Sincronicitati

In ultima vreme ma izbesc tot felul de sincronicitati. 

Tot timpul mi-am spus ca eu nu vreau sa salvez lumea, pentru ca nu merita salvata. Ei bine, cineva m-a convins ca merita sa salvam macar vreo cativa oameni. Si am pornit la drum cu o idee noua. E inca in stadiul de idee, din pacate. Dar pentru ca Universul are planurile lui, uneori se foloseste de sincronicitati ca sa ne atraga atentia. Asa ca mi-a scos in cale proiectul unui film special. Film cu acelasi nume cu cel pe care l-am vazut la prima intalnire cu omul care m-a convins sa incep proiectul. Mai mult decat atat, relatia cu producatorii s-a transformat rapid dintr-una profesionala intr-una amicala, desi sunt aproape de cealalta parte a globului. 
Filmul se va lansa in SUA pe 2 iunie si este despre umanitate, despre faptele bune care salveaza oameni.  Nu intru in detalii, pentru ca inca nu am voie.

Astazi cand ma intorceam spre casa din plimbarea de seara, pe langa mine au trecut doi pusti pe role, cu un teanc de foi A4 in mana. Erau simpatici, asa ca nu i-am refuzat cand mi-au intins una. Am ramas cu gura cascata abia cand mi-am aruncat privirea spre ea. Erau niste indemnuri cu tenta religioasa si probabil ca nu le-as fi acordat prea mare atentie daca ar fi fost insotite de un indemn la vreo intalnire, vreo adresa sau ceva... Pe foaie scrie insa doar: 1 iunie - Dumnezeu e cel care stabileste numarul zilelor tale, dar tu hotarasti cum le petreci. Ma rog, textul continua, dar e oarecum irelevant pentru poveste. Mai jos, aveam sa vad insa 2 iunie - Deseori, cand incepem ceva nou visam sa facem lucruri care vor schimba lumea si gandul de a trece la actiune ne intimideaza. Acesta este totusi inca un motiv de a incepe cu pasi marunti. Nu incerca sa ajuti pe toata lumea, ci incearca sa ajuti o persoana etc etc.

Daca nici acum nu am in fata un exemplu de sincronicitate, nu stiu ce sa mai zic.

Fast forward

Traiesc pe repede inainte. Intotdeauna cu gandul la urmatorul moment, la ce ar trebui sa fac mai departe, mult mai departe. Oricand. Nu acum. La cafeaua de dimineata cu gandul la plimbarea de la pranz, la masa cu gandul la inghetata de dupa. Nu stau singura niciodata pentru ca ar trebui sa ma gandesc la momentul prezent. Pana in dupa-amiaza asta, tarziu, cand, in parc am vazut o batrana tunsa scurt cu o haina bleu, veche, murdara, cu nasturi desperecheati. M-am intrebat care a fost povestea ei, cum si-a trait prezentul, daca si-a imaginat vreodata asa viitorul: trist, decrepit, murdar. Si m-am intrebat ce rost are sa proiectez intotdeauna urmatorul moment, cand acesta ar putea sa arate cu totul altfel decat mi l-am imaginat. Probabil ca de aia vreau o hayabusa: o multime de momente viitoare care vor mai exista doar ca potential. Si nici macar n-a fost buna inghetata!

Confesiunile unui nebun

Regele trebuie sa existe! Regele exista!

Toti cred ca creierul se afla in cap, dar nu e asa, el e adus de vant dinspre Marea Caspica!


O piesa ce a venit la momentul potrivit la fel ca filmul de la inceputul anului. Si magistral interpretata!

Si ideile fixe se impusca, nu-i asa?

Acum vreo cativa ani, tot pe la vremea asta, spuneam aici ca am o problema cu tatuajele. Ei, cinci depresii mai tarziu sunt fericita posesoare nu a unui desen ci a doua. Bine, ele spun o poveste impreuna, deci daca vreau pot spune ca am un tatuaj.
Toate lucrurile care mi s-au intamplat in ultima perioada m-au facut sa-mi dau seama ca uneori ne pasa atat de mult de cei din jur incat uitam de noi. Eu am decis sa-mi amintesc de cine sunt eu cu adevarat si sa ma apreciez asa cum sunt. Deocamdata imi iese de minune, iar efectele sunt spectaculoase. Bineinteles exista si cutremure majore, dar atunci cand facem anumite lucruri trebuie sa ne asumam consecintele. Iar eu ma pricep destul de bine la asta.
Impuscati ideile fixe!

