Bilant de 2014

Anul asta n-a fost deloc usor! Dar si satisfactiile au fost pe masura!
In ianuarie am infintat firma. Prin februarie, ne-am intrebat ce facem cu ea. In martie ne-au invadat insectele. In aprilie si mai baietii au inceput sa-si faca un obicei din a juca fotbal in parc. Am vreo 200 de poze care sa ateste asta. In iunie am aflat ca ramanem repetenti. In iulie am fost la mare, unde am reusit sa vedem si un rasarit, din a doua incercare. In august ne-am plictisit la summerwell si am primit aprobarea de la noua scoala. In septembrie am inceput sa cautam casa si ne-am mutat in Wonderland. In octombrie ne-am jucat de-a gradinarii. In noiembrie am facut focul in sobe (asta e doar pentru ca nu era nimic notabil pe acolo, ca foc facem de cand nu mai sunt 25 de garde afara) In decembrie ne minunam de cum se aranjeaza uneori lucrurile. Am facut prima piftie (nota bene: cinci linguri de sare nu inseamna nimic) si primii cozonaci (o tara cam indesati, cum ii plac ardeleanului).
Alice, Palarierul Nebun si Iepurasul de Paste va ureaza un An Nou minunat!

Just to remember

Un weekend cu de toate. Sa le insir, ca sa nu le uit: dansat in club pana la 3 dimineata, iesit la plimbare in cismigiu si prin centru, iesit in parc cu aparatul foto pentru un curs rapid de fotografie. N-am fost invitata la o plimbare cu motorul pentru ca era prea frig, doh.Exista inca o zona pe care n-am lamurit-o si care ma sacaie dar, momentan, creierul meu e satisfacut si ma pot face ca uit restul. Desi, daca si zona asta ar fi lamurita, totul ar fi chiar perfect.
Si uite asa au trecut rapid doua saptamani. Cum ziceam, pe repede inainte

Ce am mai invatat

De lene, abia azi am desfacut bradul. N-a fost chiar atat de nasol pe cat imi imaginam ca o sa fie. Probabil si unde e primul brad in casa noua. N-a fost rau nici cand l-am impodobit. Deci o victorie asupra propriilor mele ganduri.

Inca ma pricep la oameni. E bine sa ai prieteni noi, de la care sa ai ce invata. Iar eu am invatat ca daca esti cinstit cu cei din jur si cu tine insuti si ai inima deschisa, oamenii care intra in viata ta vor fi ok.

Chiar daca nu mi se indeplinesc toate dorintele, o parte din ele se materializeaza uimitor de repede. Asa cum a fost cu paharele de vin pe care le voiam (piticii nu ma lasa sa beau vin din altfel de pahare) si pe care le-am primit in jumatate de ora dupa ce mi-am exprimat dorinta. Se pare ca voi avea, ce-i drept cu imprumut, si o masina.

Astept inca sa apara ceva magic. Dar nu-mi displace asteptarea. In fond, nu destinatia, ci calatoria e cea importanta. Cand va fi momentul voi ajunge acolo.

M-am bucurat de momente doar cu mine insami si nu s-a intamplat nimic nasol. In fond, gandurile mele nu sunt chiar atat de de speriat.

Una peste alta, lucrurile bune se intampla daca faci loc pentru ele si le lasi sa se intample. Cam asta am invatat in ultima vreme.

Bilant

Ca la fiecare sfarsit de an, si acum, fac un bilant. Anul asta a fost unul surprinzator din toate punctele de vedere. As putea sa scriu asta cu majuscule si tot n-ar fi suficient.
Sa recapitulam:
Inceputul de an m-a gasit dispusa sa salvez lumea. Pentru egoista din mine asta a fost o ocupatie total nepotrivita. Mai nepotriviti au fost insa o parte din oamenii langa care am incercat sa fac asta. De retinut: ca sa salvezi lumea, trebuie sa recunosti realitatea atunci cand te musca de fund sau vrea sa-ti scoata ochii. Lectia doi din balamucul asta a fost ca trebuie mereu sa-mi ascult intuitia.
Pe la jumatate am fost pe soseaua Transalpina si am vizitat in timp record o multime de locuri spectaculoase.
Tot cam pe atunci am primit o oferta de job de nerefuzat. Pentru domeniul in care se desfasoara activitatea, pentru mutrele prietenilor apropiati care stiu despre ce e vorba si pentru bani.
Inainte de asta, am curatat din viata mea oamenii cu incarcaturi negative. Meritele psihoterapiei, care insa nu mi-a alungat chiar toti demonii. De bani nu vorbim, ca acum, spre deosebire de restul lumii chiar am.
Green Monkey a inceput scoala. Am incercat varianta care functionase de minune pana acum: sa platim specialisti ca ei stiu ce au de facut. N-a functionat, asa ca a trebuit sa ma ocup personal.
Am devenit bucatar cu patalama oficiala la mana si n-am mai gatit nimic pentru ai casei de atunci.
M-am apucat de cusut. Incredibil, dar adevarat pentru cineva cu doua maini stangi.
Am muncit prima data in viata mea intre Craciun si Anul Nou.
Majore: am mers impreuna cu ai mei parinti la o gradina zoologica, locul nu e important, ci faptul ca am mai apucat sa o fac.
Minore: am patinat, m-am specializat in traduceri din istoria artei si design, am avut propria bucata de emisiune la radio, oamenii m-au invitat inca la evenimente cu care nu mai aveam nicio legatura (si au insistat sa vin, in semn de pretuire pentru munca mea anterioara), am incheiat psihoterapia.
Esentiale: sunt fericita si uimita (exceptie martea asta si o luni acum o luna, cand eram mahmura), sunt mai aproape de copilul meu decat am fost vreodata.
Daca-mi mai vin idei le completez pe parcurs.
Sa aveti un an de zeci de mii de ori mai minuat decat anul asta! Zic.

