap in gura. Desi n-as baga mana in foc ca dupa toate cele nu voi merge in somn.

Tot despre munca

...dar despre a altora. Zau ca nu pricep cum sunt unii oameni in stare sa faca un anume lucru in de trei ori timpul normal. Adica ala in care-l faceam eu. Probabil ca nu-mi place munca atat de tare incat am dezvoltat o anumita eficienta ca mecanism de aparare. Na, ca iar o sa mi se reproseze ca ma laud.

joi, 23 septembrie 2010

La munca, tovarasi!

Se pare ca nu mai am scapare. De luni chiar trebuie sa muncesc! Si eu care voiam sa ma intorc la sport si ma programasem la pranz marti si vineri. Of, cum o dai nu e bine.

miercuri, 22 septembrie 2010

marți, 21 septembrie 2010

Cand imi vine cheful de munca...

ma asez intr-un colt si astept sa-mi treaca, ca doar n-o tine o vesnicie!" spunea un afis din cabinetul pediatrului meu, acum aproape trei decenii. Nu mi s-a potrivit niciodata zicala asta. Nu zic insa ca nu ma apuca din cand in cand asa o lene, de nu-mi vine nici sa clipesc, dar e vorba de mici exceptii. In general insa, sunt un individ activ, poate chiar hiperactiv dupa spusele unora. Tot aia care zic si ca nu stiu sa ma relaxez. Ma rog, iar divaghez.
Ideea e ca de vreo cateva luni nu mai am serviciu, si ca, daca la inceput m-am bucurat de vacanta, apoi am rezolvat o multime de probleme domestice care asteptau de multa vreme, acum simt ca a venit vremea sa ma intorc in campul muncii.
Asa ca am inceput sa ma agit sa vad ce pot face ca sa nu ma intorc in domeniul din care am plecat. Experienta am doar in domeniul asta. Am niste studii care m-ar ajuta, dar nicio secunda de practica. Si nici nu stiu exact ce vreau sa fac. Oricum nu prea conteaza: din 9 aplicatii pe una din principalele platforme de recrutare on-line au fost citite 3, din 4 de pe alta, doar 2. Concret: 1 singur interviu, unde m-am dus mai mult pentru experienta.
Astept vremuri mai bune sau un sponsor generos.

joi, 9 septembrie 2010

Eu si cu mine

Nu sunt o persoana excesiv de religioasa, dar nici nedusa la biserica nu sunt. Am prieteni dintr-o multime de confesiuni religioase si nu de putine ori proaspete cunostinte au crezut ca impartasim aceleasi credinte. Cam asta ar fi contextul general. Cu alte cuvinte nu poate nimeni sa ma arate cu degetul si sa spuna sigur: ba'hai, ortodox, musulman, evreu sau adventist. Ca as apartine bisericii scientologice nu m-a banuit inca nimeni, ceea ce pentru mine inseamna ca multa lume este convinsa de inteligenta mea. Dar, am divagat...
Cata vreme eram persoana importanta (nu spui cine) casuta mea de mail se umplea de urari de ziua de nastere, dar mai ales de onomastici. Ei, ghiciti unde vreau sa ajung...
Contabilizand: 7 urari de onomastica si una de Rosh Hashana. Sa fie primite toate!
Am spus si ca am o memorie de elefant? Cand ma voi intoarce in campul muncii ghiciti cu cati "prieteni" voi ramane.

luni, 6 septembrie 2010

De toamna

Dupa un scurt moment de depresie legat de lipsa unui job, sa nu exageram, vreo 30 de secunde, m-am apucat pentru a doua oara in acest sezon de bulion. In calitate de proaspat apropitar mostenitor al locuintei de vara cu gradina aferenta, de care nu mai are cine se ocupa, presimt ca tura doi de bulion nu va fi si ultima.

Jumatatea mea viseaza de cand ne-am intors cum vom lasa totul balta si vom deveni agricultori. De altfel, nu e singura persoana care mi-a debitat in ultimele doua saptamani asa ceva. Am mai auzit diversi visand cum lasa corporatiile balta si se duc la tara, ca au dat ei o data cu sapa in copilarie si le-a placut. Asta probabil fiindca nu si-au taiat niciun deget.

