Amintiri

Pe vremuri scraim cu usurinta despre orice. Si-mi iesea. Acum nu mai merge, am devenit atat de ancorata in realitate ca nu mai reusesc sa redau nici cele mai puternice sentimente. Azi ma uitam de pe balcon in strada care-si incetinea ritmul, asa cum se intampla duminicile spre seara si n-am reusit sa pun in cuvinte ceea ce se intampla sub ochii mei. In schimb, as fi reusit sa fac un grafic minunat. In trei culori. Cum incetinesc pietonii, cum scade viteza masinilor, cum se reduce traficul. Apoi m-am uitat la mainile mele (stiu, nu are nicio legatura) si mi-am dat seama ca imbatranesc. Pielea se strange, se rideaza si te da de gol, oricat de bine ai arata in blugii cumparati de la raionul de copii.... Dar mai tragic e ca ai pierdut zanele din gand si ca te gandesti nu o data ci de trei ori la consecintele faptelor tale, ca incep sa-ti placa duminicile si apreciezi gandurile altora in loc sa le ai pe ale tale. Imbatranesc si-mi pare rau. Nu ma ajuta nici faptul ca in drum spre plantatie trec pe langa un liceu si elevii ma inghiontesc deseori crezand ca sunt colega lor de clasa. Cum spunea Castaneda, moartea stinge uneori farurile, dar asta nu inseamna ca nu ne urmareste in masina ei. O duminica depresiva. Zic.

Infinitul

Credeti-ma, infinitul nu e depasit decat de prostia umana. Cum, poate cei care ma cunosc, si-au dat deja seama, fac angajari. Cu alte cuvinte, tone de cv-uri menite sa ma scoata din minti.
Angajez administrator de retea. Studii superioare, cunostinte de software, hardware, tot tacamul.
Ce primesc: in doua zile, 300 de cv-uri. N-am avut ce alege.
Gasesc unul... Ma uit la poza (nu era nud, nu era cu prietenii, nu era la carciuma, nu se pupa pe gura cu nimeni.Baiat ok, cu ochelarii, studii etc. etc. Dau sa-i scriu sa-l invit la interviu. Soc si groaza, cum zic eu... adresa de mail: sunt bun in pat si pe covor@. I-a batut de departe pe baiat finutz, pisicutu, hacker si compania. Cum ziceam, doar prostia e mai mare decat infinitul. Zic.

Nova Scotia

Acum cativa ani voiam sa emigrez. In Canada. Nova Scotia, mai precis. M-a deturnat jumatatea mea amintindu-mi ca mie imi place caldura. Nu l-am contrazis, dar nici la tropice n-am ajuns. Iar acum inot prin nameti de care nu cred ca as fi dat in Nova Scotia. In schimb am descoperit ca bucuresteanul da jumatate de ora la lopata sa scoata masina, mai merge o ora cu ea pentru un drum de 10 minute si apoi cauta alte treizeci de minute un loc de parcare. Afacere grozava, nu alta. Daca i-are pune cineva sa dea zapada spre magazinul de paine nu s-ar inghesui niciunul. Dar Saniuta, rulz. Vodca, nu mijlocul de transport. De aia primele drumuri deszapezite chiar si in satele acoperite de nameti au fost spre carciuma. Hai noroc! Zic!

De ce fug cu circul

Azi am plecat de pe plantatie la pranz. Sa culeg una bucata mama si sa o duc la spectacol de circ. Cirque du Soleil vreau sa zic. Eu nu-mi fac planuri cu multa vreme inainte, asa ca am luat biletele pe ultima suta de metri acum cateva zile (vreo 14). Oricum ieri inca mai gaseai bilete pe net, poate nu doua in aceeasi categorie, dar mai gaseai. Ii astept de 15 ani. Cand o ciocolata a lansat campania de indeplinit dorinte am fost la conferinta de presa, si am crezut ca-mi vor indeplini dorinta. Aiurea, ei mi-au dat o poza pe care era trecuta dorinta mea. (O sa ajunga si aia online, trebuie doar sa-mi scot fata). Dorinta mea era sa vad Cirque du Soleil. Si s-a indeplinit.
Sunt pasionata de circ, din copilarie. Am vazut Circul de Stat Chinezesc, am vazut Circul de Stat din Moscova, am prins faimoasa trupa Moceanu si pe Siminica. Am avut o vecina de pe strada care a fugit cu circul si niste vecini din blocul de vizavi care lucrau la circ. Am visat circul toata viata mea. Din pacate am doua maini stangi, iar ideea ca mana e mai rapida decat ochiul e ceva care mi se potriveste perfect. Dovada,  dupa patru ani de tenis inca nu-mi dau seama incotro o ia mingea, asa ca nu sunt buna de circ. Dar la Cirque du Soleil as cara si bagaje. Sa nu spuneti la nimeni (nimanui, dar cui ii pasa), dar singura mea dorinta ar fi sa-mi dea si mie o pereche de colanti negru cu rosu.
Azi am plans, de fericire, n-am mai facut asta de cand l-am nascut pe Green Monkey.Suna patetic si nu se compara, dar e adevarat.
Oricum, pentru ca dorintele mi se indeplinesc ( pe verificate) la anul vreau sa-i vad la Las Vegas! Si asa va fi!
Daca nu mai auziti nimic de mine inseamna ca am fugit cu circul. Zic.

D-ale plantatiei

Si Caragiale si-ar da jos palaria in fata realitatii.

"Apasa orice tasta"
"Care e orice tasta"

Vine "catindata", pasare de noapte, decisa sa munceasca cinstit "ca e frig rau afara". "Aveti intrebari?"zic eu. "Ati facut vreodata sex oral, ca sa stiu cum vorbesc cu dvs.?". Raspunsul n-o sa-l aflati niciodata, in caz ca sunteti curiosi.

Yiddishe Momme

Fara vreun merit deosebit in afara unei tenacitati iesite din comun puse sub deviza ”my way or the highway” am fost inclusa in cercul exclusivist al yiddishe momme. Ca urmare va spun povestea/banc:

Trei mame se lauda. Fiul meu ma iubeste atat de mult incat mi-a cumparat un Porsche, zise prima. Fiul meu ma iubeste atat de mult incat mi-a cumparat un Porsche si o vila, zise a doua. Fiul meu ma iubeste atat de mult incat se intalneste cu psihiatrul de doua ori pe saptamana doar ca sa vorbeasca despre mine, spuse a treia. Se da tema: care dintre cele trei este o yiddishe momme?! Eu una nu recunosc nimic!