OAMENI

Azi am cunoscut un OM. A fost o onoare.

Arata pisica

Tu-i gatii ei de pisica, mi-a taiat salariul si bonurile de masa.

De ce

Nu am reusit niciodata sa tin un jurnal. Scriam atat de rar, incat intre doua insemnari reuseam, de cele mai multe ori, sa pierd caietul. Cand am deschis blogul mi-am dorit un jurnal pe care sa nu-l pot pierde atat de usor.

Nu am spus decat unei singure persoane ca am blog, cu rugamintea sa nu mai spuna si altora. Nu fac schimb de linkuri, nu-l promovez in niciun fel. Cine ajunge aici, ajunge din intamplare.

Comentariile (cate exista) sunt moderate si, de cele mai multe ori, nu sunt acceptate.

Nu tin mortis sa imi fac prieteni noi. Oricum interactionez zilnic cu mai multa lume decat imi doresc.

Din cand in cand mai pun cate un citat si recomand o carte. Cui nu-i place o sa-i amintesc ca: "gusturile nu se discuta"

Cam atat.

Furii

Eu cred ca toate lucrurile pe care le faci ti se intorc intr-un fel sau altul. De asta ma gandesc foarte bine inainte sa purced la cutare sau cutare actiune. Iar daca am o perioada nasoala intorc pe toate fetele actiunile care ar fi putut-o declansa. Nu am un talent deosebit pentru jocul de sah ( ma plictiseste timpul in care adversarul isi gandeste mutarea) dar am invatat ca daca planifici doar o singura mutare sansele sa pierzi cresc considerabil. Sunt oameni care nu se tem ca lucrurile li se vor intoarce.De cate ori dau de ei incerc sa nu ma bucur pentru ca vor primi ce merita, pentru ca n-as vrea ca asta sa se intoarca spre mine.

Ce banalitati intortocheate cand, de fapt, adevarul e ca-mi vine sa musc din pereti de nervi

Din nou...

Anul trecut pe vremea asta faceam mince pie. De ziua nationala. Ca sa invoc karma sa ma trimita pe cele meleaguri straine. Definitiv, daca se poate. O cititoare-n stele a jurat cu mana pe inima ca nu se poate, dar eu insist. Pentru aceeasi karma, azi am facut macarons.

de ce

...asa a inceput ieri una dintre intrebarile lui green monkey. Nu mai e nevoie de niciun comentariu.

baietii de la meteo,

...de la realitatea, nu se dezmint nicicum. Pe 26 august, mi se pare, se împlineau x ani de când femeile si-au castigat dreptul la vot sau, cum a declarat cel de serviciu, de cand femeile au avut dreptul sa intre in urna si sa aleaga pe cine le place. As intra si eu intr-o urna daca as gasi acolo o anume chivuta blonda, ca s-o pot jumuli putin si-o chelie celebra careia sa-i car vreo doua. Parol!

a venit toamna

...si cum traficul bucurestean s-a aglomerat au aparut si bizonii. Din pacate, unii din ei au si bate de aluminiu. Un motiv in plus sa merg pe jos si, de preferat, cat mai departe.

...si vecina mea e disperata pentru ca nu mai are serviciu de 5 luni, dar are o mama in scutece si un tata care se deplaseaza cu cadrul. Are nevoie de o slujba cu program flexibil...

... si parca toata lumea invie. Se pare ca unii o fac doar ca sa ma enerveze pe mine!

Depresii duminicale

Si ma loveste asa uneori un chef de duca si intrebarea "si la ce folos toate" de nu ma vad.O criza care-i loveste pe barbatii de 50 de ani, asa se zice. Doar ca nici nu-i omul si nici momentul potrivit. Si de facut, am facut destule... Le trec in revista ca sa ma conving eu pe mine ca nu e cazul sa o iau razna. Poate-i luna neagra sau vreo eclipsa, sau poate chiar trebuie sa fac ceva.
Green Monkey e exact acolo unde trebuie sa fie, alaturi de ceilalti copii de varsta lui. Anii, in care fiecare zi a insemnat un terapeut in plus si o privire lunga dupa un lucru pe care mi-l doream si nu mi-l permiteam, si-au spus cuvantul. Suntem acolo unde trebuie. Pentru ca am avut cu ce (nu va ganditi la bani, ci la elan, energie, strans din dinti, rugaciune, scandal...)Imi plac punctele de suspensie, pentru ca nu pun un verdict definitiv, lasa loc de adaugiri, imbunatatiri.
Am o profesie care-mi place, mai ziceam eu candva, multi ar ucide sa fie in locul meu ( bani decenti, timp liber,ca ma organizez, etc)... Am un copil carismatic si cuminte... Am o jumatate care e langa mine, in majoritatea timpului. Am reusit sa fac tot ce mi-am propus vreodata. Anul asta am rezolvat si restantele. Am tras linie si am adunat. A dat cu plus. Si atunci ce vreau?
Vreau o alta profesie, indemanarea de a gestiona macar inca alti zece ani alaturi de jumatatea mea, si inca alti doi copii, neaparat baieti, ca nu ma vad cumparand rochite si papusi barbie... Vreau o alta lume, poate Canada sau Noua Zeelanda.
De unde si incotro s-o apuc...

