Palarierul Nebun si Mos Craciun

Palarierul Nebun e un orator cum rar intalnesti. Vorbeste intr-una; daca-i tai oxigenul nu se prinde, dar daca nu-l lasi sa vorbeasca moare in chinuri. Cei putini care s-au pus cu el, nici acum nu stiu ce i-a lovit. Niste amarati (Vodafone si Fan Courier) au fost efectiv macelariti.

Povestea 1: Mos Craciun de la Vodafone

Suna cineva de la departamentul de fidelizare sa-i faca o oferta. Bla bla bla si blababla si va dam si-un telefon. Bing, ii cade fisa palarierului: Vreau, da' modelul x si nu platesc extra pentru el. Costa vreo 50 de euro+TVA. Domnisoara, care nu era celebra Andreea, ingaima ceva si Palarierul se duce repede la magazin sa-si ia telefonul. Surpriza, trebuie sa plateasca! Si de aici incepe nebunia.
Trei saptamani, zi de zi, conflictul escaladeaza, Palarierul se vaita ca e ca si cum Mos Craciun i-a promis ceva si acum nu vrea sa-i dea, ca el nu-i da bani lui Mos Craciun etc. etc. Se cer inregistrari, baiatul de la magazin da se baricadeze inauntru de cate ori il vede pe Palarier la usa, esaloanele superioare ale companiei dau din colt in colt si, in cele din urma, ii trimit inregistrarile. Palarierul le asculta si constata ca n-a inteles bine. Ii suna sa-si recunoasca greseala si sa-si ceara scuze, iar oamenii disperati ii ofera gratuit un telefon mai bun decat ala pe care-l ceruse initial.

Povestea 2: Fan Curier l-a ucis pe Mos Craciun

Pe la inceputul lui ianuarie, anul asta, comand de la doua magazine niste produse cu livrare in aceeasi zi. Se intorcea copilul din vacanta si trebuia sa-l astepte cadourile de la Mos Craciun. Pe la 4, incep sa ma ingrijorez, unde-s pachetele, unde-i curierul? Sun la firma de curierat: ca sa vedeti, ca trebuie sa vorbiti cu omul, dar n-ajunge azi... Pe bune?! Si eu de ce platesc extra? Sun la magazine, nimic. N-ajunge si pace. Sun curierul: Mi s-a terminat programul! Palarierul Nebun devine un nebun furios si ia problema in mana, adica telefonul. Suna la Fan Curier, direct la secretariat, ca la call center se terminase programul. Cred ca tanti aia inca mai are cosmaruri dupa ce i-a explicat foarte plastic cum distrug ei Craciunul intarziat al unui copil si cum ne-au umplut toata curtea de sangele lui Mos Craciun. Adevarul e ca si eu il vedeam cum curge pe pereti, atat de plastica era descrierea. Cert este ca, dupa trei sferturi de ora, ne suna un curier disperat ca e la poarta cu pachetele desi lui i se terminase programul de vreo trei ore.

Inceput de poveste 3: Urmele lui Mos Craciun

Ne-am luat clopotei de vant si, cum a batut vantul zilele astea, au facut ceva galagie. Il anunt pe Palarier ca ne putem astepta ca vecinii, ceva mai nevricosi din fire, sa vocifereze ca-i deranjeaza. Nu-i bai, imi zambeste el sadic. Iti amintesti de Mos Craciun? Ala de ne-a umplut curtea de sange? Sunt clopoteii de la sania lui...

Magia zilnica

Uneori ma uit la razele de soare prin fereastra deschisa a castelului din Wonderland si ma intreb care erau sansele sa mi se indeplineasca dorintele... Acum mai bine de doi ani, cand mi-am facut o lista cu ce-mi doresc, nu ma asteptam sa reusesc sa bifez cele mai importante puncte de pe ea. Si le-am bifat. E drept, am doza mea de magie zilnica si asta ajuta.

Iepurasul de Paste da din maini si se crede Elsa, uneori chiar Rapunzel, Palarierul Nebun ameninta cu nemaivazute razbunari in fiecare dimineata cand este aruncat din pat, iar bestia cred ca a aflat de vreun concurs pentru canguri si topaie in doua labe prin curte. Oropsita este doar Cheshire Cat, care nu mai are acces in curte din cauza cainelui-cangur.

Atunci cand inchid ochii stiu ca si daca trandafirii din curte nu vor avea flori rosii isi vor schimba culoarea daca-mi doresc suficient de tare.

Corabia Nebunilor

Iepurasul de Paste alearga catelul. Catelul o musca pe Alice. Alice urla la Palarierul Nebun. Palarierul Nebun cauta bestia. Bestia s-a ascuns cu mult succes sub asternuturile de pe pat. Viata sigur nu e plictistoare in Wonderland!

