Se afișează postările cu eticheta job. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta job. Afișați toate postările

joi, 16 februarie 2012

Infinitul

Credeti-ma, infinitul nu e depasit decat de prostia umana. Cum, poate cei care ma cunosc, si-au dat deja seama, fac angajari. Cu alte cuvinte, tone de cv-uri menite sa ma scoata din minti.
Angajez administrator de retea. Studii superioare, cunostinte de software, hardware, tot tacamul.
Ce primesc: in doua zile, 300 de cv-uri. N-am avut ce alege.
Gasesc unul... Ma uit la poza (nu era nud, nu era cu prietenii, nu era la carciuma, nu se pupa pe gura cu nimeni.Baiat ok, cu ochelarii, studii etc. etc. Dau sa-i scriu sa-l invit la interviu. Soc si groaza, cum zic eu... adresa de mail: sunt bun in pat si pe covor@. I-a batut de departe pe baiat finutz, pisicutu, hacker si compania. Cum ziceam, doar prostia e mai mare decat infinitul. Zic.

luni, 6 februarie 2012

D-ale plantatiei

Si Caragiale si-ar da jos palaria in fata realitatii.

"Apasa orice tasta"
"Care e orice tasta"

Vine "catindata", pasare de noapte, decisa sa munceasca cinstit "ca e frig rau afara". "Aveti intrebari?"zic eu. "Ati facut vreodata sex oral, ca sa stiu cum vorbesc cu dvs.?". Raspunsul n-o sa-l aflati niciodata, in caz ca sunteti curiosi.

vineri, 27 ianuarie 2012

Unde te duce viata

Uneori viata iti ofera niste surprize de nu le poti duce. Nu vorbesc neaparat de mine. Mai degraba de oamenii pe care-i intalnesc zi de zi. Sunt oameni cu care viata a dat de pamant, dar care nu s-au lasat invinsi. Au gasit o metoda sa faca limonada din lamaile primite. Unora le merge chiar bine. Pot spune ca au avut noroc. Altii se chinuie, dar tot fac ceva. Nu mor de foame. Vad si oameni care prefera sa moara de foame agatati de niste principii si mentalitati care nu le baga mancare in traista. In fond, e optiunea fiecaruia.

Mama are insa o problema. Din mandria ei studioasa cu diplome de la nspe mii de facultati, cursuri etc. s-a trezit ca nu ii mai vine sa se laude cu mine, desi nu mor de foame. Partea mai nasoala e ca nici speranta numarul doi, in ordine cronologica, nu e mai breaza. In 5 ani de munca a schimbat vreo 7 servicii, toate cu implicare politica mai mica sau mai mare. O buna parte din posturile pe care le-a ocupat s-au desfiintat. Acum vrea sa se faca..... tobe, trompete, aplauze... gardian la parnaie. Pe mama, de fapt, o ingrozeste ideea ca s-ar putea desfiinta inchisoarea si ca or sa umble „enfractorii” liberi pe strazi.

Azi tocmai a declarat ca ne reneaga si da foc la toate cartile pe care ni le-a cumparat. Pacat ca nu-si mai poate recupera banii bagati in meditatii.

L.E. Imi spunea o prietena ca o intelege pe mama. eu inca n-am ajuns acolo, desi o copiez. Zic