Natale/Apahida/Gilau

Acum cativa ani sufeream rau pentru ca auzeam o multime de oameni spunand ca au invatat spaniola din telenovele. Eu, dupa 4 ani de facultate, nu indrazneam sa spun ca stiu spaniola. Acum nu ma mai deranjeaza, cata vreme primul ministru vorbeste cu cine-i iese in cale o limba pe care el o banuie a fi cea potrivita, eu va declar ca am invatat canadiana, cu captuseala de puf... Parol!

Gura pacatosului

Acum cateva zile, pe burtiera de la Realitatea se plimba un text care ne anunta ca Boc spera sau crede (au trecut vreo cateva zile, si capacitatea mea de a retine prostii e limitata) ca vom trece dincolo de criza. Valeu! Eu am aflat mai demult, tot de la tv, ca adevarul e dincolo de noi, dar nu vreau sa stiu ce e dincolo de criza! Serios!

Anunt

Sa nu va puna al cu coarne sa aveti nevoie de internare la vreo sectie de gastro-enterologie, ca e congres la Cluj, si pana luni e-nchis. Sa nu ziceti ca nu v-am zis!

D'ale internetului

Ma intreb daca nu cumva tatucul nostru, al tuturor, nu-si ia minunatele idei de pe gugal, ca altfel nu-mi explic de unde-i vin. Cred ca nu recomanda cartile caci minunata-i progenitura e alergica e ele. De aia i s-au umflat buzele, am auzit eu ca asta-i un simptom de soc anafilactic... Parol!

Visele altora

Tata

Tatalui meu meu ii placeau romanele lui Sven Hassel si cartile despre razboi, si cartile... Le citea in pat, intins pe burta, cu cartea pe jos. Ii placeau italiana si franceza. Il iubea pe Jacques Brel. Ii placeau filmele cu Charles Bronson. Nu-i placea sa mearga in vizita, nu-i placea sa-l contrazici,iar imediat insemna sub cinci secunde.Nu manca masline si nici verdeata in supa. A ascultat-o pe bunica si la aproape cincizeci de ani. Nu cara nici o galeata cu apa. Ii placeau berea si vinul si friptura, poate prea mult...
E ciudat cu cat de putin ramai de la un om langa care ai stat o viata.
Nu a murit inca, dar le spun acum, pentru ca dupa aia, nu vreau sa mai vorbesc despre el, pentru ca n-o sa-l iert niciodata ca "a plecat putin".

Calatorului ii sade bine cu drumul

vand excavator

De pe santierele patriei...
Vand excavator la 15000 de euro. Telefon...
-Alo, domnu' care e ultimul pret?
- 12500 cu banii jos!
- Am 10000 cas(h) si de restul branza! E bine?

S-a mai primit o oferta cu o masina de facut lumanari...

Realitatea bate fictiunea!

Peste

Da, peste nu Paste, ca pana acolo mai avem putin. Peste an sunt cateva sarbatori in care toata lumea se inghesuie sa manance peste, ca asa-i trecut in calendarul ortodox: "dezlegare la peste". Am si eu o curiozitate, aia de n-au tinut post de ce au nevoie de dezlegarea asta?

Pesach

Stiu vreo cativa oameni pentru care sarbatorile au inceput aseara. Si pentru ca si lor le pasa de mine, nu pot decat sa le spun: L'Shana haba bi'Yerushalayim!

Ineptii

Uneori, prin contractul ce reglementeaza munca pe care cu onor o prestez, trebuie sa spun si niste ineptii. Asta e, se mai intampla, m-am obisnuit. Nu ma pot obisnui insa cu cei platiti sa spuna lucruri inteligente si care debiteaza tampenii.