Sincronicitati

In ultima vreme ma izbesc tot felul de sincronicitati. 

Tot timpul mi-am spus ca eu nu vreau sa salvez lumea, pentru ca nu merita salvata. Ei bine, cineva m-a convins ca merita sa salvam macar vreo cativa oameni. Si am pornit la drum cu o idee noua. E inca in stadiul de idee, din pacate. Dar pentru ca Universul are planurile lui, uneori se foloseste de sincronicitati ca sa ne atraga atentia. Asa ca mi-a scos in cale proiectul unui film special. Film cu acelasi nume cu cel pe care l-am vazut la prima intalnire cu omul care m-a convins sa incep proiectul. Mai mult decat atat, relatia cu producatorii s-a transformat rapid dintr-una profesionala intr-una amicala, desi sunt aproape de cealalta parte a globului. 
Filmul se va lansa in SUA pe 2 iunie si este despre umanitate, despre faptele bune care salveaza oameni.  Nu intru in detalii, pentru ca inca nu am voie.

Astazi cand ma intorceam spre casa din plimbarea de seara, pe langa mine au trecut doi pusti pe role, cu un teanc de foi A4 in mana. Erau simpatici, asa ca nu i-am refuzat cand mi-au intins una. Am ramas cu gura cascata abia cand mi-am aruncat privirea spre ea. Erau niste indemnuri cu tenta religioasa si probabil ca nu le-as fi acordat prea mare atentie daca ar fi fost insotite de un indemn la vreo intalnire, vreo adresa sau ceva... Pe foaie scrie insa doar: 1 iunie - Dumnezeu e cel care stabileste numarul zilelor tale, dar tu hotarasti cum le petreci. Ma rog, textul continua, dar e oarecum irelevant pentru poveste. Mai jos, aveam sa vad insa 2 iunie - Deseori, cand incepem ceva nou visam sa facem lucruri care vor schimba lumea si gandul de a trece la actiune ne intimideaza. Acesta este totusi inca un motiv de a incepe cu pasi marunti. Nu incerca sa ajuti pe toata lumea, ci incearca sa ajuti o persoana etc etc.

Daca nici acum nu am in fata un exemplu de sincronicitate, nu stiu ce sa mai zic.

Clientul nostru...

M-a lovit febra antreprenoriatului, asa ca ma distrez cu maritul stapan: clientul. Nu-i frumos sa radem de el, dar uneori o cere...
Vreau un logo pentru un nou produs: juvelnicul cu fermoar pentru pesti vii. Simplu. Dureaza cinci minute.
Ok. Halal brief, zic in sinea mea. Hai sa incercam un peste cu fermoar in loc de gura.
Vreau un juvelnic.
Facem un juvelnic.
Vreau pesti in el.
Punem si pesti
Tot in sinea mea: Asta nu mai e logo, e desen cu instructiunile de folosire ale produsului.
Vreau si maner la fermoar.
WTF!
Prestam mai multe variante de manere.
1. Nu bun
2. Nu acolo
3. Nu asa
4. Ok
Aha! Deci iti place? Cum l-am putea face perfect?
Ok.
Asta nu-i raspuns. Zi ceva, zi ca nu-ti place, numa' zi. Timpul meu, stiti voi...
N-a mai zis nimic.
Am pus pariu ca a doua zi cere si pescar langa juvelnic.
N-a cerut, dar nici departe nu a fost.
Asa devin nervii de otel. Si daca mi-am imaginat cumva ca nu ma va mai impresiona nimic dupa ultimul meu job, m-am inselat.
Niciodata nu poti sti ce zace in mintea unui client care vrea sa fie creativ.

De weekend

Ce se intampla atunci cand trecutul si prezentul se intalnesc pe langa tine la o bere? Se urasc la prima vedere, desi nu stiu despre ce e vorba. Si atunci nu-ti ramane decat sa dansezi mai departe, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

 

 

Cheers, zic!

Din nou despre sah

Nu am crezut vreodata ca voi deveni pasionata de jocul asta. 15+1 partide inainte sa declaram invingatorul. 1+1 jucate. Au mai ramas 14.

Fast forward

Traiesc pe repede inainte. Intotdeauna cu gandul la urmatorul moment, la ce ar trebui sa fac mai departe, mult mai departe. Oricand. Nu acum. La cafeaua de dimineata cu gandul la plimbarea de la pranz, la masa cu gandul la inghetata de dupa. Nu stau singura niciodata pentru ca ar trebui sa ma gandesc la momentul prezent. Pana in dupa-amiaza asta, tarziu, cand, in parc am vazut o batrana tunsa scurt cu o haina bleu, veche, murdara, cu nasturi desperecheati. M-am intrebat care a fost povestea ei, cum si-a trait prezentul, daca si-a imaginat vreodata asa viitorul: trist, decrepit, murdar. Si m-am intrebat ce rost are sa proiectez intotdeauna urmatorul moment, cand acesta ar putea sa arate cu totul altfel decat mi l-am imaginat. Probabil ca de aia vreau o hayabusa: o multime de momente viitoare care vor mai exista doar ca potential. Si nici macar n-a fost buna inghetata!

