Hazlii

De prea mult elan creator, am vrut sa ajut niste prieteni aflati in dileme amoroase. Nici de Revelion n-am stat pana la ore atat de mici. Ca urmare, am adormit in cada, dar nu oricum, ci povestind despre un urs gri, care nu era GRIzly si despre o fata care s-a straduit foarte mult sa puna niste patrunjel pe un platou cu scoici. Mai departe, n-am mai avut curaj sa aflu.

When you hit the bottom

...the only possible way is up. Satula de tot si de toate as fugi in lume. Nu-mi permit. Sunt legata cu lanturi grele de aici si acum. Uneori le mai ignor (in ultima vreme cam des), dar asta e tot ce pot sa fac. Si ma mai mir ca ma apuca depresia. Nu exista salvatori, doar oameni care se salveaza singuri. Restul lucrurilor sunt paleative.

Just to remember

Un weekend cu de toate. Sa le insir, ca sa nu le uit: dansat in club pana la 3 dimineata, iesit la plimbare in cismigiu si prin centru, iesit in parc cu aparatul foto pentru un curs rapid de fotografie. N-am fost invitata la o plimbare cu motorul pentru ca era prea frig, doh.Exista inca o zona pe care n-am lamurit-o si care ma sacaie dar, momentan, creierul meu e satisfacut si ma pot face ca uit restul. Desi, daca si zona asta ar fi lamurita, totul ar fi chiar perfect.
Si uite asa au trecut rapid doua saptamani. Cum ziceam, pe repede inainte

Fast forward

Traiesc pe repede inainte. Intotdeauna cu gandul la urmatorul moment, la ce ar trebui sa fac mai departe, mult mai departe. Oricand. Nu acum. La cafeaua de dimineata cu gandul la plimbarea de la pranz, la masa cu gandul la inghetata de dupa. Nu stau singura niciodata pentru ca ar trebui sa ma gandesc la momentul prezent. Pana in dupa-amiaza asta, tarziu, cand, in parc am vazut o batrana tunsa scurt cu o haina bleu, veche, murdara, cu nasturi desperecheati. M-am intrebat care a fost povestea ei, cum si-a trait prezentul, daca si-a imaginat vreodata asa viitorul: trist, decrepit, murdar. Si m-am intrebat ce rost are sa proiectez intotdeauna urmatorul moment, cand acesta ar putea sa arate cu totul altfel decat mi l-am imaginat. Probabil ca de aia vreau o hayabusa: o multime de momente viitoare care vor mai exista doar ca potential. Si nici macar n-a fost buna inghetata!

Detectivistice

Blonda face din cand in cand si munca de detectiv. E amuzant si capata un tupeu care-i lipseste altfel.Ieri s-a distrat intr-o firma de pompe funebre stand de vorba cu o tanti despre vecinii din cladirea de alaturi. Fetele oamenilor cu care era si care nu intelegeau ce face inauntru au fost nepretuite.

Blonda si masina - partea a doua

Ca orice blonda care se respecta nu ma mai dau jos din masina. Ma folosesc de orice pretext ca sa ma mai plimb putin. S-au linistit si vecinii dupa ce, in a treia seara cand am parcat, m-au aplaudat de la balcoane si mi-au strigat bravo, probabil fericiti ca nu trebuie sa-si mai ia masinile in casa sau sa iasa cu paturi si perne sa le protejeze de manevrele blondei. Si o melodie pe aceeasi tema...

Then and Now

Then

Now

Stare de bine

Am o minunata stare de bine dupa primul antrenament din ultimii doi ani. Mi-e bine, pur si simplu. Si nu de la uimirea antrenoarei si nici de la faptul ca, in ciuda regimului nu tocmai sanatos de viata, conditia mea fizica e inca buna, ci de la miscare. Am uitat ce efect are asupra mea si probabil ca nici nu mi-as fi adus aminte daca nu as fi vazut niste patratele care m-au facut invidioasa. Sper sa-mi permita si programul sa ma tin de treaba, ca altfel imi plac privirile admirative si dispozitia pe care o am.

Si ideile fixe se impusca, nu-i asa?

Acum vreo cativa ani, tot pe la vremea asta, spuneam aici ca am o problema cu tatuajele. Ei, cinci depresii mai tarziu sunt fericita posesoare nu a unui desen ci a doua. Bine, ele spun o poveste impreuna, deci daca vreau pot spune ca am un tatuaj.
Toate lucrurile care mi s-au intamplat in ultima perioada m-au facut sa-mi dau seama ca uneori ne pasa atat de mult de cei din jur incat uitam de noi. Eu am decis sa-mi amintesc de cine sunt eu cu adevarat si sa ma apreciez asa cum sunt. Deocamdata imi iese de minune, iar efectele sunt spectaculoase. Bineinteles exista si cutremure majore, dar atunci cand facem anumite lucruri trebuie sa ne asumam consecintele. Iar eu ma pricep destul de bine la asta.
Impuscati ideile fixe!

Update

Pisica a mancat canarul !