Azi am vazut o domnisoara (eu nu vreau sa renunt la cuvantul asta, cine se simte discriminat, n-are decat) care lucreaza in presa si care nu stia diferenta dintre star si starleta, termen cu care a gratulat-o pe o doamna care l-ar fi meritat cu prisosinta pe primul. Inutil sa comentez culoarea pe care a capata-o fata doamnei.

Si tot azi, am auzit o poveste tragica, care nu-si avea locul in respectivul context. Oare agentiile de pr nu-i intreaba pe oamenii invitati sa vorbeasca pe la diverse evenimente ce au de gand sa spuna?

Luni dimineata

O vreme senzationala care nu merita doar sa fie privita de dupa geamul (murdar) al biroului.

Babele nu mai stau la coada nici macar sa pupe icoanele, se lasa cu imbranceli si tras de haine. (Nu intrebati ce cautam luni dimineata la biserica.)

Un pusti cu un costum (chipurile business) lucios de-ti lua ochii. Mai are timp sa invete ca putin inseamna mai mult.

Enervari de saptamana trecuta pe care le-as rezolva simplu daca as avea o bazooka.

Acasa, un joc inceput acum cinci ani, cu care voi pierde cateva ore diseara dupa ce green monkey se va duce la culcare.

Intrebari retorice

Se spune ca nu trebuie sa judeci omul public dupa viata lui personala... Cum naiba sa nu o faci insa, cand omul ala e pus acolo sa aiba grija de tine, iar tu stii ca nu poate avea grija nici de el? Cum sa crezi ca o persoana iti poate rezolva problemele, cand ea nu stie cum sa se mai ascunda de ale ei? Cum sa-i accepti solutiile cand cele puse in aplicare in propria-i casa nu s-au dovedit stralucite? Ma intreb...

"Marina il scosese din ritm, ii stricase momentul – dar desigur, asta fac in general copii cuiva."
Claire Messud, Copiii imparatului, trad Adriana Mosoiu, tritonic 2008

De citit neaparat daca vreti sa vedeti niste traduceri de-a dreptul imbecile (nu foarte multe, dar de neiertat), de tipul "facu ture" in loc de "oferi un rand de bautura"

Vegetativa

...asa as putea descrie starea in care ma aflu de o buna bucata de timp. In ciuda vremii si a vremurilor nu am a ma plange de nimic. Si cu toate astea stau toata ziua cu ochii in tavan si ma intreb ce-mi lipseste. Slujba am (si-mi si place),familie am (si e fericita, as indrazni sa adaug), nu stau rau nici cu banii (desi n-am castigat la loto si nici nu pot sa ma laud ca am pus la ciorap), nu e nimeni bolnav grav prin preajma (sa bat in lemn).

Si uitandu-ma la stele in plina zi, gandindu-ma sa fac ca imparatul din poveste care nu avea nicio problema si si-a aruncat inelul favorit in mare, ca sa-si creeze una, am avut revelatia ca am prea mult timp liber. Recesiunea a pus capat unei slujbe care-mi aducea venituri minuscule, dar care ma distra grozav. Acum vreo doua luni am mai trantit o diploma-n dulap si alte cursuri nu mai incep pana la toamna... Si uite asa, dupa ani cu nopti nedormite de prea multa treaba ajung sa ma intreb daca nu cumva am buba la cap pentru ca ma vait ca pierd vremea cand in sfarsit as putea dormi si eu nu 8, ci 10 ore pe noapte.

Nu vreau probleme, ci doar un nou scop in viata... Si nu stiu unde sa-l gasesc.

"Masina merge incotro ti se indreapta ochii"
Garth Stein, Enzo sau arta de a pilota pe ploaie, trad. Doina Doru, Leda, 2008

Excelenta carte! N-o cititi insa daca depresia va da tarcoale!

Masina mea sta la semafor si asteapta sa se faca verde

motiv de îndelungată pauză

Perfect valabil

"O sa existe intotdeauna idioti ca astia, care inghit credinte intregi de-a gata ca sa nu trebuiasca sa judece cu mintea lor. [...] A fost adevarul inca de cand m-am nascut eu acum o suta cincizeci de ani si din ce-am citit in cartile de istorie nu a fost niciodata altfel. Ar fi bine sa te obisnuiesti cu asta."
Richard Morgan, Carbon modificat, seria Takeshi Kovacs, traducere Roxana Brinceanu, Tritonic, 2008

Si pentru ca nu ma pot abtine...
O carte buna, ca majoritatea sf-urilor scoase de Tritonic, si parca si putin mai ingrijit tradusa decat celelalte care sunt (cel putin unele) vai mama lor.

