Corabia Nebunilor

Iepurasul de Paste alearga catelul. Catelul o musca pe Alice. Alice urla la Palarierul Nebun. Palarierul Nebun cauta bestia. Bestia s-a ascuns cu mult succes sub asternuturile de pe pat. Viata sigur nu e plictistoare in Wonderland!

Fragmente

In Wonderland au incoltit brandusele plantate in toamna.
Motanul are coada mai groasa decat mana lui Alice. Nu mai mananca, nu mai doarme, cred ca simte primavara in aer si asteapta momentul potrivit sa devina craiul cartierului.
Iepurasul de Paste e mai greu de dresat decat catelul.
Catelul a descoperit ca se poate urca pe scaunul rotativ ca sa manance direct din farfuria Iepurasului. In plus, are o parere foarte proasta despre presa, exprimata prin dezintegrarea temeinica a ziarelor.
Palarierul Nebun incearca sa dreseze pe toata lumea, dar nu-i iese decat cu cainele.
Iar Alice, Alice se ia cu mainile de par in fiecare dimineata intrebandu-se cand s-a transformat Wonderland in Corabia Nebunilor...

Gratarul cel de toate zilele

Evident ca nu putem trai in Wonderland tot timpul. Din cand in cand, trebuie sa facem aprovizionarea, iar Iepurasul de Pasti mai merge si la scoala. Uneori deschidem poarta si-i mai lasam si pe altii sa se bucure alaturi de noi. Toata lumea pare sa fie de acord, in dulcele stil romanesc, ca Wonderland fara gratar nu e completa. Asa ca, in magazia ce serveste si drept habitat pentru limacsi si libarci s-au materializat nu mai putin de 4 (da, patru!!!) gratare. Acum, Alice are dileme existentiale de cate ori vrea sa manance o friptura! Viata e prea scurta sa ma intreb daca azi vreau sa folosesc gratarul de designer, pe cel mai mare sau vreunul din celelalte doua. Asadar, dragi vizitatori retineti: nu ne mai aduceti gratare, caci altfel taramul magic se va ascunde intr-un nor de fum!

Numar

Numar zece ani de cand nu-mi mai apartin. Doi ani (aproape, cu bataie lunga) de cand fac ce-mi tuna. Aproape un an de cand ma minunez zilnic ca mi s-au intamplat anumite lucruri si ca am facut alegerile cel mai putin probabile. Vreo trei luni de cand fac afaceri, care n-au invatat inca sa mearga in picioare. Ciudat, asa cum trebuie sa fie viata... Surpriza, uimire, incantare.

Clientul nostru...

M-a lovit febra antreprenoriatului, asa ca ma distrez cu maritul stapan: clientul. Nu-i frumos sa radem de el, dar uneori o cere...
Vreau un logo pentru un nou produs: juvelnicul cu fermoar pentru pesti vii. Simplu. Dureaza cinci minute.
Ok. Halal brief, zic in sinea mea. Hai sa incercam un peste cu fermoar in loc de gura.
Vreau un juvelnic.
Facem un juvelnic.
Vreau pesti in el.
Punem si pesti
Tot in sinea mea: Asta nu mai e logo, e desen cu instructiunile de folosire ale produsului.
Vreau si maner la fermoar.
WTF!
Prestam mai multe variante de manere.
1. Nu bun
2. Nu acolo
3. Nu asa
4. Ok
Aha! Deci iti place? Cum l-am putea face perfect?
Ok.
Asta nu-i raspuns. Zi ceva, zi ca nu-ti place, numa' zi. Timpul meu, stiti voi...
N-a mai zis nimic.
Am pus pariu ca a doua zi cere si pescar langa juvelnic.
N-a cerut, dar nici departe nu a fost.
Asa devin nervii de otel. Si daca mi-am imaginat cumva ca nu ma va mai impresiona nimic dupa ultimul meu job, m-am inselat.
Niciodata nu poti sti ce zace in mintea unui client care vrea sa fie creativ.

Prea ocupata

Prea ocupata sa-mi traiesc viata, am incetat s-o mai descriu. Momentul asta merita totusi marcat. Proiecte noi, curaj nebun. Vedem ce ne asteapta de acum incolo. Cine stie, poate reusesc sa schimb lumea. Macar pe a unora.