vineri, 13 ianuarie 2012

Invataturi

Pe plantatie se munceste din greu. Pare un job amuzant si usor ridicol pentru cei ce-l privesc din afara. Eu ma simt ca si cum as lucra la o firma de audit (ma refer la big4) si ar fi mereu data bilantului. Da, are partile lui inedite; da, are partile lui amuzante, dar intr-un fel e mai corporatist decat cel cu adevarat corporatist la care am lucrat anterior. Cand esti invatat sa functionezi intr-o structura testata si rodata ani in sir, in care nu ai voie sa schimbi nimic, e cam ciudat sa te trezesti intr-o structura de aceleasi dimensiuni, in care lucrurile trebuie mereu adaptate si imbunatatite. Proabil de asta am petrecut o saptamana in sedinte de minim 8 ore. Si luni o iau de la capat. Important pana la urma e ca am un job, care-mi va permite sa platesc o scoala particulara pentru copil, si asta fara sa gafai ( de efort). Sper insa sa-mi mai ramana timp si pentru viata personala. Ah, da, sa nu uit, am intels de ce la un anumit nivel iti trebuie un telefon destept, un ceas de firma si o masina buna. Ceasul si telefonul le am, masina trebuie s-o schimb. Inca 6 luni de job si Toyota Hillux here i am, cu banii jos, vreau sa zic. Sa-mi aminteasca cineva sa-mi scurtez fustele si sa-mi lungesc tocurile dupa ce-mi iau masina. Pana atunci, luni am sedinta (asta ca sa nu uit). Sa-mi traiasca! Zic!

joi, 22 decembrie 2011

Spiritul Craciunului

Pe plantatia pe care cu onor prestez nu exista zile libere. Se munceste 24/24 7/7. Dar spiritul Craciunului e intels intr-un fel aparte. Dintr-o multinationala cu teambuildinguri/betii crunte intr-o firma in care fiecare abatere e penalizata e cale lunga. Cu toate astea, fiecare angajat a primit un cadou de Craciun. Partea care asigura focul continuu 25 % din salar pe post de prima si un cadou in produse, iar restul 100$ plus cadou: cozonac, ciocolata, sampanie, bomboane. Nu vorbim de 10 angajati, ci de vreo 50. Pai prima mea a fost mai mare decat tot ce-am adunat eu in 11 ani de multinationala. Hai, sa aveti sarbatori fericite! Sau, cum mi s-a urat mie azi: happy chrismukah!

duminică, 20 noiembrie 2011

Poligraf 2

Am fost, functioneaza. Nu e chiar ca in filmele americane, dar e pe bune. Cred ca oamenii de acolo si-au zis ca-s nebuna, caci le-am detectat camera ascunsa si m-am strambat la ea grupa mare. Poveste cu adevarat amuzanta nu o va auzi nimeni decat face2face.

luni, 31 octombrie 2011

Cum sa NU iti faci un cv

In ultima luna am trecut in revista cam 4000 de cv-uri. Si m-a apucat groaza. Nu pot spune ca am vazut 200 care sa arate civilizat. Cam mic procentul. Ca sa n-o mai lungesc, concluziile le regasiti mai jos.

NU iti pune poza de la nunta cu voalul pe cap sau floarea in piept. Nici pe cea din vacanta sub palmieri sau facuta de consort in bucatarie cand tu mesteci in cratita. Si nici pe cea cu toata familia. (In caz ca va intrebati, da, le-am vazut pe toate)

NU declara ca in cinci ani vrei sa devii manager la o mare multinationala cand tu ai doar liceul  si ai lucrat cateva luni ca vanzator la aprozar.

NU scrie in scrisoarea de intentie cate stii tu despre firma mea, cand eu stiu sigur ca nu stii nimic, ca nu ai de unde.

NU spune ca te caracterizeaza fidelitatea fata de job cand in ultimul an tu ai avut opt slujbe.

NU spune ca esti foarte atent la detalii cand tu ai greseli in cv.

NU declara ca esti interesat de oportunitatile de promovare cand eu iti ofer o slujba in care nu exista asa ceva.

Si un DA.
Daca ai fost programat vino la interviu sau macar anunta ca nu te mai intereseaza.

duminică, 30 octombrie 2011

Liniste

si pace in weekendul asta. Cu lumina de toamna asa cum imi place mie, cu miros de gratar si bere amara. Cu telefoane date la birou la ora la care altii dorm. Ma bucur ca am colegi tineri care nu cunosc melodia lui Andries ”Seful”, ca altfel trebuia sa ma dezbrac sa le arat ca eu am par pe piept.

