Blonda si masina - partea a doua

Ca orice blonda care se respecta nu ma mai dau jos din masina. Ma folosesc de orice pretext ca sa ma mai plimb putin. S-au linistit si vecinii dupa ce, in a treia seara cand am parcat, m-au aplaudat de la balcoane si mi-au strigat bravo, probabil fericiti ca nu trebuie sa-si mai ia masinile in casa sau sa iasa cu paturi si perne sa le protejeze de manevrele blondei. Si o melodie pe aceeasi tema...

Blonda si masina

Cine ma cunoaste stie ca nu sunt deloc blonda. Dar mai am si eu momentele mele. Mi-am dorit masina, am primit una cu imprumut. Si nu orice masina, ci una mare si nervoasa. Exact ce-i trebuie blondei! Sa zic mersi ca n-am primit Toyota aia la care visez eu. Problema e urmatoarea: blonda are un loc de parcare in care nu se poate intra dintr-o miscare decat daca ai vreun smart, nu ditai limuzina. Dar nu-i nimic, ca blonda din mine are curaj cat pentru trei si aseara pleaca sa ia maimuta din plimbari. Cand se intoarce isi da seama ca trebuie sa mai si parcheze. Asa ca invarte de volan pret de un sfert de ora, ratand milimetric masinile vecinilor care n-au fost suficient de inspirati sa le ia in casa. Finalul: o parcare perfecta, picioare tremurande si lacrimi in ochi. Discutie ulterioara cu un prieten galant: - Si ce masina ai? - X. -Ah, pai mie mi-ar fi luat jumatate de ora sa o parchez pe locul ala! Si asa a fost blonda fericita. The End.
PS: Blonda pleaca la munte cu limuzina din dotare. Sper ca au dat astia in ziar sa stea lumea in casa!