Ne distram

Green Monkey ne ajuta sa nu ne plictisim. Cred ca in ultimul an am vizitat mai multe scoli decat stiam ca exista in Bucuresti. Nu de voie, ci de nevoie. Poate, doar, doar, l-o primi vreuna. Aparent, fiecare scoala are suficiente maimute, nu le mai trebuie inca una. Am trecut de la suntem cei mai cuminti din lume, la primiti-ne, ca altfel iese rau. Nimeni nu recunoaste: nu vrem maimute care se cred delfini sau nu vrem delfini care sa se catare in copac. N-avem locuri, daca era cu un an mai mare/mai mic... Inca speram ca vom gasi locul in care maimuta sa fie acceptata asa cum e si mai ales oamenii care sa poata spune ca si-au dat seama ca Green Monkey reactioneaza pe principiul: m-am prins cum functionezi si stiu exact pe ce butoane sa apas ca sa te scot din minti. Oare mai exista oameni cu nervii suficient de tari?

Cam asa incepusem acum ceva vreme o postare pe care n-am mai avut nervii s-o termin si s-o urc pe blog. Intre timp ne-am mutat in Wonderland si am gasit si o scoala, unde oamenii au fost suficient de receptivi incat Green Monkey, devenit intre timp Iepurasul de Pasti, sa se poata integra. Rezultatele nu s-au lasat asteptate! Bune si foarte bune! Si nu numai la scoala, ci si acasa. Asa ca, desi titlul avea o alta conotatie, il pot pastra si acum poate fi luat ca atare.

Casa groazei

Duminica seara... Aud galagie, ma duc peste green monkey si... stupoare... soc si groaza: incerca sa prinda perusul primit cadou de ziua lui lovindu-l cu mopul. Colivia fleasca de apa...
- Mama, omori animalul! Atat mi-a trebuit, copilul a inceput sa urle ca moare perusul, eu am incercat sa prind zburatoarea, pasarea caraia.... Nu stiu ce faceau vecinii, probabil se rugau in tacere sa se termine balamucul. Dupa jumatate de ora de alergat pasarea, renunt si ma apuc sa curat colivia. Reinstaurez ordinea in ea, incerc sa potolesc maimuta si hai sa prind din nou pasarea. Pasarea, ia-o de unde nu-i. O caut doua ore in urletele copilului, ma apuca si pe mine urlatul de nervi, noroc ca pasarea a facut pe ea de frica si si-a dat de gol ascunzatoarea. O prind o bag in colivie, culc maimuta si ma duc sa urlu in perna, ca mi s-a facut mila de vecini. Sa mai zica lumea ca ma plictisesc

