Aceeasi tema

...dar alt weekend. Mirosul frunzelor arse. Cainele care te alearga prin curte si vrea sa se urce pe tine cu cele 70 de kg ale lui pentru ca l-ai mangaiat prea putin. Pisoii care se impleticesc printre picioarele copilului si fug cand ii simt pe adulti. Cuptorul fierbinte din care ies covrigi. Prieteni, cunostinte, oameni veseli, cu grijile lor, dar pe care nu simt nevoia sa le impartaseasca tuturor. Cel mai neplacut: drumul inapoi spre marele oras.

Poveste cu urme de dialog

Cum a venit vremea frumoasa si nu-mi doresc ca Green Monkey sa vada animalele domestice doar la zoo ne-am deschis in mod oficial locuinta de vara. Un sfarsit de saptamana in care gainile din curtea rudelor au fost atat de alergate ca n-au mai stiut de ele. Si o vreme nu am mai stiut nici noi pe unde s-au dus. Si tot vaicarindu-ma eu prin curte ca nu gasesc un pui, mai ales ca imi folosisem atentia distributiva si supravegheasem atat gratarul cat si uliul care se invartea pe acolo, un nene care muncea la renovarea bucatariei deschide geamul si imi taie elanul:
- Au gasit astia planete care nu se vad si nu gasim noi un pui!
Ulterior la un mic si-o bere aflu ca e mare fan Codul lui Oreste. A doua bere n-a mai primit-o, ca incepuse deja sa-mi povesteasca despre fortele ce guverneaza universul.
Ah, si pana la urma am gasit puiul.

Haihui

Marti dimineata am plecat din Bucuresti. Destinatie finala: Radauti. Scop: sa vedem cat mai multe pe drum si sa rezolva ceva treburi de serviciu la destinatie.
Desi a fost planificata cam din scurt, sau mai bine zis nu a fost planificata, calatoria a fot un succes.
In prima zi am pornit prin Brasov, Sfantul Gheorghe, Miercurea Ciuc, Gheorgheni spre Piatra Neamt. Ne-am abatut pe la Lacul Sfanta Ana. O sa postez alta data si ceva poze. Ne-am decis sa dormim pe la Lacul Rosu. Ne-a fost recomandata pensiunea Teo. Arata bine, dar am fi fost singurii clienti si nu ne puteau oferi nimic de mancare. De fapt,mancare nu am gasit nicaieri in Lacul Rosu. Asa ca pe o bezna de sa-ti scoti ochii am traversat Cheile Bicazului si am ajuns in Piatra  Neamt. Drumul a fost spectaculos, cu lilieci care zburau prin fata masinii. M-a impresionat mai mult asa decat la intoarcere, pe lumina.
In Piatra ne-am cazat la pensiunea Troian. Tot recomandata de cineva. 90 de lei camera cu doua paturi. Cald, de am crezut ca vor sa ne coaca si sa ne serveasca celorlalti turisti la cina. Mancare buna. Daca faceti comanda din timp puteti incerca stiuca umpluta si alte minunatii. N-am mai vazut asa cearseafuri albe si apretate de acum 10 ani, din Odorhei. Cam atat despre prima zi. Revenim.