Despre succes

In Turcia m-am intalnit cu Malcom Gladwell. Eu imi ascult (scrisesem ascut, ceea ce e foarte adevarat) instinctul. Cand intru intr-un magazin, lucrul pe care pun mana va fi cel cu care plec acasa. Asa a fost si cu cartile lui M. G. Am pus mana pe ele, dar le-am lasat pentru ca un turc cu engleza putina imi spusese ca ma costa echivalentul a 40 de euro bucata, ele fiind, de fapt, vreo 7 euro. Am luat una si am iesit. Am avut revelatia secolului. In al doilea voiaj, jumatatii mele i-au iesit in cale alte doua din cele patru scrise de MG. Mi le-a luat.
Azi vreau sa va povestesc despre Outliers - The Story of Success. In cartea asta el demonstreaza, iar eu nu vreau sa-l contrazic, ca succesul tine de oportunitati. Poti sa fii un geniu, daca nu ti se ofera anumite oportunitati valoarea ta e zero. Va las sa savurati cartea daca puneti mana pe ea si ma intorc la povestea mea personala. Asadar...
N-am fost niciodata o studenta eminenta, mediocru e un termen generos. Probabil aveam un ascendent asupra catorva dintre colegii mei,  dat de cartile din biblioteca parinteasca si de faptul ca eram atat de asociala incat preferam oricand o carte buna unei iesiri cu prietenii. Dar nu m-am omorat niciodata cu invatatul. Care a fost oportunitatea mea? Sa nu radeti... Oportunitatea mea s-a concretizat intr-o sticla de gin (plus una de vodca si un pachet de paste) pe care am fost dispusa sa o impart cu o colega ramasa repetenta. Si iata cum m-am imprietenit pret de multe sesiuni mahmure cu cineva care cunostea pe altcineva care avea o iubita cu o prietena care avea nevoie urgenta de un traducator de germana. N-am refuzat un job pentru care ma recomanda faptul ca stiam ca, in germana, in anumite propozitii, verbele stau la sfarsit. Am muncit in prima luna 18 ore pe zi (si nu exagerez), ce-i drept, pentru un salariu de zece ori mai mare decat aveam eu pe cartea de munca. In cele din urma i-am convins. Si am ramas 11 ani in aceeasi firma, trecand prin toate posturile pana la cel de pe care am plecat. Mai sus de el nu puteam ajunge in ciuda masterului (destept doar cu numele) pe care-l facusem. Apoi am acceptat o slujba, la care prietenele mele cu principii nici nu s-ar fi uitat, iar acum pot spune ca, da, mi-e bine, in ciuda crizei, in ciuda faptului ca am fost o studenta mediocra. Ma pot gandi ca Green Monkey ar putea face o scoala privata care costa pe luna cat o facultate in SUA (pe an), de parca mi l-ar scoate neurochirurg, direct. Si asta, doar de dragul oportunitatilor pe care i le-ar putea oferi. Nu mai bine il trimit la scoala (peste vreo cativa ani) cu o sticla de gin? Zic.

Noutati pe frontul de vest

Pana si cartile, de tarot, de data asta (sic!) imi spun ca am facut o alegere buna si se arata optimiste, ceea ce dupa 8 luni in care, cat or fi ele de generate de calculator, mi-au aratat numai sinistrosenii e minunat. Cum ziceam, sa-mi ascult intuitia! Sa privim cu optimism inainte! Bine ca am reusit sa fac curatenie, ca la asa prieteni nu mai ai nevoie de dusmani, ca si alora le va fi mila de tine. E loc pentru viitor.

Pe repede-nainte

Carafe intregi de limonada cu ghimbir si menta. Oameni pe care nu i-am vazut de multa vreme. Iesiri la ore la care de obicei sunt in pijama deja. Injurat transportul public lipsa dupa ora 22. Jumatati de adevaruri si afaceri. Interminabile discutii telefonice. Canicula suportata in zone de asfalt pentru ca se pare ca toti vor sa-mi strice vacanta. Amanat plecari la gradina personala. Ganduri legate de cultura de dovlecei. Mai laconica decat am fost vreodata. Noi perspective amuzante. Muncitori sub geam sambata, inainte de opt dimineata, leitmotivul ultimelor trei veri. Vasile cred ca a fost dat afara pentru ca livra numai bere calda in creierii noptii.Unde se afla miezul noptii, mami?! Un eseu despre plictiseala la care doar gandul ma plictiseste deja. Caldura mare, monser! Zic!

Respect

Timpul meu e valoros. Pardon, foarte valoros. Asa cum ii spuneam la un moment dat cuiva, lumii nu-i pasa daca am petrecut o ora ca sa o salvez, dar familiei mele ii va pasa daca mor maine ca nu am petrecut o ora alaturi de ea. Poate gresesc, cum imi spunea o prietena, dar nu si din perspectiva mea. Pentru mine nimic nu e mai valoros decat timpul. Daca iti acord cinci minute intr-o zi inseamna ca am o deosebita consideratie pentru tine. Poate ca pierd mult timp eu cu mine, dar asta nu inseamna ca permit tuturor sa-mi faca praf programul. M-ai anuntat ca vii la mine, nu-mi spune nici macar cu doua ore inainte ca s-a ivit altceva, pentru ca o s-o iau ca pe o ofensa. Si sunt ranchiunoasa!Inteleg urgente medicale, inundatii etc. Dar nu inteleg ca nu te-ai trezit la timp sau ca ai primit o oferta mai buna. Prietenii mei se numara pe degetele unei singure maini. Si asta tocmai pentru ca timpul meu e pretios. Prietene, te rog, nu mi-l irosi!