Despre succes

In Turcia m-am intalnit cu Malcom Gladwell. Eu imi ascult (scrisesem ascut, ceea ce e foarte adevarat) instinctul. Cand intru intr-un magazin, lucrul pe care pun mana va fi cel cu care plec acasa. Asa a fost si cu cartile lui M. G. Am pus mana pe ele, dar le-am lasat pentru ca un turc cu engleza putina imi spusese ca ma costa echivalentul a 40 de euro bucata, ele fiind, de fapt, vreo 7 euro. Am luat una si am iesit. Am avut revelatia secolului. In al doilea voiaj, jumatatii mele i-au iesit in cale alte doua din cele patru scrise de MG. Mi le-a luat.
Azi vreau sa va povestesc despre Outliers - The Story of Success. In cartea asta el demonstreaza, iar eu nu vreau sa-l contrazic, ca succesul tine de oportunitati. Poti sa fii un geniu, daca nu ti se ofera anumite oportunitati valoarea ta e zero. Va las sa savurati cartea daca puneti mana pe ea si ma intorc la povestea mea personala. Asadar...
N-am fost niciodata o studenta eminenta, mediocru e un termen generos. Probabil aveam un ascendent asupra catorva dintre colegii mei,  dat de cartile din biblioteca parinteasca si de faptul ca eram atat de asociala incat preferam oricand o carte buna unei iesiri cu prietenii. Dar nu m-am omorat niciodata cu invatatul. Care a fost oportunitatea mea? Sa nu radeti... Oportunitatea mea s-a concretizat intr-o sticla de gin (plus una de vodca si un pachet de paste) pe care am fost dispusa sa o impart cu o colega ramasa repetenta. Si iata cum m-am imprietenit pret de multe sesiuni mahmure cu cineva care cunostea pe altcineva care avea o iubita cu o prietena care avea nevoie urgenta de un traducator de germana. N-am refuzat un job pentru care ma recomanda faptul ca stiam ca, in germana, in anumite propozitii, verbele stau la sfarsit. Am muncit in prima luna 18 ore pe zi (si nu exagerez), ce-i drept, pentru un salariu de zece ori mai mare decat aveam eu pe cartea de munca. In cele din urma i-am convins. Si am ramas 11 ani in aceeasi firma, trecand prin toate posturile pana la cel de pe care am plecat. Mai sus de el nu puteam ajunge in ciuda masterului (destept doar cu numele) pe care-l facusem. Apoi am acceptat o slujba, la care prietenele mele cu principii nici nu s-ar fi uitat, iar acum pot spune ca, da, mi-e bine, in ciuda crizei, in ciuda faptului ca am fost o studenta mediocra. Ma pot gandi ca Green Monkey ar putea face o scoala privata care costa pe luna cat o facultate in SUA (pe an), de parca mi l-ar scoate neurochirurg, direct. Si asta, doar de dragul oportunitatilor pe care i le-ar putea oferi. Nu mai bine il trimit la scoala (peste vreo cativa ani) cu o sticla de gin? Zic.

Yiddishe Momme

Fara vreun merit deosebit in afara unei tenacitati iesite din comun puse sub deviza ”my way or the highway” am fost inclusa in cercul exclusivist al yiddishe momme. Ca urmare va spun povestea/banc:

Trei mame se lauda. Fiul meu ma iubeste atat de mult incat mi-a cumparat un Porsche, zise prima. Fiul meu ma iubeste atat de mult incat mi-a cumparat un Porsche si o vila, zise a doua. Fiul meu ma iubeste atat de mult incat se intalneste cu psihiatrul de doua ori pe saptamana doar ca sa vorbeasca despre mine, spuse a treia. Se da tema: care dintre cele trei este o yiddishe momme?! Eu una nu recunosc nimic!

Doar ma laud

Azi am fost la mall. Duminica dupa-amiaza, la mall. Wow. Cei care ma cunosc stiu ca shoppingul pentru mine nu-i placere, ci durere. Daca as putea, mi-as trimite jumatatea sa-mi cumpere pantofi, dar el are o problema cu tocurile mai inalte de 5 cm si nici nu poarta marimea mea. Nu-i vorba, ca nu dupa pantofi pentru mine am fost. Ci pentru green monkey. Nu i-am gasit. Dar am gasit placerea de a sparge echivalentul salariului pe care-l primeste femeia de serviciu de pe plantatia mea pe o pereche de blugi, cateva cd-uri si niste ceaiuri. Lui green monkey i-am luat bocanci din alta parte. Sa nu mai spun ca si sambata dimineata am fost in unirea, iar vineri sa-mi iau bilete la circ. Cirque du Soleil, vreau sa zic. Am cheltuit intr-un weekend cat n-am cheltuit eu in ultimii doi ani. E bine ca nu ma doare, e rau, ca nu-mi sta-n fire. Si nu vreau sa ajung ca punctul g pentru mine sa fie la sfarsitul cuvantului shopping.
In alta ordine de idei, reducerile-s doar cu numele: blugii i-am luat la pret intreg, cizmele de mi le-am luat in octombrie cu 210 lei, erau acum reduse cu nu stiu cat la suta si costau 199,90. Doar pretul de pornire era mai mare, adica 289, pret, pe care nu l-au avut vreodata. In rest, miting in mall. Daca toti cei de-acolo ar fi mers in Piata Universitatii l-am fi dat jos si pe Putin, nu doar pe Basescu. Eu nu mai calc prea curand pe acolo. Zic.

