http://herebedragonsmovie.com/
De vazut. Poate are dreptate, poate nu, oricum e o perspectiva interesanta.
vineri, 28 noiembrie 2008
joi, 13 noiembrie 2008
Soc si groaza
Exagerez. Dar numai putin... Inca nu-mi vine sa-mi cred ochilor. Intru pe blog, dau clic pe harta care-mi indica numarul de vizitatori si locatiile acestora si cu cine dau nas in nas? Cum la ora asta nu-mi arde de pauze care sa sporeasca suspansul, ci de o pauza de somn, va spun direct: cu Tariceanu. Si fiindca a auzit el ca nu-i frumos sa vii in vizita cu mana goala, a venit sub forma de clip electoral cu nevasta si copiii. Am inchis repede fereastra, poate zice si el ca nu-i nimeni acasa si pleaca. Dupa vreo cinci minute am deschis-o din nou si, ce sa vezi, tot acolo era si-mi promitea cate-n luna si in stele...
Oi fi eu un cetatean cu simt civic care merge la vot de cate ori trebuie,da' de aici si pana la a-i primi in casa (sau pe blog, ma rog) pe domnii (oare?) politicieni e cale lunga.
Oare domnu Tariceanu ce-ar zice daca as pune si eu pe blogul lui un filmulet cu familia mea, in care sa-i povestim de cate ori ne-a venit sa-l injuram, sau si mai bine o reclama mare la Ghidul nesimtitului al lui Radu Paraschivescu? Nu, nu e nicio aluzie, cred ca e mai degraba un compliment!
"La orizont se iveste primejdia unui alt gen de inundatii: cele in lapte si miere."
Radu Paraschivescu, Ghidul nesimtitului, Humanitas,2006, Bucuresti, pag 162
Oi fi eu un cetatean cu simt civic care merge la vot de cate ori trebuie,da' de aici si pana la a-i primi in casa (sau pe blog, ma rog) pe domnii (oare?) politicieni e cale lunga.
Oare domnu Tariceanu ce-ar zice daca as pune si eu pe blogul lui un filmulet cu familia mea, in care sa-i povestim de cate ori ne-a venit sa-l injuram, sau si mai bine o reclama mare la Ghidul nesimtitului al lui Radu Paraschivescu? Nu, nu e nicio aluzie, cred ca e mai degraba un compliment!
"La orizont se iveste primejdia unui alt gen de inundatii: cele in lapte si miere."
Radu Paraschivescu, Ghidul nesimtitului, Humanitas,2006, Bucuresti, pag 162
marți, 4 noiembrie 2008
how many f***** blades do you need?!
Am vazut cu ceva vreme in urma o imagine care mi s-a parut ilustrarea perfecta a felului in care consumam. Un aparat de ras cu o suta de lame si sub el sloganul din titlu.
Consum mult si prost. Nu ca n-as fi stiut asta. Doar ca, de cand sintagma "colaps economic" se aude tot mai des in jurul meu, iar previziunile nu sunt deloc vesele in ciuda declaratiilor cum ca "la noi nu vine", acord mai multa atentie felului in care o fac si modului in care "vanzatorii" incearca sa ma convinga ca am nevoie de tot mai multe lucruri.
Am asistat azi la doua lansari: o masina de spalat si o gama pentru ingrijirea personala. Amandoua imi promiteau acelasi lucru: timp in plus pentru mine. Mai ca m-ar fi convins, daca nu as fi toba de sfaturi americanesti tip "how to save money", "how to live frugally".
Sa rezumam: imi iau masina X si nu mai trebuie sa ma uit la ea cum spala 2 ore la niste prosoape, le pot spala intr-un sfert de ora. Minunat,daca as avea obiceiul sa stau uitandu-ma ca prostu' la hubloul masinii de spalat in timp ce rufele se agita inauntru. In atare caz se cheama ca am castigat o ora si patruzeci si cinci de minute. Nu se pune la socoteala ca daca vreau timp pentru mine n-am decat sa mi-l acord in timp ce masina isi face treaba. Sa zicem ca ma epilez. Si aici, ta na na nam, isi face intrarea in scena noul aparat de epilat cu trei capete cu discuri. Mai rapid, mai eficient, mai nedureros... Ne ajuta sa castigam timp... Asa o fi, dar cat de mult? Sa zicem vreo ...cinci minute?!
Si orele suplimentare pe care le fac ca sa-mi permit toate astea nu le pune nimeni la socoteala?
E clar, in seara asta inteligenta mea are cinci minute in plus! Ma duc sa le dorm!
Nu ca n-as subscrie, totusi, la cele de mai jos...
"[...] hai sa cadem de acord ca saga umanitatii poate fi povestita, cel putin partial, prin istoria shopping-ului"
Paco Underhill,Chemarea mall-ului, trad.Raluca Andrei; Renata Nicolescu, Bucuresti, Brandbuilders, 2007
Consum mult si prost. Nu ca n-as fi stiut asta. Doar ca, de cand sintagma "colaps economic" se aude tot mai des in jurul meu, iar previziunile nu sunt deloc vesele in ciuda declaratiilor cum ca "la noi nu vine", acord mai multa atentie felului in care o fac si modului in care "vanzatorii" incearca sa ma convinga ca am nevoie de tot mai multe lucruri.
Am asistat azi la doua lansari: o masina de spalat si o gama pentru ingrijirea personala. Amandoua imi promiteau acelasi lucru: timp in plus pentru mine. Mai ca m-ar fi convins, daca nu as fi toba de sfaturi americanesti tip "how to save money", "how to live frugally".
Sa rezumam: imi iau masina X si nu mai trebuie sa ma uit la ea cum spala 2 ore la niste prosoape, le pot spala intr-un sfert de ora. Minunat,daca as avea obiceiul sa stau uitandu-ma ca prostu' la hubloul masinii de spalat in timp ce rufele se agita inauntru. In atare caz se cheama ca am castigat o ora si patruzeci si cinci de minute. Nu se pune la socoteala ca daca vreau timp pentru mine n-am decat sa mi-l acord in timp ce masina isi face treaba. Sa zicem ca ma epilez. Si aici, ta na na nam, isi face intrarea in scena noul aparat de epilat cu trei capete cu discuri. Mai rapid, mai eficient, mai nedureros... Ne ajuta sa castigam timp... Asa o fi, dar cat de mult? Sa zicem vreo ...cinci minute?!
Si orele suplimentare pe care le fac ca sa-mi permit toate astea nu le pune nimeni la socoteala?
E clar, in seara asta inteligenta mea are cinci minute in plus! Ma duc sa le dorm!
Nu ca n-as subscrie, totusi, la cele de mai jos...
"[...] hai sa cadem de acord ca saga umanitatii poate fi povestita, cel putin partial, prin istoria shopping-ului"
Paco Underhill,Chemarea mall-ului, trad.Raluca Andrei; Renata Nicolescu, Bucuresti, Brandbuilders, 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)