Fast forward

Traiesc pe repede inainte. Intotdeauna cu gandul la urmatorul moment, la ce ar trebui sa fac mai departe, mult mai departe. Oricand. Nu acum. La cafeaua de dimineata cu gandul la plimbarea de la pranz, la masa cu gandul la inghetata de dupa. Nu stau singura niciodata pentru ca ar trebui sa ma gandesc la momentul prezent. Pana in dupa-amiaza asta, tarziu, cand, in parc am vazut o batrana tunsa scurt cu o haina bleu, veche, murdara, cu nasturi desperecheati. M-am intrebat care a fost povestea ei, cum si-a trait prezentul, daca si-a imaginat vreodata asa viitorul: trist, decrepit, murdar. Si m-am intrebat ce rost are sa proiectez intotdeauna urmatorul moment, cand acesta ar putea sa arate cu totul altfel decat mi l-am imaginat. Probabil ca de aia vreau o hayabusa: o multime de momente viitoare care vor mai exista doar ca potential. Si nici macar n-a fost buna inghetata!

Dependente

Sut dependenta de ras. Si rad cu lacrimi. Cand nu rad imi vine sa plang. The brainy me o ia razna, iar mie imi vine sa rad. Si rad. Numai sa am cu cine. Si am, dar nu atat de des pe cat mi-as dori. Astept razand ca lucrurile sa se miste in directia potrivita. Tineti-mi pumnii ca sa radem impreuna...

Stare de bine

Am o minunata stare de bine dupa primul antrenament din ultimii doi ani. Mi-e bine, pur si simplu. Si nu de la uimirea antrenoarei si nici de la faptul ca, in ciuda regimului nu tocmai sanatos de viata, conditia mea fizica e inca buna, ci de la miscare. Am uitat ce efect are asupra mea si probabil ca nici nu mi-as fi adus aminte daca nu as fi vazut niste patratele care m-au facut invidioasa. Sper sa-mi permita si programul sa ma tin de treaba, ca altfel imi plac privirile admirative si dispozitia pe care o am.

Oameni noi la vremuri noi

Si nu, nu tot noi.
Am decis sa invat cate ceva de la oamenii pe care-i intalnesc in ultima vreme. Stiu, tot invatatura, dar nu in cadru organizat. Si fara diplome la final, dar cu satisfactii.
Deci, pe lista prioritatilor se afla o minte mai deschisa, mai mult calm, mai mult zambet, mai multa grija fata de mine. Invat incet, dar sigur. Toate astea se concretizeaza intr-un aer care a facut-o pe o prietena de-a mea sa-mi spuna: Tu-i faci omului pofta sa divorteze! Eu sper sa nu le dau si altora idei, dar eu una incep sa-mi amintesc cine sunt si asta se vede. Schimbarile sunt in bine. Si de miercuri ma intorc la antrenamente. Deci mai mult bine pentru mine.

Ce am mai invatat

De lene, abia azi am desfacut bradul. N-a fost chiar atat de nasol pe cat imi imaginam ca o sa fie. Probabil si unde e primul brad in casa noua. N-a fost rau nici cand l-am impodobit. Deci o victorie asupra propriilor mele ganduri.

Inca ma pricep la oameni. E bine sa ai prieteni noi, de la care sa ai ce invata. Iar eu am invatat ca daca esti cinstit cu cei din jur si cu tine insuti si ai inima deschisa, oamenii care intra in viata ta vor fi ok.

Chiar daca nu mi se indeplinesc toate dorintele, o parte din ele se materializeaza uimitor de repede. Asa cum a fost cu paharele de vin pe care le voiam (piticii nu ma lasa sa beau vin din altfel de pahare) si pe care le-am primit in jumatate de ora dupa ce mi-am exprimat dorinta. Se pare ca voi avea, ce-i drept cu imprumut, si o masina.

Astept inca sa apara ceva magic. Dar nu-mi displace asteptarea. In fond, nu destinatia, ci calatoria e cea importanta. Cand va fi momentul voi ajunge acolo.

M-am bucurat de momente doar cu mine insami si nu s-a intamplat nimic nasol. In fond, gandurile mele nu sunt chiar atat de de speriat.

Una peste alta, lucrurile bune se intampla daca faci loc pentru ele si le lasi sa se intample. Cam asta am invatat in ultima vreme.