Bilant

Ca la fiecare sfarsit de an, si acum, fac un bilant. Anul asta a fost unul surprinzator din toate punctele de vedere. As putea sa scriu asta cu majuscule si tot n-ar fi suficient.
Sa recapitulam:
Inceputul de an m-a gasit dispusa sa salvez lumea. Pentru egoista din mine asta a fost o ocupatie total nepotrivita. Mai nepotriviti au fost insa o parte din oamenii langa care am incercat sa fac asta. De retinut: ca sa salvezi lumea, trebuie sa recunosti realitatea atunci cand te musca de fund sau vrea sa-ti scoata ochii. Lectia doi din balamucul asta a fost ca trebuie mereu sa-mi ascult intuitia.
Pe la jumatate am fost pe soseaua Transalpina si am vizitat in timp record o multime de locuri spectaculoase.
Tot cam pe atunci am primit o oferta de job de nerefuzat. Pentru domeniul in care se desfasoara activitatea, pentru mutrele prietenilor apropiati care stiu despre ce e vorba si pentru bani.
Inainte de asta, am curatat din viata mea oamenii cu incarcaturi negative. Meritele psihoterapiei, care insa nu mi-a alungat chiar toti demonii. De bani nu vorbim, ca acum, spre deosebire de restul lumii chiar am.
Green Monkey a inceput scoala. Am incercat varianta care functionase de minune pana acum: sa platim specialisti ca ei stiu ce au de facut. N-a functionat, asa ca a trebuit sa ma ocup personal.
Am devenit bucatar cu patalama oficiala la mana si n-am mai gatit nimic pentru ai casei de atunci.
M-am apucat de cusut. Incredibil, dar adevarat pentru cineva cu doua maini stangi.
Am muncit prima data in viata mea intre Craciun si Anul Nou.
Majore: am mers impreuna cu ai mei parinti la o gradina zoologica, locul nu e important, ci faptul ca am mai apucat sa o fac.
Minore: am patinat, m-am specializat in traduceri din istoria artei si design, am avut propria bucata de emisiune la radio, oamenii m-au invitat inca la evenimente cu care nu mai aveam nicio legatura (si au insistat sa vin, in semn de pretuire pentru munca mea anterioara), am incheiat psihoterapia.
Esentiale: sunt fericita si uimita (exceptie martea asta si o luni acum o luna, cand eram mahmura), sunt mai aproape de copilul meu decat am fost vreodata.
Daca-mi mai vin idei le completez pe parcurs.
Sa aveti un an de zeci de mii de ori mai minuat decat anul asta! Zic.

Muzeul Antipa

Din motive de lipsa de chef pentru destinatiile deja cunoscute si de lipsa de bani pentru altele noi, weekend-ul asta am ramas in Bucuresti. Green Monkey a declarat de sambata dimineata ca el vrea la muzeu, la dinozauri, asa ca duminica ne-am conformat.

Antipa deschide la zece, dar noi n-am fost gata la timp si am ajuns abia pe la 10:50. A fost relativ ok si asa. Coada doar in interior la cele doua automate pentru bilete. Atentie, nu primesc decat bani ficsi, daca nu aveti schimbat puteti schimba la receptie. N-a durat foarte mult pana ne-am luat biletele si ne-am pus pe vizitat.

Exponatele sunt tot cele de pe vremea copilariei mele, dar sunt mai bine puse in valoare. Mi-a placut la nebunie felul in care sunt prezentate specimenele conservate in formol.

Mi-a displacut profund in schimb faptul ca intr-un muzeu, prezentarile exponatelor (textele disponibile pe ecranele tactile) erau pline de greseli. "Acest sarpe este periculos datorita veninului sau" WTF! "Sconcul american". Mi se pare inadmisibil. La cati bani au bagat in renovare nu puteau sa angajeze pe cineva care chiar stie limba romana?!