Culmea succesului

Eu. Azi. Tocuri de 10 cm. Tinuta sexy casual in vizunea mea. Ce zic masculii (adica oamenii care apartin sexului masculin, a nu se intelege altceva) de la mine de la munca....
- Yupiii, azi nu renovam.
Nu asteptam complimente, ca doar sunt sefa lor si nu incurajez lucruri de genul asta, dar nici chiar asa. Mi-a cazut fata. Zic

Depresii si dorinte

Ieri m-a lovit depresia. Rau de tot. Am identificat rapid cauzele si fiindca printre ele se numara si faptul ca mai imbatranesc cu un an, am inceput sa ma gandesc ce cadouri as vrea sa primesc. Asta ca sa nu raman deprimata pana dupa jumatatea lui octombrie. Au fost mai multe etape:

Faza I - depresie accentuata - o saptamana de concediu+un apartament gol fara mobila, fara covoare etc (inchiriat pt respectiva saptamana) + 2 navete de vin marocan (musai, ca e draguta eticheta) + 2 cartuse de tigari + cate o livrare zilnica de friptura de vita in sange + un stripper mut. Jumatatea mea a sugerat ca ar trebui sa-l cer si surd si orb.

Faza II - parca vedem luminita de la capatul tunelului - poate ca ar fi bine ca stripperul mut sa stie sa gateasca...

Faza III - cum pui lumea in dificultate cand te intreaba ce vrei sa primesti de ziua ta - tatuaj, curs pt permisul de categoria A, echipament de escalada si un stripper mut care sa stie sa gateasca, sa zugraveasca si sa faca curat, ca sa se ocupe de treburile mele cat ma duc eu la antrenamente si cursuri.

Sa nu ziceti ca nu v-am anuntat. Aveti timp o luna sa va pregatiti. Se aude? Zic.

Despre succes

In Turcia m-am intalnit cu Malcom Gladwell. Eu imi ascult (scrisesem ascut, ceea ce e foarte adevarat) instinctul. Cand intru intr-un magazin, lucrul pe care pun mana va fi cel cu care plec acasa. Asa a fost si cu cartile lui M. G. Am pus mana pe ele, dar le-am lasat pentru ca un turc cu engleza putina imi spusese ca ma costa echivalentul a 40 de euro bucata, ele fiind, de fapt, vreo 7 euro. Am luat una si am iesit. Am avut revelatia secolului. In al doilea voiaj, jumatatii mele i-au iesit in cale alte doua din cele patru scrise de MG. Mi le-a luat.
Azi vreau sa va povestesc despre Outliers - The Story of Success. In cartea asta el demonstreaza, iar eu nu vreau sa-l contrazic, ca succesul tine de oportunitati. Poti sa fii un geniu, daca nu ti se ofera anumite oportunitati valoarea ta e zero. Va las sa savurati cartea daca puneti mana pe ea si ma intorc la povestea mea personala. Asadar...
N-am fost niciodata o studenta eminenta, mediocru e un termen generos. Probabil aveam un ascendent asupra catorva dintre colegii mei,  dat de cartile din biblioteca parinteasca si de faptul ca eram atat de asociala incat preferam oricand o carte buna unei iesiri cu prietenii. Dar nu m-am omorat niciodata cu invatatul. Care a fost oportunitatea mea? Sa nu radeti... Oportunitatea mea s-a concretizat intr-o sticla de gin (plus una de vodca si un pachet de paste) pe care am fost dispusa sa o impart cu o colega ramasa repetenta. Si iata cum m-am imprietenit pret de multe sesiuni mahmure cu cineva care cunostea pe altcineva care avea o iubita cu o prietena care avea nevoie urgenta de un traducator de germana. N-am refuzat un job pentru care ma recomanda faptul ca stiam ca, in germana, in anumite propozitii, verbele stau la sfarsit. Am muncit in prima luna 18 ore pe zi (si nu exagerez), ce-i drept, pentru un salariu de zece ori mai mare decat aveam eu pe cartea de munca. In cele din urma i-am convins. Si am ramas 11 ani in aceeasi firma, trecand prin toate posturile pana la cel de pe care am plecat. Mai sus de el nu puteam ajunge in ciuda masterului (destept doar cu numele) pe care-l facusem. Apoi am acceptat o slujba, la care prietenele mele cu principii nici nu s-ar fi uitat, iar acum pot spune ca, da, mi-e bine, in ciuda crizei, in ciuda faptului ca am fost o studenta mediocra. Ma pot gandi ca Green Monkey ar putea face o scoala privata care costa pe luna cat o facultate in SUA (pe an), de parca mi l-ar scoate neurochirurg, direct. Si asta, doar de dragul oportunitatilor pe care i le-ar putea oferi. Nu mai bine il trimit la scoala (peste vreo cativa ani) cu o sticla de gin? Zic.