Update

Pisica s-a dedulcit la canari. Cate unul pe seara e perfect. In rest schimbari de 180 de grade. Viata nu e intotdeauna ceea ce pare si nici nu merge conform planului. Vorbim in decembrie. Asta daca nu dau peste un canar extrem de canibal.

Update

Pisica a mancat canarul !

Cum sa NU iti faci un cv

In ultima luna am trecut in revista cam 4000 de cv-uri. Si m-a apucat groaza. Nu pot spune ca am vazut 200 care sa arate civilizat. Cam mic procentul. Ca sa n-o mai lungesc, concluziile le regasiti mai jos.

NU iti pune poza de la nunta cu voalul pe cap sau floarea in piept. Nici pe cea din vacanta sub palmieri sau facuta de consort in bucatarie cand tu mesteci in cratita. Si nici pe cea cu toata familia. (In caz ca va intrebati, da, le-am vazut pe toate)

NU declara ca in cinci ani vrei sa devii manager la o mare multinationala cand tu ai doar liceul  si ai lucrat cateva luni ca vanzator la aprozar.

NU scrie in scrisoarea de intentie cate stii tu despre firma mea, cand eu stiu sigur ca nu stii nimic, ca nu ai de unde.

NU spune ca te caracterizeaza fidelitatea fata de job cand in ultimul an tu ai avut opt slujbe.

NU spune ca esti foarte atent la detalii cand tu ai greseli in cv.

NU declara ca esti interesat de oportunitatile de promovare cand eu iti ofer o slujba in care nu exista asa ceva.

Si un DA.
Daca ai fost programat vino la interviu sau macar anunta ca nu te mai intereseaza.

Ce-mi place

.... cel mai mult la noua mea slujba, nu sunt banii (mai multi decat am castigat vreodata, si am castigat bine), nici faptul ca e aproape de casa, nici functia (pe care mi-o doream de cand am adaugat ultima diploma la portofoliu) si nici alte lucruri minunate, ci faptul ca nimeni din familie nu va mai avea curajul sa se laude cu ce fac e,u povestindu-le tuturor cunoscutilor unde lucrez, ce functie am si cat castig. Iar fetele celor putini care vor afla vor fi ca in reclama de la mastercad: de nepretuit. Abia astept sa vina 1 septembrie!

De-ale gradinitei

Dupa ce bona a trebuit sa rezolve cu diplomatie conflictul generat de faptul ca Green Monkey a fost singurul copil care si-a desenat educatoarea in culori reci (calde=iubire, reci=antipatie), copilul meu a reusit azi sa-mi inveseleasca ziua.
Ieri l-am intrebat ce a facut la gradinita. Raspunsul a venit prompt: am desenat. L-am descusut mai departe si am aflat ca m-a desenat pe mine alaturi de el. In culori calde. Azi am aflat si tema: munca mamei. Am luat la studiat desenele si am descoperit ca toti copii isi desenasera mama langa aragaz/in bucatarie (14), la sapa, in gradina (1) si doar al meu ma desenase alaturi de el. Cu alte cuvinte munca mamei, e sa fie mama. Clar, nu se incurca cu stereotipii. Ca sa nu iasa vorbe: gatesc foarte des, ba pe deasupra, acum fac din gatit si o profesie. Iar la sfarsitul asta de saptamana am plivit capsunile. Si el stie toate astea, pentru ca asista la activitati.

Intentii

As fi vrut sa injur in toate limbile pe care le stiu un deputat care vrea sa dubleze filmele. Au facut-o altii mai bine ca mine.
As fi vrut sa povestesc despre o minunata jumatate de zi cu soare pe care am petrecut-o la gradina zoologica alaturi de parintii mei, asa cum nu credeam ca voi mai avea vreodata ocazia. Si despre fulgii mari de zapada care mi-au umplut cealalta jumatate de zi, asa cum nu credeam sa vad in luna mai.
As fi vrut sa povestesc despre revelatia unui lucru pe care l-am avut tot timpul in fata ochilor pe cand imi cautam visul.
Despre cum e sa te intorci la catedra, chiar daca nu intr-o scoala, despre cate mai stiu la x ani de la terminarea facultatii.
N-am avut timp sa fac nimic din toate astea, in fata nenumaratelor liste cu ce am de facut si a emotiilor de a fi din nou in banca si de a incepe sa invat ceva de la zero. Intr-un loc in care nimeni nu da doi lei pe scolile mele, nu ca le-as fi spus ceva.
Da, stau din nou in prima banca si mi-am cumparat si uniforma. Am acelasi gol in stomac ca acum aproape ...nu spui cati ani, doar ca de data asta am semnat cererea cu mana mea si era tiparita, nu scrisa cu verde de mana mamei. EMOTII! Zic.

