Hazlii

De prea mult elan creator, am vrut sa ajut niste prieteni aflati in dileme amoroase. Nici de Revelion n-am stat pana la ore atat de mici. Ca urmare, am adormit in cada, dar nu oricum, ci povestind despre un urs gri, care nu era GRIzly si despre o fata care s-a straduit foarte mult sa puna niste patrunjel pe un platou cu scoici. Mai departe, n-am mai avut curaj sa aflu.

La final de 2013

Ca orice om simt si eu nevoia unui bilant la sfarsit de an. 2013 a fost plin de lectii, pe care sper ca le-am invatat, ca sa nu ma mai lovesc de ele si in 2014.
Asadar, ce-am aflat?
Pai, intr-o ordine aleatoare, am descoperit ca:
Prietenii buni raman langa tine chiar daca au si ei o zi proasta. Asta nu exclude insa ca orice interactiune umana, si ar trebui sa subliniez orice, e un barter.
E foarte important sa ai incredere in fortele proprii. Si ca increderea poate fi subminata foarte usor de cei din jurul nostru atata vreme cat nu suntem pregatiti sa ne iubim si sa ne acceptam pe noi insine asa cum suntem.
Uneori, lucrurile care au toate premizele sa fie minunate nu sunt deloc asa. Si viceversa.
Oamenii care au intrat si au iesit (mai de voie, mai de nevoie) din viata mea au avut rolul sa-mi arate cate ceva despre mine.
E extrem de important sa fim impacati cu alegerile pe care le-am facut. Stiu, intra tot la acceptare, dar trebuia sa o mai spun o data.
Ca uneori e bine sa mai inchidem ochii si sa ne facem ca nu vedem anumite lucruri; dar mai ales sa ne tinem gura bine inchisa, daca asta nu face rau nimanui. Ceea ce nu exclude momentul in care trebuie vorbim ca sa ne aparam drepturile si lucrurile in care credem.

La un nivel mai concret, am descoperit ca Green Monkey e un copil echilibrat si exceptional, ca pot conduce 10000 de km in doar cateva luni si ca "never say never".

Imi doresc ca anul care vine peste doar cateva ore sa-mi predea cu blandete lectiile pe care mi le-a pregatit. Ceea ce va doresc si voua!

Drumul

eu sunt un calator

pentru mine conteaza drumul

si pentru drum nu voi astepta niciodata un tren sau altceva

mai degraba voi porni pe jos, cu talpile goale

indiferent cat de fierbinte e asfaltul sau nisipul, sau cat de ascutite pietrele si de mare noroiul

cand nu ai drumul...nimic nu are sens...asa este...

asa simt si eu

si cand nu-l ai, il faci tu, cu fiecare pas

poate va veni cineva in urma ta

sau poate prinzi din urma pe cineva ale carui urme s-au sters de multa vreme

sau poate il faci singur

nici macar nu conteaza

cum nu conteaza nici destinatiile intermediare

caci de aia finala nu se poate nimeni feri, si despre ea nu povestim

drumul si povestile lui sunt importante

uite, vezi piatra aia ascutita de pe margine, candva am fost atat de fara minte incat sa o arunc in cineva

si ai sa vezi ca pe piatra e un cuvant, poate, sau o privire

si vezi mlastina aia, mi-a luat o vesnicie sa ies din ea...

dar am reusit

si acum o privesc cu nostalgie, pentru ca desi epuizata, intr-un fel m-am imbogatit

When you hit the bottom

...the only possible way is up. Satula de tot si de toate as fugi in lume. Nu-mi permit. Sunt legata cu lanturi grele de aici si acum. Uneori le mai ignor (in ultima vreme cam des), dar asta e tot ce pot sa fac. Si ma mai mir ca ma apuca depresia. Nu exista salvatori, doar oameni care se salveaza singuri. Restul lucrurilor sunt paleative.