Amintiri

Pe vremuri scraim cu usurinta despre orice. Si-mi iesea. Acum nu mai merge, am devenit atat de ancorata in realitate ca nu mai reusesc sa redau nici cele mai puternice sentimente. Azi ma uitam de pe balcon in strada care-si incetinea ritmul, asa cum se intampla duminicile spre seara si n-am reusit sa pun in cuvinte ceea ce se intampla sub ochii mei. In schimb, as fi reusit sa fac un grafic minunat. In trei culori. Cum incetinesc pietonii, cum scade viteza masinilor, cum se reduce traficul. Apoi m-am uitat la mainile mele (stiu, nu are nicio legatura) si mi-am dat seama ca imbatranesc. Pielea se strange, se rideaza si te da de gol, oricat de bine ai arata in blugii cumparati de la raionul de copii.... Dar mai tragic e ca ai pierdut zanele din gand si ca te gandesti nu o data ci de trei ori la consecintele faptelor tale, ca incep sa-ti placa duminicile si apreciezi gandurile altora in loc sa le ai pe ale tale. Imbatranesc si-mi pare rau. Nu ma ajuta nici faptul ca in drum spre plantatie trec pe langa un liceu si elevii ma inghiontesc deseori crezand ca sunt colega lor de clasa. Cum spunea Castaneda, moartea stinge uneori farurile, dar asta nu inseamna ca nu ne urmareste in masina ei. O duminica depresiva. Zic.

De ce fug cu circul

Azi am plecat de pe plantatie la pranz. Sa culeg una bucata mama si sa o duc la spectacol de circ. Cirque du Soleil vreau sa zic. Eu nu-mi fac planuri cu multa vreme inainte, asa ca am luat biletele pe ultima suta de metri acum cateva zile (vreo 14). Oricum ieri inca mai gaseai bilete pe net, poate nu doua in aceeasi categorie, dar mai gaseai. Ii astept de 15 ani. Cand o ciocolata a lansat campania de indeplinit dorinte am fost la conferinta de presa, si am crezut ca-mi vor indeplini dorinta. Aiurea, ei mi-au dat o poza pe care era trecuta dorinta mea. (O sa ajunga si aia online, trebuie doar sa-mi scot fata). Dorinta mea era sa vad Cirque du Soleil. Si s-a indeplinit.
Sunt pasionata de circ, din copilarie. Am vazut Circul de Stat Chinezesc, am vazut Circul de Stat din Moscova, am prins faimoasa trupa Moceanu si pe Siminica. Am avut o vecina de pe strada care a fugit cu circul si niste vecini din blocul de vizavi care lucrau la circ. Am visat circul toata viata mea. Din pacate am doua maini stangi, iar ideea ca mana e mai rapida decat ochiul e ceva care mi se potriveste perfect. Dovada,  dupa patru ani de tenis inca nu-mi dau seama incotro o ia mingea, asa ca nu sunt buna de circ. Dar la Cirque du Soleil as cara si bagaje. Sa nu spuneti la nimeni (nimanui, dar cui ii pasa), dar singura mea dorinta ar fi sa-mi dea si mie o pereche de colanti negru cu rosu.
Azi am plans, de fericire, n-am mai facut asta de cand l-am nascut pe Green Monkey.Suna patetic si nu se compara, dar e adevarat.
Oricum, pentru ca dorintele mi se indeplinesc ( pe verificate) la anul vreau sa-i vad la Las Vegas! Si asa va fi!
Daca nu mai auziti nimic de mine inseamna ca am fugit cu circul. Zic.

Cum sa NU iti faci un cv

In ultima luna am trecut in revista cam 4000 de cv-uri. Si m-a apucat groaza. Nu pot spune ca am vazut 200 care sa arate civilizat. Cam mic procentul. Ca sa n-o mai lungesc, concluziile le regasiti mai jos.