Ah, sa nu uit. Termin scoala in prima zi de scoala a lui Green Monkey.

Ce-am mai descoperit despre mine

In ultima vreme, din lipsa de job aducator de bani si, deci, de grijile aferente lor, m-am ocupat foarte tare de dezvoltarea personala. Cu ocazia asta am mai aflat cate ceva despre mine. Notez totul aici, ca sa pot monitoriza schimbarile care mai apar.
Lucrul care mi s-a parut cel mai socant a fost ca in ultimii cinci ani nu am decat un minim de fotografii in care nu apar cu sapca pe cap si cu ochelari la ochi. Stiam ca nu-mi place sa apar in fotografii, dar nici chiar asa. Cu toate acestea nu intentionez sa remediez situatia.
Inca nu am reusit sa-mi dau seama ce altceva in afara de bani m-ar motiva. Nici proiectele motivationale in care m-am implicat nu am reusit sa le duc la bun sfarsit. Inca mai sper ca nu sunt o cauza pierduta. Sper intr-o remediere.
Dupa un an de zile de curatenie (aruncat lucruri) inca mai gasesc lucruri pe care sa vreau sa le arunc, si desi nu am mai cumparat nimic casa pare la fel de plina. Banuiesc un fel de stare gazoasa a celor ramase: tind sa ocupe orice spatiu liber.
Amocul ce m-a apucat in ultima vreme tinde sa se concretizeze (la primii bani) intr-un tatuaj. Hotarare deloc inteleapta, sper sa o mai revizuiesc.
Am impresia ca traiesc intr-un fel de bula si ca toate lucrurile interesante se intampla in bula de langa mine, in care eu nu am cum sa ajung. Chestie de perspectiva, zic. Oricum, generatoare de amoc, sper sa scap de ea curand.
Pentru cei ce simt nevoia unor precizari am folosit amoc, cu cel de-al doilea sens al sau, cel figurat.
AMÓC s.n. 1. (Med.) Boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, de excitante etc., manifestată prin tendință la fugă și furie (criminală). 2. (Fig.) Izbucnire violentă, furie inexplicabilă. [Pl. -curi. / < fr. amok < malaiez. amok - nebunie furioasă].
Daca-mi mai amintesc ceva, revin.

C'est le plus fort qui a parle qui a raison

Vaicareli noi

De ce nu ma crede nimeni ca mi-am epuizat anumite resurse?! Invariabil aud: uite ce ai facut pana acum! Pai tocmai, s-au dus ca am facut. Am si eu voie sa simt ca nu mai pot. Desi maine o voi lua de la capat. Macar m-am vaitat...

Muzici

Adevarat. Din playlist-ul meu.

Am reusit

Ieri am fost un pui de cuc intr-un cuib strain. Partea buna a fost ca, si daca ceilalti pui s-au prins, nu le-a pasat. Asta ca sa mentionez doar una dintre premiere. Pe cealalta o trec sub tacere. Important e ca am reusit.

Perfect valabil

"O sa existe intotdeauna idioti ca astia, care inghit credinte intregi de-a gata ca sa nu trebuiasca sa judece cu mintea lor. [...] A fost adevarul inca de cand m-am nascut eu acum o suta cincizeci de ani si din ce-am citit in cartile de istorie nu a fost niciodata altfel. Ar fi bine sa te obisnuiesti cu asta."
Richard Morgan, Carbon modificat, seria Takeshi Kovacs, traducere Roxana Brinceanu, Tritonic, 2008

Si pentru ca nu ma pot abtine...
O carte buna, ca majoritatea sf-urilor scoase de Tritonic, si parca si putin mai ingrijit tradusa decat celelalte care sunt (cel putin unele) vai mama lor.