vineri, 21 octombrie 2011

Amor de balta

Azi ajung la birou. Nimic anormal in asta. Cu asta m-am ocupat in ultimii 14 ani, cu mici pauze. Doar ca azi gasesc un ghiveci pe masa. Si asta mi s-a mai intamplat. Doar ca pana acum niciunul dintre ghivece nu avea biletul atasat.
Citeste, (scria pe el).
Atat de mult cat te iubesc de floare ati daruiesc. (greselile apartin expeditorului). Nu continui ca sunt si alte persoane implicate. Insa, expresia mea sper ca a fost inregistrata pe camerele de supraveghere ale firmei, caci mi-au iesit ochii din cap ca in desene animate. Mai rau i-au iesit colegului care era si el vizat si care a crezut ca si mine ca biletul imi este adresat. Sper ca la ora asta se distreaza de minune cu nevasta din dotare de asa incurcatura.
Sa ma explic... Una bucata colega divorteaza de un sot betiv, cu care are doi copii. Sotul vine, face scandal, apoi trece la capitolul fara pasiune viata e pustiu si-i aduce o floare cu biletul aferent. Ea o lasa la mine pe birou, in ideea ca face un gest dragut, dar nu vede biletul. Eu da. Un sfarsit de saptamana minunat... Ceea ce va doresc si voua!

joi, 1 septembrie 2011

Plantatia

De azi m-am intors pe plantatie, in campul muncii vreau sa zic. Pana acum e bine. Principala mea insarcinare este sa iau soferul si sa ma duc sa-mi cumpar un scaun confortabil. Si un dulap cu cheie, zic eu. Da, si obiecte de decor cu care sa-ti personalizezi biroul, mi se raspunde. Nu-i asa ca-i bine la munca?!

vineri, 12 august 2011

Ce-mi place

.... cel mai mult la noua mea slujba, nu sunt banii (mai multi decat am castigat vreodata, si am castigat bine), nici faptul ca e aproape de casa, nici functia (pe care mi-o doream de cand am adaugat ultima diploma la portofoliu) si nici alte lucruri minunate, ci faptul ca nimeni din familie nu va mai avea curajul sa se laude cu ce fac e,u povestindu-le tuturor cunoscutilor unde lucrez, ce functie am si cat castig. Iar fetele celor putini care vor afla vor fi ca in reclama de la mastercad: de nepretuit. Abia astept sa vina 1 septembrie!

miercuri, 25 mai 2011

Cum ziceam

... nu am niciodata de-a face cu un singur om dintr-un domeniu. Acum ma dedic in totalitate artei si designului. Inca putin si devin experta.
... sunt din nou la scoala. Dupa ce o termin o sa povestesc de ce nu o sa mai mananc eu la restaurant si in care localuri va sfatuiesc cu mana pe inima sa nu intrati.
... Green Monkey a mers cu skateboardul pe vremea dinozaurilor, de atunci si pana acum i s-a facut putin frica.
... revin.

marți, 17 mai 2011

De-ale gradinitei

Dupa ce bona a trebuit sa rezolve cu diplomatie conflictul generat de faptul ca Green Monkey a fost singurul copil care si-a desenat educatoarea in culori reci (calde=iubire, reci=antipatie), copilul meu a reusit azi sa-mi inveseleasca ziua.
Ieri l-am intrebat ce a facut la gradinita. Raspunsul a venit prompt: am desenat. L-am descusut mai departe si am aflat ca m-a desenat pe mine alaturi de el. In culori calde. Azi am aflat si tema: munca mamei. Am luat la studiat desenele si am descoperit ca toti copii isi desenasera mama langa aragaz/in bucatarie (14), la sapa, in gradina (1) si doar al meu ma desenase alaturi de el. Cu alte cuvinte munca mamei, e sa fie mama. Clar, nu se incurca cu stereotipii. Ca sa nu iasa vorbe: gatesc foarte des, ba pe deasupra, acum fac din gatit si o profesie. Iar la sfarsitul asta de saptamana am plivit capsunile. Si el stie toate astea, pentru ca asista la activitati.

