Then and Now

Then

Now

Dependente

Sut dependenta de ras. Si rad cu lacrimi. Cand nu rad imi vine sa plang. The brainy me o ia razna, iar mie imi vine sa rad. Si rad. Numai sa am cu cine. Si am, dar nu atat de des pe cat mi-as dori. Astept razand ca lucrurile sa se miste in directia potrivita. Tineti-mi pumnii ca sa radem impreuna...

Momente

A doua cana de cafea, in dimineata asta. Cate una pentru fiecare ora nedormita din program. Un zambet larg. O adiere de Fan di Fendi care nu stiu pe unde a ramas agatata. Discutii intre prietene, pe net, la 5 AM. O rochie noua. Si eu. In schimbare...

Stare de bine

Am o minunata stare de bine dupa primul antrenament din ultimii doi ani. Mi-e bine, pur si simplu. Si nu de la uimirea antrenoarei si nici de la faptul ca, in ciuda regimului nu tocmai sanatos de viata, conditia mea fizica e inca buna, ci de la miscare. Am uitat ce efect are asupra mea si probabil ca nici nu mi-as fi adus aminte daca nu as fi vazut niste patratele care m-au facut invidioasa. Sper sa-mi permita si programul sa ma tin de treaba, ca altfel imi plac privirile admirative si dispozitia pe care o am.

Oameni noi la vremuri noi

Si nu, nu tot noi.
Am decis sa invat cate ceva de la oamenii pe care-i intalnesc in ultima vreme. Stiu, tot invatatura, dar nu in cadru organizat. Si fara diplome la final, dar cu satisfactii.
Deci, pe lista prioritatilor se afla o minte mai deschisa, mai mult calm, mai mult zambet, mai multa grija fata de mine. Invat incet, dar sigur. Toate astea se concretizeaza intr-un aer care a facut-o pe o prietena de-a mea sa-mi spuna: Tu-i faci omului pofta sa divorteze! Eu sper sa nu le dau si altora idei, dar eu una incep sa-mi amintesc cine sunt si asta se vede. Schimbarile sunt in bine. Si de miercuri ma intorc la antrenamente. Deci mai mult bine pentru mine.

Ce am mai invatat

De lene, abia azi am desfacut bradul. N-a fost chiar atat de nasol pe cat imi imaginam ca o sa fie. Probabil si unde e primul brad in casa noua. N-a fost rau nici cand l-am impodobit. Deci o victorie asupra propriilor mele ganduri.

Inca ma pricep la oameni. E bine sa ai prieteni noi, de la care sa ai ce invata. Iar eu am invatat ca daca esti cinstit cu cei din jur si cu tine insuti si ai inima deschisa, oamenii care intra in viata ta vor fi ok.

Chiar daca nu mi se indeplinesc toate dorintele, o parte din ele se materializeaza uimitor de repede. Asa cum a fost cu paharele de vin pe care le voiam (piticii nu ma lasa sa beau vin din altfel de pahare) si pe care le-am primit in jumatate de ora dupa ce mi-am exprimat dorinta. Se pare ca voi avea, ce-i drept cu imprumut, si o masina.

Astept inca sa apara ceva magic. Dar nu-mi displace asteptarea. In fond, nu destinatia, ci calatoria e cea importanta. Cand va fi momentul voi ajunge acolo.

M-am bucurat de momente doar cu mine insami si nu s-a intamplat nimic nasol. In fond, gandurile mele nu sunt chiar atat de de speriat.

Una peste alta, lucrurile bune se intampla daca faci loc pentru ele si le lasi sa se intample. Cam asta am invatat in ultima vreme.

Poveste

... Iar o minunata fiinta umana si-a desfacut aripile. Asa se termina povestea in benzi desenate pe care am visat-o eu azi-noapte.