33,66,100

Dupa calcule elaborate, realizate dupa formule numai de el stiute, green monkey mi-a declarat ca ma iubeste 33 si, uneori, cand sunt foarte cuminte chiar 66. Iar eu il iubesc 100.

excedent versus deficit

Cica nu putem avea si deficit si excedent bugetar in acelasi timp. Ba se poate! Noi cu deficitu' ei cu excedentu'! (dixit jumatatea mea)

NB. versus nu vine de la versace

E groasa...

Cica nu sunt un personaj eligibil pentru emigrarea in Canada. E clar, nu mi-a mai ramas decat sa emigrez in Haiti. Ma duc sa-mi dau foc la diplome si sa-mi antrenez calitatile de dictator. Poate fac o plimbare si pana la gradina botanica sa ma inspir putin.

Cum zice Jean-Claude Izzo: "Mon coeur se mit a battre. La boucle etait bouclee et j'etais vraiment dans le merdier. Total Kheops, disent les rappeurs d'IAM. Bordel immense."
Jean-Claude Izzo, Total Kheops, Galimard, 1995

Idei intarziate

Referitor la ultimele doua posturi...

Oare de ce ma mir ca oamenii sunt dispusi sa creada toate tampeniile, cata vreme exista unii care au vandut tot ce aveau si s-au dus dupa un guru (care se crede Isus) tocmai in fundul Siberiei. Si pe deasupra, ei traiesc fara apa, curent si alte chestii, in timp ce baiatul cel inteligent (fost politist) are o vila cu tot confortul, internet, satelit si garzi de corp.

Oare in urmatoarele campanii electorale or sa dispara pungile de plastic cu insemne de partid? Sau cei care le impart vor alerga dupa noi sa le dam 30 de bani pe bucata?

Referitor la politica...

Credeam ca o sa-mi vina ideea sa emigrez (in Haiti) doar in cazul unei combinatii Vadim+Becali, alegeti voi care presedinte si care prim-ministru, dar se pare ca m-am inselat. Am un dor de duca spre Canada incat faptul ca detest din tot sufletul frigul si zapada incepe sa nu mai conteze.

Stiu (la prima mana) ca se stia ca nu sunt bani pentru salariile profesorilor, dar s-au propus maririle pentru ca guvernul de atunci (care nu este nici el usa de biserica sau monument al sfinteniei) sa fie obligat sa refuze si, implicit, sa pice prost. Oricum, cel mai prost au picat tot amaratii de profesori.

Problema: daca politica-i curva, aia care se ocupa de ea sunt pesti?

Dileme

Sa fie clar: nu contest rezultatele terapiilor mai putin ortodoxe, sa le zicem, dar nici nu pot crede chiar orice. Poate ca daca as fi intr-o situatie disperata le-as accepta fara sa-mi pun nicio intrebare, fie si numai la gandul ca suficienta credinta poate muta muntii din loc.

Ce poate determina insa o persoana tanara, cu educatie, cu un sistem de valori bine definit,fara probleme majore sa o ia pe calea asta, zau daca pricep...

Inteleg ca poti cumpara un medicament minune ce vindeca de la raceala pisicii la cancerul unui membru al familiei, atunci cand nu mai alte solutii. Sau ca-ti gasesti refugiul in studiul unor stiinte parapsihologice cand undeva in viata ta e un gol si vrei sa-l umpli cu ceva, sau esti curios, sau naiba mai stie de ce...

Am facut si eu niste cursuri (din curiozitate), la un moment dat, si din cand in cand mai si aplic ce am invatat (cand nu am alta solutie la indemana), dar de aici si pana la a crede ca orice durere de masea e un atac psi sau a ma apuca sa imi fac din asta o sursa de venit, mai va.

Si dupa acest preambul (cam lung si usor incoerent, parca) urmeaza dilemele:
-cand stii ca ai in fata ta un sarlatan, sa-l dai in fapt sau sa-l lasi in pace pentru ca oamenii cred si asta-i ajuta?
-cand cineva apropiat a luat-o razna fara motiv sa-i dai doua palme sa-si revina sau sa nu te amesteci?

Cine stie ce urmeaza? Poate parapsihologia e noua religie.