NU iti pune poza de la nunta cu voalul pe cap sau floarea in piept. Nici pe cea din vacanta sub palmieri sau facuta de consort in bucatarie cand tu mesteci in cratita. Si nici pe cea cu toata familia. (In caz ca va intrebati, da, le-am vazut pe toate)

NU declara ca in cinci ani vrei sa devii manager la o mare multinationala cand tu ai doar liceul  si ai lucrat cateva luni ca vanzator la aprozar.

NU scrie in scrisoarea de intentie cate stii tu despre firma mea, cand eu stiu sigur ca nu stii nimic, ca nu ai de unde.

NU spune ca te caracterizeaza fidelitatea fata de job cand in ultimul an tu ai avut opt slujbe.

NU spune ca esti foarte atent la detalii cand tu ai greseli in cv.

NU declara ca esti interesat de oportunitatile de promovare cand eu iti ofer o slujba in care nu exista asa ceva.

Si un DA.
Daca ai fost programat vino la interviu sau macar anunta ca nu te mai intereseaza.

Motivationale

Saptamana trecuta am avut onoarea si placerea (nu, nu zic la misto) sa particip la un pranz cu Alain Cardon. Voiam sa scriu chiar atunci despre el, cat impresiile erau proaspete, dar evenimentele au trecut in fuga pe langa mine si n-am mai apucat. Ca sa nu ma enervez din nou, povestind despre sedinta cu parintii la care am fost azi, o sa va spun cateva idei cu care am ramas in urma intalnirii.

- Nu poti sa fii motivat daca nu ai un scop!
- Degeaba ai un EQ mare daca nu stii ce sa faci cu el!
- Cu cat acorzi mai mult timp unui lucru, cu atat acel lucru iti va lua mai mult timp! (Varianta in engleza suna mai bine: The more time you give to something the more it takes)
- La reflux se vede cine e fara chiloti!

Nu cred ca as mai putea adauga eu ceva.

O lista si o intrebare

Pentru ca sambata am dormit 16 ore (ceea ce nu mi s-a intamplat in viata mea) si prin urmare am mintea odihnita mi-am amintit ca se apropie ziua mea si mi-am facut o lista cu ce-mi doresc (si ma astept sa si primesc... Cine are urechi de auzit sa auza! :D)

In primul rand vreau o Toyota Hilux asezonata cu o garderoba de pitzi si pantofi cu tocuri de minim 10 cm. Numai imaginati-va cum o sa coboare blonda din mine imbracata in rochii cu sclipici si pe niste tocuri pe care nu se poate tine din asa masina... V-ati imaginat? Acu' recunoasteti ca merita investitia.

In al doilea rand vreau o drujba. Nu m-am hotarat ce fac cu ea, da-mi place ideea.

Cam asta e cu lista ca sa nu zica lumea ca-s pretentioasa. Daca si la doua, trei chestii apar plangeri....

Cat despre intrebare, ea suna cam asa:
Sa ma apuc de scoala ca sa-mi iau permisul de conducere pentru categoria A sau pentru C?

Pe repede-nainte

Carafe intregi de limonada cu ghimbir si menta. Oameni pe care nu i-am vazut de multa vreme. Iesiri la ore la care de obicei sunt in pijama deja. Injurat transportul public lipsa dupa ora 22. Jumatati de adevaruri si afaceri. Interminabile discutii telefonice. Canicula suportata in zone de asfalt pentru ca se pare ca toti vor sa-mi strice vacanta. Amanat plecari la gradina personala. Ganduri legate de cultura de dovlecei. Mai laconica decat am fost vreodata. Noi perspective amuzante. Muncitori sub geam sambata, inainte de opt dimineata, leitmotivul ultimelor trei veri. Vasile cred ca a fost dat afara pentru ca livra numai bere calda in creierii noptii.Unde se afla miezul noptii, mami?! Un eseu despre plictiseala la care doar gandul ma plictiseste deja. Caldura mare, monser! Zic!

Un secret

Sinele astea au fost facute cand oamenii erau tineri, mi-a soptit un nene suparat ca din cauza zgaltaielii tramvaiului nu-si putea bea berea.