Casa groazei

Duminica seara... Aud galagie, ma duc peste green monkey si... stupoare... soc si groaza: incerca sa prinda perusul primit cadou de ziua lui lovindu-l cu mopul. Colivia fleasca de apa...
- Mama, omori animalul! Atat mi-a trebuit, copilul a inceput sa urle ca moare perusul, eu am incercat sa prind zburatoarea, pasarea caraia.... Nu stiu ce faceau vecinii, probabil se rugau in tacere sa se termine balamucul. Dupa jumatate de ora de alergat pasarea, renunt si ma apuc sa curat colivia. Reinstaurez ordinea in ea, incerc sa potolesc maimuta si hai sa prind din nou pasarea. Pasarea, ia-o de unde nu-i. O caut doua ore in urletele copilului, ma apuca si pe mine urlatul de nervi, noroc ca pasarea a facut pe ea de frica si si-a dat de gol ascunzatoarea. O prind o bag in colivie, culc maimuta si ma duc sa urlu in perna, ca mi s-a facut mila de vecini. Sa mai zica lumea ca ma plictisesc

Species (Darwin`s or not)

All brains, all muscles, no feelings.
All muscles, all feelings, no brains.
All brains, no muscles, to many feelings (or is it feelings for to many?)

In ritmul asta suntem condamnati la extinctie.

Then and Now

Then

Now

Culmea succesului

Eu. Azi. Tocuri de 10 cm. Tinuta sexy casual in vizunea mea. Ce zic masculii (adica oamenii care apartin sexului masculin, a nu se intelege altceva) de la mine de la munca....
- Yupiii, azi nu renovam.
Nu asteptam complimente, ca doar sunt sefa lor si nu incurajez lucruri de genul asta, dar nici chiar asa. Mi-a cazut fata. Zic

Mici fericiri

Martini dry ( cu trei masline, va rog) in amintirea Brasovului de acum 6 ani (cu escargots si mic dejun cu sampanie in FIECARE dimineata) + magret de canard (cu fenicul si cimbru) in amintirea Parisului la un Paste de acum 4 ani + o panna cotta cu fructul pasiunii (de la un bucatar cu o stea Michelin, reteta, nu fructul, zic) ca sa avem o amintire noua + o companie perfecta si un soare care a apus uluitor peste centrul vechi.

Yiddishe Momme

Fara vreun merit deosebit in afara unei tenacitati iesite din comun puse sub deviza ”my way or the highway” am fost inclusa in cercul exclusivist al yiddishe momme. Ca urmare va spun povestea/banc:

Trei mame se lauda. Fiul meu ma iubeste atat de mult incat mi-a cumparat un Porsche, zise prima. Fiul meu ma iubeste atat de mult incat mi-a cumparat un Porsche si o vila, zise a doua. Fiul meu ma iubeste atat de mult incat se intalneste cu psihiatrul de doua ori pe saptamana doar ca sa vorbeasca despre mine, spuse a treia. Se da tema: care dintre cele trei este o yiddishe momme?! Eu una nu recunosc nimic!

Declaratie

Daca ati nimerit aici din intamplare, cautati-va de drum. Blogul asta e doar pentru cei ce ma cunosc. Nu ma intereseaza traficul. Vreau sa am un aide-memoire pentru vremurile cand n-o sa-mi mai pese. Orice urma lasata pe net nu are cum sa piara. Asta era ideea. Zic.

Poligraf 2

Am fost, functioneaza. Nu e chiar ca in filmele americane, dar e pe bune. Cred ca oamenii de acolo si-au zis ca-s nebuna, caci le-am detectat camera ascunsa si m-am strambat la ea grupa mare. Poveste cu adevarat amuzanta nu o va auzi nimeni decat face2face.

Poligraf

Pe plantatia mea, despre care, in continuare nu am decat cuvinte de bine, testele poligraf sunt de rigueur. Saptamana viitoare imi vine randul. Va povestesc dupa cum a fost. In principiu sunt doar curioasa, caci am constiinta curata. Mama m-a educat bine, plus, ca am ideea fixa ca nu trebuie sa-mi stric karma cu maruntisuri.

Liniste

si pace in weekendul asta. Cu lumina de toamna asa cum imi place mie, cu miros de gratar si bere amara. Cu telefoane date la birou la ora la care altii dorm. Ma bucur ca am colegi tineri care nu cunosc melodia lui Andries ”Seful”, ca altfel trebuia sa ma dezbrac sa le arat ca eu am par pe piept.