Un plus pentru magazinul de suveniruri. Aveai de unde alege, de la magneti cu fluturi, dinozauri sau cladirea muzeului la dinti de rechini, geode, dvd-uri sau chiar tricouri, care aratau foarte reusit (culori si imprimeuri grozave).

Preturi: 20 lei biletul adult, 5 lei elevi, studenti, copii prescolari intra gratis.
5 lei un dinte de rechin, 4 lei un magnet, 3 lei o geoda, 2 lei o piatra semipretioasa, 14 lei un dvd.

Per ansamblu, vizita merita fie si numai pentru bucuria copilului. Cititi-i insa selectiv explicatiile exponatelor.

Sa nu uit, la 12:30 cand am plecat coada era pana in strada. Avea sa dureze cam vreo doua ore pana cand ultima persoana asezata atunci avea sa ia bilet, ne-a informat portarul.

Jurnal laconic

Un fel de singur acasa in care patul poate sta si nefacut, vasele pot ramane in chiuveta si toate intalnirile de pe liste se pot anula.
Gatit pentru oameni carora le face placere sa manance. Curata munca de chinez cand vrei sa faci chestii mici si delicate si nu ai ustensilele potrivite.
Comandat carti pentru ocuparea timpului liber. Dobitocii au trimis de doua ori acelasi pachet, desi i-am rugat sa nu ia in seama decat o comanda.
Si peste toate multe intrebari existentiale si un imens dor de Green Monkey.

Diferente

Iubitorii animalelor, protestand impotriva legii ce permite eutanasierea cainilor, s-au adunat in parlament. Cu carti de rugaciuni si semne obscene. O tanti (mi s-a parut ca zaresc si o urma de spume la gura) ne-a anuntat ca in fata lui Dumnezeu toti suntem la fel, si cine e altfel e creatia Satanei. Ma rog, e o mica fractura de logica in toata chestia de mai sus, ca una e sa fim egali in fata lui Dumnezeu si alta e sa fim diferiti intre noi. Si slava cerului ca suntem diferiti, ca daca semanam cu tine, madam, imi puneam latul de gat.

....

Astazi, doamna educatoare, m-a tras deoparte sa ma puna sa-mi instruiesc copilul sa nu mai provoace un coleg de gradinita (cu oarescare tulburari de personalitate). De fapt, cel mai bine ar fi daca nu ar intra deloc in contact cu el, sa se faca ca nu-l vede. Mi-a marturisit confidential ca respectivul fusese alaptat pana la trei ani si din aceasta cauza e cum e. Hăăă?! Lasand la o parte aberatiile pe teme de psihologia copilului, a trebuit sa execut o manevra foarte delicata, deoarece eu nu-i pot spune lui Green Monkey cu cine sa se imprieteneasca si nici sa nu se mai apropie de un copil pentru ca e altfel decat el. M-am limitat sa-i spun sa nu-l provoace si sa incerce sa nu intre intr-un conflic fizic.

....

Concluzie: mama prostilor e mereu gravida! Si partea mai nasoala e ca uneori e si mama fiecaruia dintre noi.

Cum ziceam

... nu am niciodata de-a face cu un singur om dintr-un domeniu. Acum ma dedic in totalitate artei si designului. Inca putin si devin experta.
... sunt din nou la scoala. Dupa ce o termin o sa povestesc de ce nu o sa mai mananc eu la restaurant si in care localuri va sfatuiesc cu mana pe inima sa nu intrati.
... Green Monkey a mers cu skateboardul pe vremea dinozaurilor, de atunci si pana acum i s-a facut putin frica.
... revin.