Sah-mat

Uneori regulile jocului se mai schimba si din mers. Regina isi da intalnire cu nebunul cata vreme regele doarme in papuci. Si nimeni n-a trait fericit pana la adanci batraneti... Sau poate ca da.

Telenovela de weekend

....s-a incheiat cu mine blocata in bucatarie, copilul hlizindu-se de cealalta parte a usii, dar nereusind s-o deschida. Pe post de salvator fostul, care mi-a declarat tavalindu-se de ras ca regreta ca n-am patit asta vineri seara, cand eram singura acasa si el la Pitesti. Sa va spun ceva... si eu regret (oarecum) ca nu s-a intamplat asa :)))

Blonda si masina - partea a doua

Ca orice blonda care se respecta nu ma mai dau jos din masina. Ma folosesc de orice pretext ca sa ma mai plimb putin. S-au linistit si vecinii dupa ce, in a treia seara cand am parcat, m-au aplaudat de la balcoane si mi-au strigat bravo, probabil fericiti ca nu trebuie sa-si mai ia masinile in casa sau sa iasa cu paturi si perne sa le protejeze de manevrele blondei. Si o melodie pe aceeasi tema...

Stare de bine

Am o minunata stare de bine dupa primul antrenament din ultimii doi ani. Mi-e bine, pur si simplu. Si nu de la uimirea antrenoarei si nici de la faptul ca, in ciuda regimului nu tocmai sanatos de viata, conditia mea fizica e inca buna, ci de la miscare. Am uitat ce efect are asupra mea si probabil ca nici nu mi-as fi adus aminte daca nu as fi vazut niste patratele care m-au facut invidioasa. Sper sa-mi permita si programul sa ma tin de treaba, ca altfel imi plac privirile admirative si dispozitia pe care o am.

Oameni noi la vremuri noi

Si nu, nu tot noi.
Am decis sa invat cate ceva de la oamenii pe care-i intalnesc in ultima vreme. Stiu, tot invatatura, dar nu in cadru organizat. Si fara diplome la final, dar cu satisfactii.
Deci, pe lista prioritatilor se afla o minte mai deschisa, mai mult calm, mai mult zambet, mai multa grija fata de mine. Invat incet, dar sigur. Toate astea se concretizeaza intr-un aer care a facut-o pe o prietena de-a mea sa-mi spuna: Tu-i faci omului pofta sa divorteze! Eu sper sa nu le dau si altora idei, dar eu una incep sa-mi amintesc cine sunt si asta se vede. Schimbarile sunt in bine. Si de miercuri ma intorc la antrenamente. Deci mai mult bine pentru mine.

Si ideile fixe se impusca, nu-i asa?

Acum vreo cativa ani, tot pe la vremea asta, spuneam aici ca am o problema cu tatuajele. Ei, cinci depresii mai tarziu sunt fericita posesoare nu a unui desen ci a doua. Bine, ele spun o poveste impreuna, deci daca vreau pot spune ca am un tatuaj.
Toate lucrurile care mi s-au intamplat in ultima perioada m-au facut sa-mi dau seama ca uneori ne pasa atat de mult de cei din jur incat uitam de noi. Eu am decis sa-mi amintesc de cine sunt eu cu adevarat si sa ma apreciez asa cum sunt. Deocamdata imi iese de minune, iar efectele sunt spectaculoase. Bineinteles exista si cutremure majore, dar atunci cand facem anumite lucruri trebuie sa ne asumam consecintele. Iar eu ma pricep destul de bine la asta.
Impuscati ideile fixe!