De-ale mele

Lucrez intr-o industrie care nu va da faliment prea curand. Ma simt bine in ea. Si jumatatea mea pe langa mine. E amuzant. Pentru mine. Pentru prietenii mei e curios. Toti vor sa bea o cafea cu mine. Sa afle detalii secrete. Nu exista!
 IQ-ul e relevant raportat la realitatea imediata. Altfel e doar teorema lui Euclid aplicata in vid (L.E. asta e doar de dragul rimei).
V-am zis ca pentru recensamant eu apartin ca nationalitate de vanuatu si ca religie de zoroastrism, iar jumatatea mea tine de religia klingoniana?!

Amor de balta

Azi ajung la birou. Nimic anormal in asta. Cu asta m-am ocupat in ultimii 14 ani, cu mici pauze. Doar ca azi gasesc un ghiveci pe masa. Si asta mi s-a mai intamplat. Doar ca pana acum niciunul dintre ghivece nu avea biletul atasat.
Citeste, (scria pe el).
Atat de mult cat te iubesc de floare ati daruiesc. (greselile apartin expeditorului). Nu continui ca sunt si alte persoane implicate. Insa, expresia mea sper ca a fost inregistrata pe camerele de supraveghere ale firmei, caci mi-au iesit ochii din cap ca in desene animate. Mai rau i-au iesit colegului care era si el vizat si care a crezut ca si mine ca biletul imi este adresat. Sper ca la ora asta se distreaza de minune cu nevasta din dotare de asa incurcatura.
Sa ma explic... Una bucata colega divorteaza de un sot betiv, cu care are doi copii. Sotul vine, face scandal, apoi trece la capitolul fara pasiune viata e pustiu si-i aduce o floare cu biletul aferent. Ea o lasa la mine pe birou, in ideea ca face un gest dragut, dar nu vede biletul. Eu da. Un sfarsit de saptamana minunat... Ceea ce va doresc si voua!

SOS de aniversare

Nu m-am depresat deloc! Nu mi-am inchis telefonul! Am dus prajituri colegilor. Mi-am dus copilul la McDo. Mi-am petrecut seara cu sor-mea uitandu-ne pe site-urile cu produse cosmetice si haine si band cate un shake de proteine. WTF. Asta nu-s eu, clar! Rog extraterestrii sa ma aduca inapoi, ca-mi placea mai mult de mine inainte!

M-am decis

...nu mai am nevoie de inca o categorie pe permisul de conducere. De azi m-am intors la sport si dupa ce mi-au iesit doar vreo 22 de ture de bazin in loc de 40 cat imi propusesem (deh, trebuia sa mai ajung si la munca inainte de pranz si pana la 12 sigur nu le terminam, ca era deja 9) am decis ca atunci cand schimb prefixul vreau sa particip la triatlon. Asta pentru ca, dupa cum se stie, nu pot trai fara un scop in viata (unul al meu, personal, fara legatura cu copilul, restul familiei etc). Asadar, sper sa ma tina job-ul asta macar urmatorii patru ani, ca sa-mi pot plati antrenamentele. Deci, maine bag 30 de ture de bazin (sa fim realisti, zic). Asta daca ma voi putea da jos din pat.

Actual

Acum beau bere, nici daca as fi stat in desert fara pic de apa doua saptamani nu cred ca mi-ar fi fost atat de sete. Si aseara am baut. O bere jumate. Nici pe-o masea s-ar zice. Da' de unde! Ca nu-mi mai simteam maselele dupa ea. Unde-s vremurile cand bagam o sticla de vodca si una de gin turnate intr-o oala si impartite frateste cu colega mea de facultate, dupa care mai si invatam 20 de cursuri si mergeam la examen. Somnul era optional, cam doua ore. Bref, ce voiam sa zic, aseara am adormit cu laptopul in brate. Am imbatranit si nu mai am energie nici macar sa devin depresiva, asta ca tot vine ziua mea. Luni am inventar. 200 de scule. Sa-mi traiasca, si sa nu le amestec ca in seara asta beau doua beri si nu stiu daca ma trezesc pana luni.

Retorice

Stiti ce fac oamenii care baga cabluri in pereti sa nu le vada altii (si pe langa cabluri niste alte chestii destepte) si dupa aia cheama si-i platesc pe unii sa zideasca peretii si in tura trei constata ca nu mai merge nimic? Taie peretii! Spor la treaba, baieti!