Culmea succesului

Eu. Azi. Tocuri de 10 cm. Tinuta sexy casual in vizunea mea. Ce zic masculii (adica oamenii care apartin sexului masculin, a nu se intelege altceva) de la mine de la munca....
- Yupiii, azi nu renovam.
Nu asteptam complimente, ca doar sunt sefa lor si nu incurajez lucruri de genul asta, dar nici chiar asa. Mi-a cazut fata. Zic

Amintiri

Pe vremuri scraim cu usurinta despre orice. Si-mi iesea. Acum nu mai merge, am devenit atat de ancorata in realitate ca nu mai reusesc sa redau nici cele mai puternice sentimente. Azi ma uitam de pe balcon in strada care-si incetinea ritmul, asa cum se intampla duminicile spre seara si n-am reusit sa pun in cuvinte ceea ce se intampla sub ochii mei. In schimb, as fi reusit sa fac un grafic minunat. In trei culori. Cum incetinesc pietonii, cum scade viteza masinilor, cum se reduce traficul. Apoi m-am uitat la mainile mele (stiu, nu are nicio legatura) si mi-am dat seama ca imbatranesc. Pielea se strange, se rideaza si te da de gol, oricat de bine ai arata in blugii cumparati de la raionul de copii.... Dar mai tragic e ca ai pierdut zanele din gand si ca te gandesti nu o data ci de trei ori la consecintele faptelor tale, ca incep sa-ti placa duminicile si apreciezi gandurile altora in loc sa le ai pe ale tale. Imbatranesc si-mi pare rau. Nu ma ajuta nici faptul ca in drum spre plantatie trec pe langa un liceu si elevii ma inghiontesc deseori crezand ca sunt colega lor de clasa. Cum spunea Castaneda, moartea stinge uneori farurile, dar asta nu inseamna ca nu ne urmareste in masina ei. O duminica depresiva. Zic.

Electorale

Cum imi alergau mie degetele pe tastura in seara asta aud un ciocanit la usa. Gandindu-ma ca e administratorul venit sa-mi raspunda la intrebarea de radio sant pe care i-am aruncat-o ieri (cand mi-a baut la usa, ca sa urmati firul logic) deschid fara sa ma gandesc prea mult. Cand colo, ce sa vezi: doi baietei, cam hipercromi, care-mi arunca in brate un rucsac, dupa care ma mitraliaza mai ceva ca dom` Semaca: de la PDL, cado'`pentru cupilu proprietate personala, verifica numele (adica mi-l zic ei, ca io n-am zis nimic) si ma intreaba daca mai tin cu Anca Boagiu. Acu` cinstit vorbind, cum ma pricep la politica cam la fel ca la semantica dialectului amharic si cum io am abonament la filme pe net si nu la tv, doamna de care nu aud prea mult imi place (motivul fiind enuntat chiar in aceasta propozitie). Inchid usa frumos si anunt odorul ca aprimit un cadou. Fericit, desi deja a cam inceput sa se invete cu cadourile  (ieri a venit de la scoala cu periuta si pasta si vreo doua caiete) deschide rucsacul. Inauntru un ambalaj frumos din carton ondulat pe care era lipit numele Elenei Udrea. Acu`, ca ambalaju' era mai scump decat rucsacu' si cadou' nu mai zic, da' niste coperti pentru manualele astea cu forme care de care mai fistichii nu puteai sa pui si tu?! Si a mai zis odorul sa-ti transmit ca ai gresit, lui nu-i trebuie penar roz!!! Iar eu iti spun ca ai gresit adresa, da' ma sacrific io si fac pe curieru', duc rucsacul acolo unde trebuia sa ajunga de prima data, la un copil sarman, de la tara, care mai are sase frati cu care trebuie sa imparta doua cadouri ca ma-sa si tac-su nu pot vota de sase ori!

Si acu'ca mi-am varsat ofu' ma-ntorc la trebile mele. Pentru conformitate limbajul este un fel de terapie ca sa combat snobismul pe care mi-l da textul pe care-l traduc si al carui subiect este designul in epoca revolutiei industriale.

WTF

Pe soseaua Mihai Bravu mare coada, mare, in fata unui magazin. Second-hand! Nasol de noi!

Futu-i

Mi-am pierdut actele. Buletinul imi expira in 20 de zile, cardul bancar mai e valabil pana pe 30, iar certificatele si ultima diploma parca mi-au intrat in pamant. Trebuia sa le depun maine pentru un curs. Pe deasupra am aflat ca pierderea lor constutie contraventie si platesti amenda. Din fericire e noapte si ma voi culca asa ca sunt putine sanse sa-mi iasa careva in cale si sa se aleaga cu vreun cap in gura. Desi n-as baga mana in foc ca dupa toate cele nu voi merge in somn.