Oameni buni, munca la tara e grea si nu-i deloc idilica, si nici inaltatoare, ca altfel taranul roman ar pluti in al noualea cer de fericire in loc sa sprijine usa carciumii la care-si ineaca amarul.

In alta ordine de idei, adica pen' ca veni vorba de munca, trebuie sa fac rost de un manual de gradinarit, ca vreau sa ma ocup putin de gradina mostenita. Niste rosii, niste dovlecei si ceva ceapa, ca sa mai am timp si de bere si gratar.

Sa nu uit, am uscat si rosii pe care le-am pus in ulei de masline cu oregano, usturoi si fulgi de ardei iute.

PS: fosa septica e la fel de plina, dar am vazut o vidanja care a trecut cu viteza fulgerului prin fata curtii. Inca il mai astept pe Brad Pitt.

joi, 2 septembrie 2010

Ne-am intors

Dupa trei luni de rataciri prin tara suntem inapoi in apartamentul nostru, mai racoros si mai neincapator ca niciodata.
Cand mai plecam departe, departe? Azi? Dar maine plecam sigur?
Dixit Green Monkey.
Nu pot sa-l dezamagesc, asa ca mai plecam putin, ca de munca tot nu avem. Adica avem, dar nu suficient. Poate o sa fie.
Si sa fie clar eu nu platesc niciun drept de autor retroactiv. Ca daca-i musai o sa-i rog sa ma caute prin Suedia sau Danemarca...

sâmbătă, 21 august 2010

Gratis II

Vad ca sunt un specialist al postarilor in doua parti. De fapt mi-e lene sa scriu tot o data.
De data asta ce-mi place pe aiurea.

Ronacher Theater
Chiar si la 100 de euro biletul as merge in fiecare saptamana.
Restaurantul Hansen. Tot din Viena. Merita incercata supa de schwarzwurzel cu trufe.
Seria Le Poulpe scoasa de Editions Baleine.
Benzile desenate cu Corto Maltese.
Bisericile din Belgrad de Florii, cand toti copiii poarta clopotei la gat.

joi, 19 august 2010

Gratis

Cei care ma cunosc bine stiu ca rareori ofer ceva gratis, mai ales daca nu-mi esti prieten apropiat. Cu toate astea azi m-am decis sa va povestesc cate ceva despre lucruri care-mi plac. Cu alte cuvinte, reclama gratis.Pentru lucruri autohtone (oarecum).

Restaurantul Chinese Garden din Mamaia. Mananc acolo de opt ani, de cel putin 3-4 ori pe sezon. Nu mi-a parut rau niciodata. Au o supa de porc cu niste ridichi murate chinezesti care te scoala din cea mai crunta mahmureala. Si sa nu uitam de salata de meduze.

Mousse de cafea de la Napoca. O gasiti in congelatoarele cu inghetata. Are gustul de inghetata cu ness asa cum facea mama.

Kibo Art din Sinaia. Nu pentru ca ar avea niste bijuterii sa dai pe spate, ci pentru ca stie perfect cum sa atraga clientii. Ba un cadou, ba o reducere. Si toate facute cu mult cap.Stiu niste agentii de renume carora nu le ies lucrurile atat de bine

Acuarele Colibri facute la Combinatul Fondului Plastic, fara niciun alt motiv decat ca le-a gasit la librarie si i le-am cumparat lui Green Monkey, pentru ca-mi aminteau de copilarie.

miercuri, 11 august 2010

Paranoia

Pentru ca la tara ma distram atat de bine, mi-am zis sa fac o schimbare de decor si sa plec la munte. E o vorba parca, "schimbi locul, schimbi norocul". Asadar, venit acasa, facut bagaj, urcat in masina si fuga la munte. Toate bune si frumoase pana cand am descoperit ca noul modem nu merge pe calculatorul pe care-l am cu mine si ca furtuna care a lovit Sinaia ne-a lasat fara apa. Am zis ca stau la etajul 4?
Si daca intr-o parte aveam prea multa apa, aici trebuia carata pe scari cu bidoanele, si tocmai de la mama naibii. Asadar cardio cu greutati, sa nu simt ca n-am mers de doua luni la sala. Si m-am tot distrat asa vreo trei zile, pana cand datoria m-a chemat acasa. Macar trenul care m-a adus n-a ajuns in Bucuresti decat cu 25 de minute intarziere.
Acum mi-e si frica sa spun ca maine plec la mare. Daca seaca?!

