paradoxul gemenilor ne invata ca lucrurile pot fi diferite in functie de locul unde te afli si de directia in care mergi. parerea mea e a mea si nu trebuie sa fie aceeasi cu a altcuiva
Se afișează postările cu eticheta tara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tara. Afișați toate postările
duminică, 6 noiembrie 2011
Aceeasi tema
...dar alt weekend. Mirosul frunzelor arse. Cainele care te alearga prin curte si vrea sa se urce pe tine cu cele 70 de kg ale lui pentru ca l-ai mangaiat prea putin. Pisoii care se impleticesc printre picioarele copilului si fug cand ii simt pe adulti. Cuptorul fierbinte din care ies covrigi. Prieteni, cunostinte, oameni veseli, cu grijile lor, dar pe care nu simt nevoia sa le impartaseasca tuturor. Cel mai neplacut: drumul inapoi spre marele oras.
luni, 6 septembrie 2010
De toamna
Dupa un scurt moment de depresie legat de lipsa unui job, sa nu exageram, vreo 30 de secunde, m-am apucat pentru a doua oara in acest sezon de bulion. In calitate de proaspat apropitar mostenitor al locuintei de vara cu gradina aferenta, de care nu mai are cine se ocupa, presimt ca tura doi de bulion nu va fi si ultima.
Jumatatea mea viseaza de cand ne-am intors cum vom lasa totul balta si vom deveni agricultori. De altfel, nu e singura persoana care mi-a debitat in ultimele doua saptamani asa ceva. Am mai auzit diversi visand cum lasa corporatiile balta si se duc la tara, ca au dat ei o data cu sapa in copilarie si le-a placut. Asta probabil fiindca nu si-au taiat niciun deget.
Oameni buni, munca la tara e grea si nu-i deloc idilica, si nici inaltatoare, ca altfel taranul roman ar pluti in al noualea cer de fericire in loc sa sprijine usa carciumii la care-si ineaca amarul.
In alta ordine de idei, adica pen' ca veni vorba de munca, trebuie sa fac rost de un manual de gradinarit, ca vreau sa ma ocup putin de gradina mostenita. Niste rosii, niste dovlecei si ceva ceapa, ca sa mai am timp si de bere si gratar.
Sa nu uit, am uscat si rosii pe care le-am pus in ulei de masline cu oregano, usturoi si fulgi de ardei iute.
PS: fosa septica e la fel de plina, dar am vazut o vidanja care a trecut cu viteza fulgerului prin fata curtii. Inca il mai astept pe Brad Pitt.
Jumatatea mea viseaza de cand ne-am intors cum vom lasa totul balta si vom deveni agricultori. De altfel, nu e singura persoana care mi-a debitat in ultimele doua saptamani asa ceva. Am mai auzit diversi visand cum lasa corporatiile balta si se duc la tara, ca au dat ei o data cu sapa in copilarie si le-a placut. Asta probabil fiindca nu si-au taiat niciun deget.
Oameni buni, munca la tara e grea si nu-i deloc idilica, si nici inaltatoare, ca altfel taranul roman ar pluti in al noualea cer de fericire in loc sa sprijine usa carciumii la care-si ineaca amarul.
In alta ordine de idei, adica pen' ca veni vorba de munca, trebuie sa fac rost de un manual de gradinarit, ca vreau sa ma ocup putin de gradina mostenita. Niste rosii, niste dovlecei si ceva ceapa, ca sa mai am timp si de bere si gratar.
Sa nu uit, am uscat si rosii pe care le-am pus in ulei de masline cu oregano, usturoi si fulgi de ardei iute.
PS: fosa septica e la fel de plina, dar am vazut o vidanja care a trecut cu viteza fulgerului prin fata curtii. Inca il mai astept pe Brad Pitt.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)