Poate Emile Durkheim avea dreptate:
"[...] vechii zei imbatranesc sau mor, iar altii nu s-au nascut inca.(...) Nu exista evanghelii nemuritoare si nu avem niciun motiv sa credem ca, pe viitor, umanitatea ar fi incapabila sa conceapa altele noi."
Emile Durkheim, Formele elementare ale vietii religioase, Polirom, Iasi, 1995

L.e: refuz sa cred ca un picior rupt se trateaza (a se citi se lipeste) cu cateva pase magice sau ca green monkey trebuie dus la parapsiholog, nu la logoped, ca sa-l spuna corect pe g...

Punga de plastic

In copilaria mea, de cate ori aveam rosu in gat (si asta se intampla foarte des), venea sa ma vada un doctor foarte simpatic, care nu-mi dadea niciodata injectii, imi desena pisici si lua 100 de lei la fiecare consultatie. Si, ca dovada ca memoria e selectiva, nu-mi amintesc poezia cu care ma invita sa deschid gura ca sa-mi vada gatul, dar imi amintesc ca de fiecare data cand ai mei ii ofereau diverse alimente (rare, pe atunci)si-l intrebau daca are o punga, spunea intotdeauna ca un barbat care se respecta nu umbla niciodata nepregatit, adica fara punga.

Pentru ca suntem in epoca lui politically correct eu o sa spun ca nicio persoana care se respecta nu mai umbla acum fara punga la ea. Nebranduita, va rog, ca e criza si nu-i frumos sa se vada ca unii au mai multi bani decat altii, reciclabila ca asa e bine si, in fond, o facem pentru copiii nostri. Si daca tot dati bani pe ea, folositi-o de mai multe ori sau macar puneti-o in cosul de gunoi, in locul sacului menajer.

Si uite asa, cel putin pentru punga, istoria e repeta (chiar daca motivele sunt altele). Niciun buzunar fara punga lui!

L.e. Despre o altfel de punga, intr-o carte simpatica.

"[...] ochii lui se opreau prea des pe masa, in dreptul taliei mele, acolo unde ar fi trebuit sa fie ascunsa sub pelerina punga cu dinari de aur"
Barry Unsworth, Secretul rubinului, trad. Claudia Dumitriu, Leda, Bucuresti, 2008

De ce te-a dat, ma, mama ta la scoala?

Din ciclul "am fost la scoala degeaba" este minunata zicere (de doua ori, ca sa fie sigur) a lui Daniel Osmanovici de la Realitatea: muntii Apalanasi (aflati in SUA, nota mea). I-am gasit insa repede cateva scuze. Care o fi valabila?
1. Se gandea la papanasi si nu mai era atent ce spune.
2. A citit de pe prompter, n-a gandit.
3. De cand am fost eu la scoala s-au mai schimbat cateva denumiri geografice pe ici pe colo.

Pe vremea mea...

si apa era mai uda!
Ei bine, am descoperit ca lucrurile nu stau chiar asa. Privirea noastra e problema, sau poate subiectivitatea memoriei. Iernile erau altfel in copilaria fiecaruia dintre noi, mai albe, cu mai multa zapada, mai putin reci, mai insorite... Nu cred ca era asa, noi le priveam altfel. De la inaltimea unui pui de om doi centimetri de zapada pot parea adevarate troiene, iar cand alergi prin zapada infofolit mai ceva ca un eschimos parca e mai cald decat atunci cand te dai jos din masina ca sa ajungi la birou si injuri ca ai de mers mai mult de doi pasi.

"25 ianuarie 1936
Anul asta n-avem iarna. Cel putin nu pana acu."
Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de multumit 1932-1947, editie noua revazuta, Humanitas, Bucuresti, 2008

Later edit

Pentru ca aveam o datorie de anul trecut, legata de ultimele doua posturi, iata:

"- As putea sa vad mandatul? rosteste Isaac.
- Mandatul? pufneste barbatul. Frate, nu te preocupa tu de mandat."
Dalia Sofer, Septembrie in shiraz, colectia Love&Life, ed. Leda, traducere de Ioana Vacarescu, Bucuresti, 2008


"Informatiile pe care le aveam spuneau ca o buna parte a raului era navigabila pana la poalele mutilor. Nu e asa, fireste."
Alvaro Mutis, Ispravile si necazurile gabierului Maqroll, Humanitas, traducere de Cornelia Radulescu, Bucuresti, 2004