miercuri, 4 august 2010

Viata la tara II

Afara ploua de cateva ore bune si e un frig de am si uitat ca e vara. Bineinteles ca vidanja pe care am chemat-o ieri, azi nu s-a aratat, desi ne-a asigurat suta-n mie ca vine la prima ora. Nu-i nimic, acum ca ploua fosa o sa dea mai mult pe dinafara si poate se goleste singura. Oricum, curtea arata momentan ca o piscina, ce mai conteaza ca va fi o piscina cu cacat.
Green Monkey intreaba la fiecare doua ore cand nu mai ploua ca sa se duca la fete. Iar eu ma intreb cand nu mai ploua sa ma duc sa-mi iau niste bere, ca poate daca o sa beau suficienta o sa o vad pe Angelina Jolie, ca dupa cum spuneam, Brad Pitt nu trece pe aici.
In schimb, pentru ca am facut gat, acum am un modem nou, care chiar functioneaza.

marți, 3 august 2010

Viata la tara I

De sambata ma "bucur" de avantajele vietii la tara. Partea buna e ca globalizarea a facut ca ieri dimineata sa pot bea lapte proaspat de la vaca vecinei si sa mananc prajiturele daneze si portocale siciliene. Partea proasta e ca aseara s-a stricat boilerul, iar azi dimineata a refulat fosa septica - facuta cu cap, de daca tragi de doua ori apa trebuie sa chemi vidanja, care trece pe aici la fel de des ca Brad Pitt.
Nu mai vorbesc de internetul mobil de la Vodafone care merge cu noduri, ca doar nu suntem in varful muntelui, ci pe un varf de deal la vreo 800 de metri de releu. In stilul asta ma voi mai bucura de muste si alte lighioane fix cat sa-mi fac bagajele si sa ma intorc acasa.

joi, 29 iulie 2010

Socializare si carti

Azi m-am indemnat (a se citi: mi-am dat un sut in dos) si am scos nasul pe afara ca sa mai socializez. Si m-am dus la La Bibliotheque unde a venit Radu Paraschivescu sa povesteasca despre cartea sa "Cu inima smulsa din piept". Desi socializarea mi s-a parut un efort urias, eu zic ca meritat. Discursul a fost scurt, la obiect, cursiv si suficient de persuasiv incat sa mai acord o sansa cartii, pe care recunosc ca atunci cand am primit-o am abandonat-o la jumatate. Acum o s-o privesc cu alti ochi.

In alta ordine de idei, m-au "atins" spusele autorului despre cat de greu scapi de o eticheta lipita in frunte. Eu sper sa scap de a mea curand, momentan are doar un ex-... in fata.

miercuri, 28 iulie 2010

Niciodata n-am...

...avut mai putin elan creator. Astfel incat, chiar daca ma incadrez in larga categorie a somerilor, deja de doua luni, nici nu pot declara cu mana pe inima ca m-am odihnit, nici ca mi-am cautat de lucru, doar ca m-am plimbat si ca am tocat banii care ar fi trebuit sa ma tina macar pana la sfarsitul anului. Si acum? Mai fac o plimbare, poate chiar doua si-om mai vedea.

duminică, 18 iulie 2010

Cine are o pusca?

Activitatea mea pe acest blog s-a diminuat consierabil (nu ca ar fi fost prea vizibila) de cand sunt jumatatea casnica a familiei. Noua situatie mi-a permis insa sa ma ocup mai mult de green moonkey. Si aici ajungem la problema ce ma framanta.
Am fost la teatru, in parcul IOR. Laudabila initiativa. Dar cam atat. Am vazut "scufita rosie". Daca punerea in scena de la teatrul Ion Creanga (De-as fi scufita rosie) m-a enervat, asta m-a facut sa fiu la un pas sa iau o pusca sa-i curm suferintele "genialului regizor". Inca nu m-am lamurit (si cred ca nici ceilalti adulti din sala) de ce lupul avea o pizzerie in padure, de ce Scufita nu i-a pus lupului niciuna dintre intrabarile clasice etc., etc.
Si dupa aia ma mir ca Harap Alb intra la categoria roman...
Imi vreau povestile inapoi. Copilaria mea era mai frumoasa!