Poveste cu urme de dialog

Cum a venit vremea frumoasa si nu-mi doresc ca Green Monkey sa vada animalele domestice doar la zoo ne-am deschis in mod oficial locuinta de vara. Un sfarsit de saptamana in care gainile din curtea rudelor au fost atat de alergate ca n-au mai stiut de ele. Si o vreme nu am mai stiut nici noi pe unde s-au dus. Si tot vaicarindu-ma eu prin curte ca nu gasesc un pui, mai ales ca imi folosisem atentia distributiva si supravegheasem atat gratarul cat si uliul care se invartea pe acolo, un nene care muncea la renovarea bucatariei deschide geamul si imi taie elanul:
- Au gasit astia planete care nu se vad si nu gasim noi un pui!
Ulterior la un mic si-o bere aflu ca e mare fan Codul lui Oreste. A doua bere n-a mai primit-o, ca incepuse deja sa-mi povesteasca despre fortele ce guverneaza universul.
Ah, si pana la urma am gasit puiul.

Mancare

Azi am terminat de tradus un text despre interventia omului asupra naturii si influenta acesteia asupra creatiei lui. Il gasiti in Nature design, Museum fuer Gestaltung Zuerich, Lars Mueller Publishers. Nici nu l-am terminat bine ca a inceput la tv Food, Inc. Daca mai pun la socoteala si ca-mi pierd vremea prin bucatariile restaurantelor cred ca in curand nu mai mananc nimic. Ma rog, exagerez, caci imi place prea mult sa mananc. Cert este ca daca mai aveam nevoie de o confirmare am primit-o: vecinii de peste ocean sunt tampiti. Si obezi, dar pe langa tampeala asta nici nu se mai pune. Partea proasta e ca o sa ajungem si noi asa. La cat costa fructele, legumele, carnea si lactatele, nu ne mai raman prea multe de mancat. Inca ma intreb cum se descurca tanti R, care spala vasele la bucatarie si ia 400 de lei pe 12 ore+ de munca, o zi da una nu. Probabil cu alea  400 pe care le are pensie.

Scurt index de preturi:
3 lei kg castraveti
6 lei kg rosii
10 lei + kg ardei
4,5 - 6 lei kg mere
8 lei kg capsuni.
2 lei legatura cu 5 morcovi

Deci iei cate un kg din fiecare ca sa te hranesti sanatos. Nu pui la socoteala carne, paine, zahar, ulei, sare, cartofi, orez etc. Iti ajung o saptamana -10 zile daca esti cu adevarat econom si nu  manaci cum scrie la carte. Sunt 4 saptamani intr-o luna, sau cinci, dupa caz. Mai departe faceti singuri socoteala.

Daca mananci numai paine iesi mai ieftin si esti si satul. Ca tampeste si ingrasa nu se pune, abia nu ne mai pasa dupa aia. Zic

Cum ziceam

... nu am niciodata de-a face cu un singur om dintr-un domeniu. Acum ma dedic in totalitate artei si designului. Inca putin si devin experta.
... sunt din nou la scoala. Dupa ce o termin o sa povestesc de ce nu o sa mai mananc eu la restaurant si in care localuri va sfatuiesc cu mana pe inima sa nu intrati.
... Green Monkey a mers cu skateboardul pe vremea dinozaurilor, de atunci si pana acum i s-a facut putin frica.
... revin.

De-ale gradinitei

Dupa ce bona a trebuit sa rezolve cu diplomatie conflictul generat de faptul ca Green Monkey a fost singurul copil care si-a desenat educatoarea in culori reci (calde=iubire, reci=antipatie), copilul meu a reusit azi sa-mi inveseleasca ziua.
Ieri l-am intrebat ce a facut la gradinita. Raspunsul a venit prompt: am desenat. L-am descusut mai departe si am aflat ca m-a desenat pe mine alaturi de el. In culori calde. Azi am aflat si tema: munca mamei. Am luat la studiat desenele si am descoperit ca toti copii isi desenasera mama langa aragaz/in bucatarie (14), la sapa, in gradina (1) si doar al meu ma desenase alaturi de el. Cu alte cuvinte munca mamei, e sa fie mama. Clar, nu se incurca cu stereotipii. Ca sa nu iasa vorbe: gatesc foarte des, ba pe deasupra, acum fac din gatit si o profesie. Iar la sfarsitul asta de saptamana am plivit capsunile. Si el stie toate astea, pentru ca asista la activitati.