Afacere

Prajiturile nu le-am dat, ca lumea n-a ghicit. Cine m-a sunat a trebuit sa dea promita bere contra raspunsului corect. Pentru sambata asta m-am scos. Ah, sa nu uit: un skateboard (care acum zace sub fotoliu, deoarece l-a decretat periculos, ca-i fuge de sub picioare)

Ghicitoare

Ce a primit azi Green Monkey fara niciun motiv special? Premiu (pentru raspunsul corect): o cutie cu prajituri.
PS: Sa nu aud ca trebuie sa primeasca doar recompense! Ne-am inteles, I?

Dialog

-Vrei sa mergi cu rolele?
- Nu, eu vreau cu skateboard-ul.
- Ai mai mers cu asa ceva?
- Da.
-Când?
-Demult, înaintea dinozaurilor!
-...

De-ale gradinitei

Dupa ce bona a trebuit sa rezolve cu diplomatie conflictul generat de faptul ca Green Monkey a fost singurul copil care si-a desenat educatoarea in culori reci (calde=iubire, reci=antipatie), copilul meu a reusit azi sa-mi inveseleasca ziua.
Ieri l-am intrebat ce a facut la gradinita. Raspunsul a venit prompt: am desenat. L-am descusut mai departe si am aflat ca m-a desenat pe mine alaturi de el. In culori calde. Azi am aflat si tema: munca mamei. Am luat la studiat desenele si am descoperit ca toti copii isi desenasera mama langa aragaz/in bucatarie (14), la sapa, in gradina (1) si doar al meu ma desenase alaturi de el. Cu alte cuvinte munca mamei, e sa fie mama. Clar, nu se incurca cu stereotipii. Ca sa nu iasa vorbe: gatesc foarte des, ba pe deasupra, acum fac din gatit si o profesie. Iar la sfarsitul asta de saptamana am plivit capsunile. Si el stie toate astea, pentru ca asista la activitati.

Tema de gandire - despre mame

Una dintre jumatatile cuplului nostru a primit de la psiholog ca tema sa scrie liber despre ce inseamna sa fii parinte (mama). S-a executat:

Sa fii mama inseamna sa te minunezi in fiecare zi de norocul care a dat peste tine si sa te feresti de termenul de noroc ca, poate, aduce ghinion. Sa te uiti in ochii copilului pana uiti de tine si sa-ti aduci aminte de fiecare data ca nu ai voie sa uiti de tine, pentru ca trebuie sa fii mereu in forma sa ai grija de el. Sa-ti planifici calatorii in Italia si sa te trezesti in Olanda (e un text pe net, cautati-l) si sa inveti sa te bucuri de locul in care ai ajuns. Sa te intrebi daca vrei sa fii un morcov, un ou sau cafea (alt text din marea lume a net-ului) si atunci cand esti pus in apa clocotita, luata direct din cazanele iadului, sa te inmoi, intaresti, sau sa transformi apa. Sa-ti faci din doctori prietenii cei mai buni, sa-ti faci din prieteni niste cunostinte care nu te intelg si nu te accepta si din dusmani aliati. Sa inveti tomuri intregi de medicina, psihologie sau logopedie si sa inveti mai ales sa-ti asculti intuitia. Sa te lupti cu ghearele si dintii pana la ultima respiratie pentru ceea ce crezi tu ca e mai bine, chiar daca altii iti spun ca ”merge si asa”.  Sa refaci un intreg proiect bucurandu-te ca puiul tau a invatat pe sa faca cercuri pe hartiile care-ti trebuiau ieri. Sa-i spui educatoarei care-ti reproseaza ca nu stie sa deseneze, ca are talent la desen pentru ca asa un gri colorat minunat n-a vazut ea de sapte generatii. Sa-ti pastrezi cumpatul atunci cand in urletele copilului tau accidentat medicii te intreaba lucruri care ti se par neimportante. Sa te bucuri ca peretii tai proaspat zugraviti acum sunt acoperiti de o fresca facuta din piure de morcovi sau de un basorelief (pentru ca vopseaua asta noua are un gust bun si trebuie culeasa cu unghia). Sa iti invarti universul in jurul singurului soare pe care-l recunosti: copilul tau.  Sa jonglezi cu sapte universuri si sa nu-ti lasi capul sa ameteasca. Sa nu te gandesti la pantofi, genti, haine pentru ca exista bakugan, gormiti, cars, thomas si sa nu uiti sa-ti iei din cand in cand o carte sau o zi cu prietenele pentru ca ai nevoie. Sa speri mereu ca vei fi un parinte perfect si ca odorul tau va primi mereu ce e mai bun, pentru ca merita. Sa-ti vina lacrimi de fericire in ochi chiar si atunci cand ar trebui ca ei sa ti se umple de lacrimi de furie pentru ca esti obosita si el a gasit de cuvinta sa faca ceea ce pe tine te supara cel mai tare si asta doar pentru ca E COPILUL TAU! Sa fii mama inseamna totul!