Marele Gatsby

Am tinut mortis sa vad filmul datorita melodiei asteia. Mai bine ramaneam numai cu melodia. Filmul n-a fost chiar ce ma asteptam. Actorii au jucat neconvingator si cu exceptia scenelor de la petreceri nu m-a impresionat nimic. Dar cum eu nu sunt critic de film, parerea mea nu prea are importanta. Melodia, in schimb, e super.

Din nou despre sah

Nu am crezut vreodata ca voi deveni pasionata de jocul asta. 15+1 partide inainte sa declaram invingatorul. 1+1 jucate. Au mai ramas 14.

Just to remember

Un weekend cu de toate. Sa le insir, ca sa nu le uit: dansat in club pana la 3 dimineata, iesit la plimbare in cismigiu si prin centru, iesit in parc cu aparatul foto pentru un curs rapid de fotografie. N-am fost invitata la o plimbare cu motorul pentru ca era prea frig, doh.Exista inca o zona pe care n-am lamurit-o si care ma sacaie dar, momentan, creierul meu e satisfacut si ma pot face ca uit restul. Desi, daca si zona asta ar fi lamurita, totul ar fi chiar perfect.
Si uite asa au trecut rapid doua saptamani. Cum ziceam, pe repede inainte

Proiectii

Daca lucrurile merg bine, in seara asta fericirea ar trebui sa insemne: salata de homar cu mango, salata de vitel cu ruccola, tiramisu, prosecco, un film bun si soare in jurul meu chiar si la miezul noptii. Sa nu uit ca am de cusut un nasture!

LE. Homarul - o ratare; salata buna, vitelul excelent dar cu cartofi, de tiramisu nu pot zice nimic, ca nu l-am atins si nici de prosecco. Les Intouchables - un film excelent. A fost soare pana la 4 dimineata. 23 de ore fara somn! Buna dimineata!

Detectivistice

Blonda face din cand in cand si munca de detectiv. E amuzant si capata un tupeu care-i lipseste altfel.Ieri s-a distrat intr-o firma de pompe funebre stand de vorba cu o tanti despre vecinii din cladirea de alaturi. Fetele oamenilor cu care era si care nu intelegeau ce face inauntru au fost nepretuite.

Liniste

Am fost si la munte. Nimic spectaculos, in afara de linistea care s-a instalat brusc in mintea mea. Era ca si cum cineva ar fi apasat un buton care a oprit toata agitatia mea interioara. N-am crezut ca se poate sa stau o zi intreaga fara sa ma gandesc la nimic, fara sa fac proiectii.
In alta ordine de idei azi sunt pitzi de mall. E mai mult un pretext ca sa ma invart cu masina. Deci cafea, film si masa cu prietena mea. Daca vedeti doua pitzi cam stangace hlizindu-se cu gura pana la urechi feriti-va! Nu se stie cand renunta la aerul de pitzi si redevin ele insele.

Si pentru ca m-am intors in oras si linistea s-a dus, ceva de ascultat in ton cu dispozitia mea.

Blonda si masina

Cine ma cunoaste stie ca nu sunt deloc blonda. Dar mai am si eu momentele mele. Mi-am dorit masina, am primit una cu imprumut. Si nu orice masina, ci una mare si nervoasa. Exact ce-i trebuie blondei! Sa zic mersi ca n-am primit Toyota aia la care visez eu. Problema e urmatoarea: blonda are un loc de parcare in care nu se poate intra dintr-o miscare decat daca ai vreun smart, nu ditai limuzina. Dar nu-i nimic, ca blonda din mine are curaj cat pentru trei si aseara pleaca sa ia maimuta din plimbari. Cand se intoarce isi da seama ca trebuie sa mai si parcheze. Asa ca invarte de volan pret de un sfert de ora, ratand milimetric masinile vecinilor care n-au fost suficient de inspirati sa le ia in casa. Finalul: o parcare perfecta, picioare tremurande si lacrimi in ochi. Discutie ulterioara cu un prieten galant: - Si ce masina ai? - X. -Ah, pai mie mi-ar fi luat jumatate de ora sa o parchez pe locul ala! Si asa a fost blonda fericita. The End.
PS: Blonda pleaca la munte cu limuzina din dotare. Sper ca au dat astia in ziar sa stea lumea in casa!