Intentii

As fi vrut sa injur in toate limbile pe care le stiu un deputat care vrea sa dubleze filmele. Au facut-o altii mai bine ca mine.
As fi vrut sa povestesc despre o minunata jumatate de zi cu soare pe care am petrecut-o la gradina zoologica alaturi de parintii mei, asa cum nu credeam ca voi mai avea vreodata ocazia. Si despre fulgii mari de zapada care mi-au umplut cealalta jumatate de zi, asa cum nu credeam sa vad in luna mai.
As fi vrut sa povestesc despre revelatia unui lucru pe care l-am avut tot timpul in fata ochilor pe cand imi cautam visul.
Despre cum e sa te intorci la catedra, chiar daca nu intr-o scoala, despre cate mai stiu la x ani de la terminarea facultatii.
N-am avut timp sa fac nimic din toate astea, in fata nenumaratelor liste cu ce am de facut si a emotiilor de a fi din nou in banca si de a incepe sa invat ceva de la zero. Intr-un loc in care nimeni nu da doi lei pe scolile mele, nu ca le-as fi spus ceva.
Da, stau din nou in prima banca si mi-am cumparat si uniforma. Am acelasi gol in stomac ca acum aproape ...nu spui cati ani, doar ca de data asta am semnat cererea cu mana mea si era tiparita, nu scrisa cu verde de mana mamei. EMOTII! Zic.

Ah, sa nu uit. Termin scoala in prima zi de scoala a lui Green Monkey.

Ce-am mai descoperit despre mine

In ultima vreme, din lipsa de job aducator de bani si, deci, de grijile aferente lor, m-am ocupat foarte tare de dezvoltarea personala. Cu ocazia asta am mai aflat cate ceva despre mine. Notez totul aici, ca sa pot monitoriza schimbarile care mai apar.
Lucrul care mi s-a parut cel mai socant a fost ca in ultimii cinci ani nu am decat un minim de fotografii in care nu apar cu sapca pe cap si cu ochelari la ochi. Stiam ca nu-mi place sa apar in fotografii, dar nici chiar asa. Cu toate acestea nu intentionez sa remediez situatia.
Inca nu am reusit sa-mi dau seama ce altceva in afara de bani m-ar motiva. Nici proiectele motivationale in care m-am implicat nu am reusit sa le duc la bun sfarsit. Inca mai sper ca nu sunt o cauza pierduta. Sper intr-o remediere.
Dupa un an de zile de curatenie (aruncat lucruri) inca mai gasesc lucruri pe care sa vreau sa le arunc, si desi nu am mai cumparat nimic casa pare la fel de plina. Banuiesc un fel de stare gazoasa a celor ramase: tind sa ocupe orice spatiu liber.
Amocul ce m-a apucat in ultima vreme tinde sa se concretizeze (la primii bani) intr-un tatuaj. Hotarare deloc inteleapta, sper sa o mai revizuiesc.
Am impresia ca traiesc intr-un fel de bula si ca toate lucrurile interesante se intampla in bula de langa mine, in care eu nu am cum sa ajung. Chestie de perspectiva, zic. Oricum, generatoare de amoc, sper sa scap de ea curand.
Pentru cei ce simt nevoia unor precizari am folosit amoc, cu cel de-al doilea sens al sau, cel figurat.
AMÓC s.n. 1. (Med.) Boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, de excitante etc., manifestată prin tendință la fugă și furie (criminală). 2. (Fig.) Izbucnire violentă, furie inexplicabilă. [Pl. -curi. / < fr. amok < malaiez. amok - nebunie furioasă].
Daca-mi mai amintesc ceva, revin.