joi, 8 iulie 2010

karma

acum mai bine de jumatate de an mi s-a spus ca sansele sa mai ascult asta alaturi de tatal meu sunt minime.nu vreau sa supar soarta dar am reusit.

joi, 1 iulie 2010

De ce te-a dat mama ta la scoala II

Recunosc ca ma uit cu groaza la sistemul romanesc de invatamant. Green monkey va merge anul viitor la scoala si ma apuca nervii doar cand ma gandesc, mai ales ca intr-o singura zi am auzit urmatoarele aberatii.

Romanul Harap-Alb - de la un elev care a dat bac-ul.
Insulele Balize (comisa de 2x) - de la un ziarist (cica) de la Realitatea
Festivalul anghirelelor (tot 2x) - intr-o traducere de pe Minimax. Si daca va intrebati ce sunt anghirelele va informez ca e vorba de anghinare.

Daca asta este produsul sistemului nostru de invatamant cred ca o sa-mi tin maimuta acasa.

sâmbătă, 12 iunie 2010

Caldura mare

Azi de dimineata m-am trezit gandindu-ma ca sunt la mare distanta de Bucurestiul incins. Acum (la ora 17) sunt totusi 32 de grade. Mult prea mult pentru locul in care ma aflu. Nu vreau sa stiu cum fierb pestii in acvariul meu de acasa.

joi, 10 iunie 2010

Prietenii stiu de ce

Azi eram la Tibco. Langa delegatia oficiala a kuweitului. Mi-a sunat/cantat telefonul. Noroc ca nu erau trupele anti-tero prin preajma si ca privirile nu pot ucide. Amuzant.

vineri, 4 iunie 2010

Muzici

Adevarat. Din playlist-ul meu.

marți, 1 iunie 2010

Nope

Ieri am crezut ca am inceput saptamana foarte prost. In cele din urma m-am decis sa fac un pas pe care mi-l doream de mult. Si l-am facut. Inca neoficial. Sper ca maine sa devina oficial. Jobless = hopeless = helpless? Nope. Sper ca voi avea o vacanta reusita.

miercuri, 19 mai 2010

Actual

Am vaga impresie ca la mitingul de astazi erau asteptate, ba chiar dorite, violente care sa reclame masuri dure. O lege martiala, ceva... Dar sa nu exageram. Oricum, organizare exemplara.

sâmbătă, 15 mai 2010

De mancare

In familia noastra toata lumea bucatareste. Uneori pornim adevarate escapade in cautarea unor ingrediente. Evident, dam si rateuri. Ca de exemplu, tarta mea cu branza si dovlecei, mai mult decat anosta, dar pe care bona lui Green Monkey a impartit-o cu generozitate diversilor cunoscuti care ne-au trecut pragul. Cred ca mi-a stricat reputatia.

Azi am gasit sardine la 8 lei/kg intr-o pescarie si abia astept sa le pun pe gratar. Nu stiu cum voi pregati icrele lor.

Si tot azi am facu un experiment cu hrisca, al carei fan este Green Monkey dupa ce a citit de nu stiu cate ori o poveste a lui Andersen. Nu e atat de rea la gust pe cat aflasem eu de pe internet.

Revin.

vineri, 14 mai 2010

Im place

Din playlistul pe care nu-l schimb niciodata. Episodul 1.

joi, 13 mai 2010

Aiurea

Ati auzit de opiniaza? Nu, inseamna ca nu v-ati uitat la Realitatea de dimineata.

Nu este criza. Scria azi negru pe alb pe punga din mana unui muncitor. Norocul lui ca nu m-am putut da jos din tramvai sa i-o smulg din mana, ca zau ca o luam acasa si ma holbam la ea pana ma convingeam de asta.

Retoric. Cum se face ca majoritatea cunostintelor mele au fiecare alta confesiune religioasa si desi stiu ca ma enerveaza prozelitismul imi mai strecoara cate o chestie din cand in cand.

miercuri, 5 mai 2010

Exterminare

Zau ca nu sufar de paranoia si nici nu vad peste tot conspiratii impotriva noastra, dar de data asta parca zaresc ceva.