Jurnal laconic

Un fel de singur acasa in care patul poate sta si nefacut, vasele pot ramane in chiuveta si toate intalnirile de pe liste se pot anula.
Gatit pentru oameni carora le face placere sa manance. Curata munca de chinez cand vrei sa faci chestii mici si delicate si nu ai ustensilele potrivite.
Comandat carti pentru ocuparea timpului liber. Dobitocii au trimis de doua ori acelasi pachet, desi i-am rugat sa nu ia in seama decat o comanda.
Si peste toate multe intrebari existentiale si un imens dor de Green Monkey.

Intentii

As fi vrut sa injur in toate limbile pe care le stiu un deputat care vrea sa dubleze filmele. Au facut-o altii mai bine ca mine.
As fi vrut sa povestesc despre o minunata jumatate de zi cu soare pe care am petrecut-o la gradina zoologica alaturi de parintii mei, asa cum nu credeam ca voi mai avea vreodata ocazia. Si despre fulgii mari de zapada care mi-au umplut cealalta jumatate de zi, asa cum nu credeam sa vad in luna mai.
As fi vrut sa povestesc despre revelatia unui lucru pe care l-am avut tot timpul in fata ochilor pe cand imi cautam visul.
Despre cum e sa te intorci la catedra, chiar daca nu intr-o scoala, despre cate mai stiu la x ani de la terminarea facultatii.
N-am avut timp sa fac nimic din toate astea, in fata nenumaratelor liste cu ce am de facut si a emotiilor de a fi din nou in banca si de a incepe sa invat ceva de la zero. Intr-un loc in care nimeni nu da doi lei pe scolile mele, nu ca le-as fi spus ceva.
Da, stau din nou in prima banca si mi-am cumparat si uniforma. Am acelasi gol in stomac ca acum aproape ...nu spui cati ani, doar ca de data asta am semnat cererea cu mana mea si era tiparita, nu scrisa cu verde de mana mamei. EMOTII! Zic.

Ah, sa nu uit. Termin scoala in prima zi de scoala a lui Green Monkey.

Ce-am mai descoperit despre mine

In ultima vreme, din lipsa de job aducator de bani si, deci, de grijile aferente lor, m-am ocupat foarte tare de dezvoltarea personala. Cu ocazia asta am mai aflat cate ceva despre mine. Notez totul aici, ca sa pot monitoriza schimbarile care mai apar.
Lucrul care mi s-a parut cel mai socant a fost ca in ultimii cinci ani nu am decat un minim de fotografii in care nu apar cu sapca pe cap si cu ochelari la ochi. Stiam ca nu-mi place sa apar in fotografii, dar nici chiar asa. Cu toate acestea nu intentionez sa remediez situatia.
Inca nu am reusit sa-mi dau seama ce altceva in afara de bani m-ar motiva. Nici proiectele motivationale in care m-am implicat nu am reusit sa le duc la bun sfarsit. Inca mai sper ca nu sunt o cauza pierduta. Sper intr-o remediere.
Dupa un an de zile de curatenie (aruncat lucruri) inca mai gasesc lucruri pe care sa vreau sa le arunc, si desi nu am mai cumparat nimic casa pare la fel de plina. Banuiesc un fel de stare gazoasa a celor ramase: tind sa ocupe orice spatiu liber.
Amocul ce m-a apucat in ultima vreme tinde sa se concretizeze (la primii bani) intr-un tatuaj. Hotarare deloc inteleapta, sper sa o mai revizuiesc.
Am impresia ca traiesc intr-un fel de bula si ca toate lucrurile interesante se intampla in bula de langa mine, in care eu nu am cum sa ajung. Chestie de perspectiva, zic. Oricum, generatoare de amoc, sper sa scap de ea curand.
Pentru cei ce simt nevoia unor precizari am folosit amoc, cu cel de-al doilea sens al sau, cel figurat.
AMÓC s.n. 1. (Med.) Boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, de excitante etc., manifestată prin tendință la fugă și furie (criminală). 2. (Fig.) Izbucnire violentă, furie inexplicabilă. [Pl. -curi. / < fr. amok < malaiez. amok - nebunie furioasă].
Daca-mi mai amintesc ceva, revin.

Bilant

Cred ca e usor aiurea sa spun ca nu prea fac bilanturi la inceput de an, cand tocmai ma apuc de unul. E un fel de ce-am avut si ce-am pierdut.

Cam fiecare lucru mai important de anul trecut a avut o parte buna si una rea.
Vacanta prelungita din vara:
bun ca am stat cu Green Monkey pana ne-am plictisit unul de celalalt
rau ca am ramas fara buget
Noua activitate din toamna:
bun ca invat mereu ceva nou
rau ca tot fara buget sunt

Ce nu s-a intamplat anul trecut: depresiile de ziua mea si de sarbatori.
Ce s-a intamplat anul asta: am inceput anul citind si fara apasarea vreunei trebi domestice; am patinat prima oara dupa 20 de ani si mi-am dat seama ca inca ma pricep destul de bine, chiar pot sa fac si niste figuri; am inceput psihoterapia ca sa-mi alung demonii pe care nu-i mai pot controla.
Punctul dureros raman insa finantele, care nu se mai simt deloc atrase de mine.
Sesizez insa o usoara seninatate, care nu prea ma caracterizeaza. Sa speram ca nu o sa se transforme chiar in optimism sau in prima parte din expresia "senina si cretina"