Zic.
L.E. E vorba strict de cazul meu. Pentru altii nu garantez si nu ma intereseaza.

Imagini disparate

Luni dimineata in fata Palatului Parlamentului spatiul verde dintre trotuar si sosea era acoperit de fulgi (pene) albi (albe). Cum remarca jumatatea mea unii muncesc de le merg fulgii...

Green Monkey la party. A fost convins sa fie print ca doar erau invitate Alba ca Zapada si Belle. Cand sa ne urcam in tramvai s-a  transformat in bestie pentru ca nu am urcat pe unde a vrut el.

Program intensiv in bucatarie dupa luni bune de absenta. Din meniu supa yemenita, pastissada de caval (cu carne de cal adevarata - iubitorii animalelor sa se abtina) si pilaf.

A doua noapte de somn fragmentat. In plus, frisoane. Ceai Mariage Freres cu flori de cires si un roman politist.

In fond, lucrurile nu sunt chiar atat de rele.

Cuvinte

- E foarte buna feta asta!
- Mancam moffetta?
- Nu, feta e un fel de branza.
- Ce bine, ca nu miroase urat!

Ca sa intelegeti umorul involuntar: moffetta inseamna sconcs in italiana. Green Monkey ne-a mai invatat ceva. Nu degeaba citeste la 4 dimineata

Magie

Astazi Green Monkey a avut prima lectie de pictura. Pentru ca ii plac jocurile, la sfarsitul orei le-am dat (lui si profesoarei) un joc in limba germana: Kunst Quiz. Sa se uite la imagini, nu in alt scop. Momentul magic a fost cand GM a intors una din carti si a citit: Seit... Cu pronuntia corecta! In casa nu se vorbeste germana, pentru ca doar eu stiu si nu chiar perfect. La gradinita, de baza, e engleza. A fost un moment magic. Acum, l-am verificat cu "bisschen"; la fel de corect! Ma gandesc ca poate si-a facut efectul gluma pe care o faceam de fiecare data cand nu putea spune elicopter: Spune Huebscharuber, ca e mai simplu!
Magie pura, zic!

Aleator

Ieri, in spatele blocului cativa copii jucau Frunza.

Am decis cu Green Monkey sa salvam elefantii si sa nu mai lasam apa sa curga prea mult cand ne spalam pe maini, ca n-or sa mai aiba ce bea.

Tantarii au aparut la vreo cincizeci de milioane de ani dupa dinozauri?

Azi, de Valentine's Day, am vorbit despre pescuit. (dar am primit un cadou, de la niste prieteni).

Inca nu am scris despre ziua perfecta.

Ritmul interior

Mi-e greu sa-mi gasesc ritmul interior fara Green Monkey prin preajma.
- Hai sa ne spalam!
- De acord, dar fara apa!
...
- Sosetele se schimba in fiecare zi!
- Ce mancam azi? Si la pranz? Si cand vine X?...

Din fericire, saptamana se apropie de sfarsit. E greu sa gandesti la persoana intai singular, cand esti obisnuit sa o faci la persoana intai plural.