- Spitalele sunt pline de germeni (nu-i nimic le transformam in azile de batrani, ca sa dam mai putine pensii)
- Am inchis singurul (informatie neverificata din trei surse) producator de vaccinuri din tara (ce vaccinare tbc la nou-nascuti, platim mai putin alocatii)
- Psihologii din policlinici au voie sa dea doar doua consultatii pe zi (nu e nevoie de consiliere psihologica in vremuri de criza, e mai ieftin sa maturi trotuarul dupa, ca doar avem multe cladiri inalte)
- Medicamente gratuite pentru dementa senila, cancere si alte boli grave ioc (repet, ii mai rarim)

Culmea cinismului mi se pare insa ca nici nu se mai prefac macar ca le pasa de noi, ca de pasat cu adevarat...

Si ne mai miram ca poporul da 2% catre biserica? Poate primeste ceva in viata de apoi! Desi eu mi-as exprima oaresce indoieli si fata de asta.

miercuri, 28 aprilie 2010

Doctrine

O poveste incredibila aici. Din amintirile, mele doctrina crestina se bazeaza pe iertarea aproapelui, pe intoarcerea celuilalt obraz etc. etc. Acu' nu zice nimeni ca individul cu care are arhiepiscopia treaba o fi vreo usa de biserica, da' totusi.

Solutia

Se pare ca guvernul a gasit solutia. Transforma spitalele care nu intrunesc normele de igiena in azile de batrani. Adica, pe toate! A auzit cineva sa fi pomenit guvernul si de vreo dezinfectie inainte de transformare? Si uite asa n-o sa mai avem atatea pensii de dat si o sa ne ramana bani de automobilul electric.

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Suntem sapte frati acasa

Daca un copil este neglijat de parinti, de obicei, protectia sociala se sesizeaza si, cand abuzurile/neglijenta se repeta, parintii sunt decazuti din drepturi. Daca ne gandim la guvernul nostru ca la niste parinti si la noi, poporul, ca la un copil (usor oligofren - nu sariti ca nu e un termen corect, ca nu-mi pasa)ar trebui sa ne ia cineva si sa ne duca la un orfelinat, ca parintii astia ne-o cam trag si nu mai au mult pana sa ne trimita le cersit: Suuntem sapte frati acasa, mama e bolnava....

miercuri, 21 aprilie 2010

Revelatie

Tocmai mi-am dat seama ca suntem niste fiinte asociale. Si nu vorbesc de faptul ca nu mergem la petreceri, in vizite sau ca nu avem prieteni, desi toate aceste afirmatii sunt corecte. Ci tocmai am realizat ca sunt mai bine de opt ani de cand am desfintat soneria, si ca, daca ne bate cineva la usa, de cele mai multe ori nu auzim. Eu poate ma mai duc sa vad cine e, atunci cand mi se intampla sa aud, dar jumatatea mea nu se sinchiseste decat daca persoana e foarte insistenta.
De ce ma gandesc mai mult, de aia imi dau seama ca probabil pentru cei din jur nu e in regula ce facem noi (da' pentru noi e, daca ne simtim bine), cu atat mai mult, cu cat de aniversari, sarbatori si alte momente de telefoane si sms-uri noi preferam sa ne inchidem mobilele.
Hmmm.

marți, 20 aprilie 2010

Am reusit

Ieri am fost un pui de cuc intr-un cuib strain. Partea buna a fost ca, si daca ceilalti pui s-au prins, nu le-a pasat. Asta ca sa mentionez doar una dintre premiere. Pe cealalta o trec sub tacere. Important e ca am reusit.

luni, 19 aprilie 2010

Leapsa

Am primit o leapsa. 10 lucruri care-mi plac si care "dau dependenta"

1. Cartile. Unul din motivele pentru care nu iau in calcul prea curand o schimbare de domiciliu este ca ar trebui sa le impachetez/despachetez pe toate. Si sunt multe.
2. Ceaiul. Verde sau negru, in cantitati industriale. (minim 3 litri pe zi)
3. Gatitul/mancarea. Lipsa mancarii ma transforma intr-un monstru inspaimantator. De aici si nevoia de a face sport.
4. Sportul. Descoperit de curand, de nevoie, s-a transformat aproape intr-un drog.
5. Invatatul. Nu dati cu pietre si nu strigati huo. Chiulesc si acum ca si in scoala, dar TREBUIE sa fac mereu cate un curs.
6. Ipod-ul. Nu mi l-am dorit neaparat, dar dupa ce l-am primit l-am folosit in fiecare zi. Am avut mereu acelasi playlist.
Necesare sunt si 7. internetul, 8. telefonul, 9. blugii si 10. tenisii.