Culmea succesului

Eu. Azi. Tocuri de 10 cm. Tinuta sexy casual in vizunea mea. Ce zic masculii (adica oamenii care apartin sexului masculin, a nu se intelege altceva) de la mine de la munca....
- Yupiii, azi nu renovam.
Nu asteptam complimente, ca doar sunt sefa lor si nu incurajez lucruri de genul asta, dar nici chiar asa. Mi-a cazut fata. Zic

Afacere

Prajiturile nu le-am dat, ca lumea n-a ghicit. Cine m-a sunat a trebuit sa dea promita bere contra raspunsului corect. Pentru sambata asta m-am scos. Ah, sa nu uit: un skateboard (care acum zace sub fotoliu, deoarece l-a decretat periculos, ca-i fuge de sub picioare)

Ce-am mai descoperit despre mine

In ultima vreme, din lipsa de job aducator de bani si, deci, de grijile aferente lor, m-am ocupat foarte tare de dezvoltarea personala. Cu ocazia asta am mai aflat cate ceva despre mine. Notez totul aici, ca sa pot monitoriza schimbarile care mai apar.
Lucrul care mi s-a parut cel mai socant a fost ca in ultimii cinci ani nu am decat un minim de fotografii in care nu apar cu sapca pe cap si cu ochelari la ochi. Stiam ca nu-mi place sa apar in fotografii, dar nici chiar asa. Cu toate acestea nu intentionez sa remediez situatia.
Inca nu am reusit sa-mi dau seama ce altceva in afara de bani m-ar motiva. Nici proiectele motivationale in care m-am implicat nu am reusit sa le duc la bun sfarsit. Inca mai sper ca nu sunt o cauza pierduta. Sper intr-o remediere.
Dupa un an de zile de curatenie (aruncat lucruri) inca mai gasesc lucruri pe care sa vreau sa le arunc, si desi nu am mai cumparat nimic casa pare la fel de plina. Banuiesc un fel de stare gazoasa a celor ramase: tind sa ocupe orice spatiu liber.
Amocul ce m-a apucat in ultima vreme tinde sa se concretizeze (la primii bani) intr-un tatuaj. Hotarare deloc inteleapta, sper sa o mai revizuiesc.
Am impresia ca traiesc intr-un fel de bula si ca toate lucrurile interesante se intampla in bula de langa mine, in care eu nu am cum sa ajung. Chestie de perspectiva, zic. Oricum, generatoare de amoc, sper sa scap de ea curand.
Pentru cei ce simt nevoia unor precizari am folosit amoc, cu cel de-al doilea sens al sau, cel figurat.
AMÓC s.n. 1. (Med.) Boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, de excitante etc., manifestată prin tendință la fugă și furie (criminală). 2. (Fig.) Izbucnire violentă, furie inexplicabilă. [Pl. -curi. / < fr. amok < malaiez. amok - nebunie furioasă].
Daca-mi mai amintesc ceva, revin.

Activitati

Cand stau si vegetez (si nu produc nimic) mi se pare ingrozitor. Bleah! Motiv pentru care imi iau o multime de chestii de facut si dupa aia dau din colt in colt (si iar nu produc nimic, la bani ma refer, a se-ntelege). Si tot aiurea mi se pare. Cu alte cuvinte decat sa muncesc degeaba, mai bine stau degeaba! Ce bine-ar fi sa fie atat de simplu!

Dialog

- Multumesc ca ai avut grija de el! (n.m. de Green Monkey)
- A fost foarte cuminte, sa-i cumparati o ciocolata!
- Tie trebuie sa-ti cumpar una cand ne vedem data viitoare!
- Ah, nu, nu trebuie. Stiti, eu nu am frati acasa, asa ca in seara asta el a fost fratele meu!

Personaje: autorul si o fetita de 13 ani.
Orice as fi facut eu pentru el in ultimii ani a disparut in fata cuvintelor fetitei care timp de trei ore a avut grija ca Green Monkey sa manance, sa se poarte corespunzator si sa se joace impreuna cu ceilalti.
V-am spus ca era prima oara cand ne intalneam cu ea?! Si nu, Green Monkey nu avea nimic ci doar era atat de obosit incat ii cadea capul in farfurie, iar eu eram in alta parte cu adultii.

PS. Maine, Green Monkey e "on air". La radio.

Eu si cu mine

Nu sunt o persoana excesiv de religioasa, dar nici nedusa la biserica nu sunt. Am prieteni dintr-o multime de confesiuni religioase si nu de putine ori proaspete cunostinte au crezut ca impartasim aceleasi credinte. Cam asta ar fi contextul general. Cu alte cuvinte nu poate nimeni sa ma arate cu degetul si sa spuna sigur: ba'hai, ortodox, musulman, evreu sau adventist. Ca as apartine bisericii scientologice nu m-a banuit inca nimeni, ceea ce pentru mine inseamna ca multa lume este convinsa de inteligenta mea. Dar, am divagat...
Cata vreme eram persoana importanta (nu spui cine) casuta mea de mail se umplea de urari de ziua de nastere, dar mai ales de onomastici. Ei, ghiciti unde vreau sa ajung...
Contabilizand: 7 urari de onomastica si una de Rosh Hashana. Sa fie primite toate!
Am spus si ca am o memorie de elefant? Cand ma voi intoarce in campul muncii ghiciti cu cati "prieteni" voi ramane.