Dependente

Sut dependenta de ras. Si rad cu lacrimi. Cand nu rad imi vine sa plang. The brainy me o ia razna, iar mie imi vine sa rad. Si rad. Numai sa am cu cine. Si am, dar nu atat de des pe cat mi-as dori. Astept razand ca lucrurile sa se miste in directia potrivita. Tineti-mi pumnii ca sa radem impreuna...

Stare de bine

Am o minunata stare de bine dupa primul antrenament din ultimii doi ani. Mi-e bine, pur si simplu. Si nu de la uimirea antrenoarei si nici de la faptul ca, in ciuda regimului nu tocmai sanatos de viata, conditia mea fizica e inca buna, ci de la miscare. Am uitat ce efect are asupra mea si probabil ca nici nu mi-as fi adus aminte daca nu as fi vazut niste patratele care m-au facut invidioasa. Sper sa-mi permita si programul sa ma tin de treaba, ca altfel imi plac privirile admirative si dispozitia pe care o am.

Oameni noi la vremuri noi

Si nu, nu tot noi.
Am decis sa invat cate ceva de la oamenii pe care-i intalnesc in ultima vreme. Stiu, tot invatatura, dar nu in cadru organizat. Si fara diplome la final, dar cu satisfactii.
Deci, pe lista prioritatilor se afla o minte mai deschisa, mai mult calm, mai mult zambet, mai multa grija fata de mine. Invat incet, dar sigur. Toate astea se concretizeaza intr-un aer care a facut-o pe o prietena de-a mea sa-mi spuna: Tu-i faci omului pofta sa divorteze! Eu sper sa nu le dau si altora idei, dar eu una incep sa-mi amintesc cine sunt si asta se vede. Schimbarile sunt in bine. Si de miercuri ma intorc la antrenamente. Deci mai mult bine pentru mine.

Ce am mai invatat

De lene, abia azi am desfacut bradul. N-a fost chiar atat de nasol pe cat imi imaginam ca o sa fie. Probabil si unde e primul brad in casa noua. N-a fost rau nici cand l-am impodobit. Deci o victorie asupra propriilor mele ganduri.

Inca ma pricep la oameni. E bine sa ai prieteni noi, de la care sa ai ce invata. Iar eu am invatat ca daca esti cinstit cu cei din jur si cu tine insuti si ai inima deschisa, oamenii care intra in viata ta vor fi ok.

Chiar daca nu mi se indeplinesc toate dorintele, o parte din ele se materializeaza uimitor de repede. Asa cum a fost cu paharele de vin pe care le voiam (piticii nu ma lasa sa beau vin din altfel de pahare) si pe care le-am primit in jumatate de ora dupa ce mi-am exprimat dorinta. Se pare ca voi avea, ce-i drept cu imprumut, si o masina.

Astept inca sa apara ceva magic. Dar nu-mi displace asteptarea. In fond, nu destinatia, ci calatoria e cea importanta. Cand va fi momentul voi ajunge acolo.

M-am bucurat de momente doar cu mine insami si nu s-a intamplat nimic nasol. In fond, gandurile mele nu sunt chiar atat de de speriat.

Una peste alta, lucrurile bune se intampla daca faci loc pentru ele si le lasi sa se intample. Cam asta am invatat in ultima vreme.

Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii

Nu se spune! Na!

Vaicareli

Cum ziceam si mai devreme, viata nu e intotdeauna ce pare. Uneori ies la iveala lucruri pe care le-am vrea uitate. Apoi vine o terapie care le scoate de tot la suprafata. Apoi afli ca berea te ajuta sa ramai sanatos (zic japonezii), daca nu bei prea multa  si uiti de prezervativ (zic eu). In rest, dupa 7 zile din 7 cate 13 ore pe plantatie nu-ti mai ramane timp nici de bere, dar sa vezi unde faci revelionul sau sa te mai infrupti si tu din vreun canar. N-am avut timp nici de o specialite de peste hotare pentru 1 decembrie.Ma intreb daca maimuta mea mai stie cum arat. Sa ne vedem cu bine, ca daca mai slabesc, nu ne mai vedem deloc.

Update

Pisica a mancat canarul !