De fapt, singurul lucru fara de care nu pot trai este Green Monkey. Restul sunt accesorii.

Fiind o fiinta mizantroapa nu o dau mai departe

duminică, 18 aprilie 2010

Gradina botanica. Bucuresti

I-am promis lui Green Monkey o vizita la gradina cu plante. El voia sa vada banane si maimutele aferente, eu voiam sa facem ceva impreuna. Dupa ce mi-am convins si jumatatea, obosita si refractara la idee, am pornit. Am ajuns. La bilete era coada. Am apreciat ca toata lumea se inghesuia sa ia bilete, desi am fi putut intra cu totii ca in Herastrau,ca nu era nimeni sa le si controleze. Hopa, ne civilizam, imi zic.Asta pana in momentul in care Green Monkey incepe sa urle: pipi! fac pipi! acum! Si da-i si cauta toaleta ecologica de care aveam nevoie.Noi n-am gasit-o. Daca altii au fost mai norocosi poate ne lumineaza si pe noi. De fapt, dupa miros, tind sa cred ca toata lumea folosea o anumita zona de tufisuri de langa un gard. Curat ecologie! Serele cu banane lor si maimutele imaginare, ca de altfel si muzeul, inchise pe o perioada nedeterminata pentru reparatii capitale. La fel ca acum doi ani. Aproape ca ma astepam ca de atunci sa se fi reparat singure. Ca nu se vedea vreun santier.In rest, lume multa, ca au inflorit lalelele. Un iaz cu crapi koi. Niste rate. O sa pun si poze.
PS: biletul e 5 lei. prescolarii si veteranii intra gratis.

miercuri, 14 aprilie 2010

Discutam discutii

Discutam azi cu cineva plecat din tara. De putina vreme, tin sa precizez. Si imi spunea cat de neplacut impresionata a fost de ceea ce a vazut intorcandu-se. Lucruri care, atata vreme cat a stat aici, i se pareau normale, dupa cateva luni o deranjau ingrozitor. Pe buna dreptate, trebuie sa recunosc. I-am spus ca deja nu mai suntem in tara lui Papura Voda, ci a lui Negura Voda, prin negura intelegand ceata si mult fum in ochi. Am primit un raspuns care m-a deranjat si care m-a chinuit toata ziua. Citez cu aproximatie: asa suntem noi, romanii, daca putem face putin haz de necaz, ne descarcam si nu mai facem nimic concret. Si chinul meu: ce putem face? Accept idei, solutii concrete.

joi, 8 aprilie 2010

nepotisme

Daca va imaginati ca noi suntem singura tara in care exista o EBA va inselati. De fapt si aia de care vreau sa va povestec tot la noi era, doar ca era venita din alta parte. La un eveniment cu multe capete sus-puse, un ambasador si-a invitat fiica sa prezinte onoratei audiente niste chestii tipice tarii sale. Nu comentam cum a facut-o, pot doar sa spun ca era mult mai mica decat era Eba in momentul lansarii sale, asa ca sunt sanse mari sa ajunga mai sus.

miercuri, 31 martie 2010

Pariu

De ceva vreme ma sacaie rau o idee. Nici nu mai stiu daca e a mea sau am vazut-o pe undeva. Fac pariu cu oricine ca daca s-ar impozita cumva aerul pe care-l respiram parlamentarii nostri ar fi brusc singurii oameni fara plamani?!

Si inca un lucru care ma infurie. De unde mama saraciei, in vreme de criza, au bani sa-mi trimita felicitari de 8 martie si de Paste? Si daca sunt barbat si musulman? Asta ca sa-mi arate ca le pasa sau, de fapt, ca nici in cur nu-i doare de ce cred eu.