Se afișează postările cu eticheta dileme existentiale. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dileme existentiale. Afișați toate postările

marți, 31 decembrie 2013

La final de 2013

Ca orice om simt si eu nevoia unui bilant la sfarsit de an. 2013 a fost plin de lectii, pe care sper ca le-am invatat, ca sa nu ma mai lovesc de ele si in 2014.
Asadar, ce-am aflat?
Pai, intr-o ordine aleatoare, am descoperit ca:
Prietenii buni raman langa tine chiar daca au si ei o zi proasta. Asta nu exclude insa ca orice interactiune umana, si ar trebui sa subliniez orice, e un barter.
E foarte important sa ai incredere in fortele proprii. Si ca increderea poate fi subminata foarte usor de cei din jurul nostru atata vreme cat nu suntem pregatiti sa ne iubim si sa ne acceptam pe noi insine asa cum suntem.
Uneori, lucrurile care au toate premizele sa fie minunate nu sunt deloc asa. Si viceversa.
Oamenii care au intrat si au iesit (mai de voie, mai de nevoie) din viata mea au avut rolul sa-mi arate cate ceva despre mine.
E extrem de important sa fim impacati cu alegerile pe care le-am facut. Stiu, intra tot la acceptare, dar trebuia sa o mai spun o data.
Ca uneori e bine sa mai inchidem ochii si sa ne facem ca nu vedem anumite lucruri; dar mai ales sa ne tinem gura bine inchisa, daca asta nu face rau nimanui. Ceea ce nu exclude momentul in care trebuie vorbim ca sa ne aparam drepturile si lucrurile in care credem.

La un nivel mai concret, am descoperit ca Green Monkey e un copil echilibrat si exceptional, ca pot conduce 10000 de km in doar cateva luni si ca "never say never".

Imi doresc ca anul care vine peste doar cateva ore sa-mi predea cu blandete lectiile pe care mi le-a pregatit. Ceea ce va doresc si voua!


joi, 18 aprilie 2013

When you hit the bottom

...the only possible way is up. Satula de tot si de toate as fugi in lume. Nu-mi permit. Sunt legata cu lanturi grele de aici si acum. Uneori le mai ignor (in ultima vreme cam des), dar asta e tot ce pot sa fac. Si ma mai mir ca ma apuca depresia. Nu exista salvatori, doar oameni care se salveaza singuri. Restul lucrurilor sunt paleative.

joi, 25 august 2011

Q&A

Uneori, apare un moment in care te trezesti dimineata si nu-ti place ce vezi in oglinda. Acelasi in care constati ca toti oamenii care-ti plac sunt mai tineri decat tine, iar cei care au de doua ori varsta ta te trateaza ca pe un egal. Si atunci ma intreb (da, sa nu generalizam, caci era unul din momentele mele) ce ar putea umple golul si cum ai putea duce fantezia pana la capat. Indiferent ce ai lua (si nu, nu sunt de acord cu mai mult de un pahar recreativ) tot te trezesti la un moment dat. Nu toti dezvoltam personalitati multiple, si nici nu ne dorim asta. Si atunci ce pot face?! Sa ma asez in varful patului cu o patura in cap si sa astept sa-mi treaca? Sa dau vina pe genetica, fiindca nu am suficiente gene responsabile cu fericirea? Sa dau vina pe parinti, desi stiu ca teoria freudiana e depasita de mult? Orice as face ma trezesc in acelasi loc, si ma intreb de ce deprseia de ziua mea m-a apucat cu atata vreme inainte?! What is wrong with this fucking world?!

marți, 5 iulie 2011

Un secret

Sinele astea au fost facute cand oamenii erau tineri, mi-a soptit un nene suparat ca din cauza zgaltaielii tramvaiului nu-si putea bea berea.

miercuri, 23 martie 2011

Dileme existentiale

Azi am pornit televizorul si m-am trezit in fata unei dileme existentiale. Sa ma uit la Maruta unde se derula un episod din cel mai cel divort al secolului, Pepe&Oana, sau sa ma uit pe Antena unde era un episod din celalalt cel mai cel divort al secolului, Viri&Moni? Suspans... Curat tembeliziune. Zic