Fast forward

Traiesc pe repede inainte. Intotdeauna cu gandul la urmatorul moment, la ce ar trebui sa fac mai departe, mult mai departe. Oricand. Nu acum. La cafeaua de dimineata cu gandul la plimbarea de la pranz, la masa cu gandul la inghetata de dupa. Nu stau singura niciodata pentru ca ar trebui sa ma gandesc la momentul prezent. Pana in dupa-amiaza asta, tarziu, cand, in parc am vazut o batrana tunsa scurt cu o haina bleu, veche, murdara, cu nasturi desperecheati. M-am intrebat care a fost povestea ei, cum si-a trait prezentul, daca si-a imaginat vreodata asa viitorul: trist, decrepit, murdar. Si m-am intrebat ce rost are sa proiectez intotdeauna urmatorul moment, cand acesta ar putea sa arate cu totul altfel decat mi l-am imaginat. Probabil ca de aia vreau o hayabusa: o multime de momente viitoare care vor mai exista doar ca potential. Si nici macar n-a fost buna inghetata!

Prezentul

Prezentul e o chestie complexa. Asa cum spunea unul dintre iubitii uneia dintre angajatele mele (ce sintagma complexa) monitorizate fara voie: ”eu nu vorbesc de trecut, eu vorbesc de prezent, de ieri, de azi...” Pentru mine prezentul e cel ce ma afecteaza direct; nu mi-am dat in cap la mitinguri, nu am suferit cu restul omenirii la taierile de preturi... Prezentul meu nu e si al lor. Prezentul lor ar fi al meu, de buna voie si nesilita de nimeni (fie ea vorba si de uniune consensuala) cata vreme stim despre ce vorbim. Dar cand nu stim cu ce se mananca urletele izvorate din gatlejuri insetate (sange, bere etc) refuz sa le integrez in prezentul meu cotidian. Da, am primit si eu invitatii pe feisbuc la mitinguri extraordinare, dar nu le voi onora, cata vreme nu sunt convinsa ca acei ce le organizeaza stiu pentru ce militeaza. Prezentul meu inseamna ca maine incepe scoala, ca azi am facut o tocana de ied, ca piata din romania are consumatori tot mai educati. Prezentul  meu e paranoic, motiv pentru care in debaraua mea exista pe langa arme, doi saci de faina, ulei, zahar si alte produse de consum imediat, conserve, cosmetice etc. Prezentul meu e sinistru fata de al lor si sper sa nu se indeplineasca niciodata. Si eu sunt o optimista! Zic!