Tot despre Turcia, dar altfel

Turcia este o tara minunata. Tinand cont ca orasele mele preferate sunt Viena si Hamburg ma asteptam ca Istambulul, mai ales vazut din motive nu tocmai placute, sa-mi displaca. Nimic mai gresit, il iubesc la nebunie. E drept, prefer de departe partea asiatica, mult mai relaxata, mai putin aglomerata si, evident, mult mai scumpa.
Daca vorbim despre bani, sa povestim. Autobuzul m-a lasat in fata la Burbery''s, unde am intrat, am respirat adanc si am iesit. Salariul minim in Turcia e de 750 de lire (aprox. 1500 de lei). O esarfa din sus-mentionatul magazin e 590 de lire (aprox 1200 de lei). O chirie, 250 de lire (500 de lei, la fel de aprox). Sa fac traducerea in preturile de aici... Nu are rost.
Strazi largi, cu pietoni care trebuie sa se fereasca de masini. Daca v-ati imaginat ca in Bucuresti sunt cozi interminabile nu le-ati vazut pe cele din Istambul. Orice traversare se face pe propria raspundere. De la intrarea dinspre Gebze pana in partea europeana sau, mai bine zis, turistica a Istambulului se fac doua ore. Si asta, daca ai norocul sa nu te opreasca politia si sa trebuiasca sa parlamentezi la telefon cu o semi-vorbitoare de engleza, despre motivele pentru care te transporta un turc in masina personala.
Faptul ca turcii vorbesc engleza sau chiar romana e un mit, daca nu te intalnesti cu ei in fata unor obiective tursitice din partea europeana. In schimb, e remarcabil ca orice turc iti va ceda locul daca esti femeie, indiferent de varsta, si stai in picioare in timp ce el sta jos. De fapt, ar trebui sa mi se para normal, dar vin din Romania.
Sfatul evident este sa negociati, odata ce ati ajuns in partea europeana. De fapt, corect ar fi negociati, negociati, negociati. Si dupa ce ati facut toate astea, luati-o de la capat de vreo trei ori. Abia apoi puteti spera ca ati ajuns la pretul corect. Nu incercati asta in partea asiatica. Acolo nu se trage de nimeni de tine sa intri in magazine. Pretul afisat e cel final.
Mi-au placut floraresele care m-au facut sa vin acasa cu o valiza plina de levantica pusa frumos in saculeti din dantela la un pret imbatabil.
Ca sa revin la motivele pentru care am fost in Turcia trebuie doar sa va spun ca banalul paracetamol (si nu vorbesc de cel mai ieftin de pe piata, ca ala nu e medicament) costa doar 6 lei folia spre deosebire de 10 in Romania.

Big brother

...nu doarme. Cat de idiot sa fii sa-mi trimiti mesaje de amenintare anonime de pe un numar de telefon inregistrat pe numele tau? Aaaa?

Declaratie

Daca ati nimerit aici din intamplare, cautati-va de drum. Blogul asta e doar pentru cei ce ma cunosc. Nu ma intereseaza traficul. Vreau sa am un aide-memoire pentru vremurile cand n-o sa-mi mai pese. Orice urma lasata pe net nu are cum sa piara. Asta era ideea. Zic.

Traditii

Traditia de 1 decembrie imi cere sa pregatesc alaturi de copil prajitura specifica unei alte tari. Anul asta, traditia ramane undeva in planul doi, caci pentru prima data in viata mea de om al muncii lucrez de sarbatoarea nationala. Hai sa ne traim! Si fara ironii, va rog! Macar de ziua nationala putem sa ne uitam la noi cu onestitate si sa vedem ca nu suntem nici mai buni nici mai rai decat altii. Poate nu ne place de noi, in general. Dar eu, mi-am propus ca de 1 decembrie, cata vreme muncesc, sa fiu onesta si sa nu zic nimic de rau de noi si-ai nostri.

Poligraf 2

Am fost, functioneaza. Nu e chiar ca in filmele americane, dar e pe bune. Cred ca oamenii de acolo si-au zis ca-s nebuna, caci le-am detectat camera ascunsa si m-am strambat la ea grupa mare. Poveste cu adevarat amuzanta nu o va auzi nimeni decat face2face.

Aceeasi tema

...dar alt weekend. Mirosul frunzelor arse. Cainele care te alearga prin curte si vrea sa se urce pe tine cu cele 70 de kg ale lui pentru ca l-ai mangaiat prea putin. Pisoii care se impleticesc printre picioarele copilului si fug cand ii simt pe adulti. Cuptorul fierbinte din care ies covrigi. Prieteni, cunostinte, oameni veseli, cu grijile lor, dar pe care nu simt nevoia sa le impartaseasca tuturor. Cel mai neplacut: drumul inapoi spre marele oras.

Liniste

si pace in weekendul asta. Cu lumina de toamna asa cum imi place mie, cu miros de gratar si bere amara. Cu telefoane date la birou la ora la care altii dorm. Ma bucur ca am colegi tineri care nu cunosc melodia lui Andries ”Seful”, ca altfel trebuia sa ma dezbrac sa le arat ca eu am par pe piept.