vineri, 29 aprilie 2011

Ce-am mai descoperit despre mine

In ultima vreme, din lipsa de job aducator de bani si, deci, de grijile aferente lor, m-am ocupat foarte tare de dezvoltarea personala. Cu ocazia asta am mai aflat cate ceva despre mine. Notez totul aici, ca sa pot monitoriza schimbarile care mai apar.
Lucrul care mi s-a parut cel mai socant a fost ca in ultimii cinci ani nu am decat un minim de fotografii in care nu apar cu sapca pe cap si cu ochelari la ochi. Stiam ca nu-mi place sa apar in fotografii, dar nici chiar asa. Cu toate acestea nu intentionez sa remediez situatia.
Inca nu am reusit sa-mi dau seama ce altceva in afara de bani m-ar motiva. Nici proiectele motivationale in care m-am implicat nu am reusit sa le duc la bun sfarsit. Inca mai sper ca nu sunt o cauza pierduta. Sper intr-o remediere.
Dupa un an de zile de curatenie (aruncat lucruri) inca mai gasesc lucruri pe care sa vreau sa le arunc, si desi nu am mai cumparat nimic casa pare la fel de plina. Banuiesc un fel de stare gazoasa a celor ramase: tind sa ocupe orice spatiu liber.
Amocul ce m-a apucat in ultima vreme tinde sa se concretizeze (la primii bani) intr-un tatuaj. Hotarare deloc inteleapta, sper sa o mai revizuiesc.
Am impresia ca traiesc intr-un fel de bula si ca toate lucrurile interesante se intampla in bula de langa mine, in care eu nu am cum sa ajung. Chestie de perspectiva, zic. Oricum, generatoare de amoc, sper sa scap de ea curand.
Pentru cei ce simt nevoia unor precizari am folosit amoc, cu cel de-al doilea sens al sau, cel figurat.
AMÓC s.n. 1. (Med.) Boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, de excitante etc., manifestată prin tendință la fugă și furie (criminală). 2. (Fig.) Izbucnire violentă, furie inexplicabilă. [Pl. -curi. / < fr. amok < malaiez. amok - nebunie furioasă].
Daca-mi mai amintesc ceva, revin.

miercuri, 28 iulie 2010

Niciodata n-am...

...avut mai putin elan creator. Astfel incat, chiar daca ma incadrez in larga categorie a somerilor, deja de doua luni, nici nu pot declara cu mana pe inima ca m-am odihnit, nici ca mi-am cautat de lucru, doar ca m-am plimbat si ca am tocat banii care ar fi trebuit sa ma tina macar pana la sfarsitul anului. Si acum? Mai fac o plimbare, poate chiar doua si-om mai vedea.

miercuri, 16 decembrie 2009

Arata pisica

Tu-i gatii ei de pisica, mi-a taiat salariul si bonurile de masa.

joi, 19 iunie 2008

frustrari

Am citit undeva ca infarctul e provocat de stres, iar atacul cerbral de frustrare. In cazul asta eu ar fi trebuit sa am vreo 25 de AVC-uri de azi de dimineata incoace.
Mi-am inceput ziua cu o intalnire in contul altcuiva - business pur, cu cineva care habar n-avea despre ce vorbeste. Am continuat cu o plimbare cu o decapotabila de epoca prin oras. Praf, caldura, m-am ars ingrozitor (bogdaproste ca nu am facut insolatie) si fraieri care-si faceau poze cu masina ca sa aiba ce pune pe hi5. De parca-i crede cineva! La final bomboana pe coliva, green monkey se pi pe banii mei (la propriu) pentru ca nu-i placea cum se asortau pantalonii cu tricoul. Si daca nu era de ajuns, in loc sa muncesc (ca sa-mi iau o casa de vacanta, sa mai am o grija, ca nu aveam destule) stau si beau bere pe balcon (nici macar nu am suficienta, ca sa incep sa sufar de sindromul Korsakoff)
Have a nice day! Cine a spus asta ca-l impusc!?