Tema de gandire - despre mame

Una dintre jumatatile cuplului nostru a primit de la psiholog ca tema sa scrie liber despre ce inseamna sa fii parinte (mama). S-a executat:

Sa fii mama inseamna sa te minunezi in fiecare zi de norocul care a dat peste tine si sa te feresti de termenul de noroc ca, poate, aduce ghinion. Sa te uiti in ochii copilului pana uiti de tine si sa-ti aduci aminte de fiecare data ca nu ai voie sa uiti de tine, pentru ca trebuie sa fii mereu in forma sa ai grija de el. Sa-ti planifici calatorii in Italia si sa te trezesti in Olanda (e un text pe net, cautati-l) si sa inveti sa te bucuri de locul in care ai ajuns. Sa te intrebi daca vrei sa fii un morcov, un ou sau cafea (alt text din marea lume a net-ului) si atunci cand esti pus in apa clocotita, luata direct din cazanele iadului, sa te inmoi, intaresti, sau sa transformi apa. Sa-ti faci din doctori prietenii cei mai buni, sa-ti faci din prieteni niste cunostinte care nu te intelg si nu te accepta si din dusmani aliati. Sa inveti tomuri intregi de medicina, psihologie sau logopedie si sa inveti mai ales sa-ti asculti intuitia. Sa te lupti cu ghearele si dintii pana la ultima respiratie pentru ceea ce crezi tu ca e mai bine, chiar daca altii iti spun ca ”merge si asa”.  Sa refaci un intreg proiect bucurandu-te ca puiul tau a invatat pe sa faca cercuri pe hartiile care-ti trebuiau ieri. Sa-i spui educatoarei care-ti reproseaza ca nu stie sa deseneze, ca are talent la desen pentru ca asa un gri colorat minunat n-a vazut ea de sapte generatii. Sa-ti pastrezi cumpatul atunci cand in urletele copilului tau accidentat medicii te intreaba lucruri care ti se par neimportante. Sa te bucuri ca peretii tai proaspat zugraviti acum sunt acoperiti de o fresca facuta din piure de morcovi sau de un basorelief (pentru ca vopseaua asta noua are un gust bun si trebuie culeasa cu unghia). Sa iti invarti universul in jurul singurului soare pe care-l recunosti: copilul tau.  Sa jonglezi cu sapte universuri si sa nu-ti lasi capul sa ameteasca. Sa nu te gandesti la pantofi, genti, haine pentru ca exista bakugan, gormiti, cars, thomas si sa nu uiti sa-ti iei din cand in cand o carte sau o zi cu prietenele pentru ca ai nevoie. Sa speri mereu ca vei fi un parinte perfect si ca odorul tau va primi mereu ce e mai bun, pentru ca merita. Sa-ti vina lacrimi de fericire in ochi chiar si atunci cand ar trebui ca ei sa ti se umple de lacrimi de furie pentru ca esti obosita si el a gasit de cuvinta sa faca ceea ce pe tine te supara cel mai tare si asta doar pentru ca E COPILUL TAU! Sa fii mama inseamna totul!

Zic.
L.E. E vorba strict de cazul meu. Pentru altii nu garantez si nu ma intereseaza.

Imagini disparate

Luni dimineata in fata Palatului Parlamentului spatiul verde dintre trotuar si sosea era acoperit de fulgi (pene) albi (albe). Cum remarca jumatatea mea unii muncesc de le merg fulgii...

Green Monkey la party. A fost convins sa fie print ca doar erau invitate Alba ca Zapada si Belle. Cand sa ne urcam in tramvai s-a  transformat in bestie pentru ca nu am urcat pe unde a vrut el.

Program intensiv in bucatarie dupa luni bune de absenta. Din meniu supa yemenita, pastissada de caval (cu carne de cal adevarata - iubitorii animalelor sa se abtina) si pilaf.

A doua noapte de somn fragmentat. In plus, frisoane. Ceai Mariage Freres cu flori de cires si un roman politist.

In fond, lucrurile nu sunt chiar atat de rele.

Umor involuntar

Astazi am vazut un microbuz pe care scria mare: gradinita bamboo. Stiam eu ca trebuie sa existe o pepiniera in care se cresc toate specimenele care populeaza clubul. In virtutea unei logici pe care nu-mi cereti sa v-o explic, simt ca respectivul club ar trebui redenumit facultate!