Palarierul Nebun si Mos Craciun

Palarierul Nebun e un orator cum rar intalnesti. Vorbeste intr-una; daca-i tai oxigenul nu se prinde, dar daca nu-l lasi sa vorbeasca moare in chinuri. Cei putini care s-au pus cu el, nici acum nu stiu ce i-a lovit. Niste amarati (Vodafone si Fan Courier) au fost efectiv macelariti.

Povestea 1: Mos Craciun de la Vodafone

Suna cineva de la departamentul de fidelizare sa-i faca o oferta. Bla bla bla si blababla si va dam si-un telefon. Bing, ii cade fisa palarierului: Vreau, da' modelul x si nu platesc extra pentru el. Costa vreo 50 de euro+TVA. Domnisoara, care nu era celebra Andreea, ingaima ceva si Palarierul se duce repede la magazin sa-si ia telefonul. Surpriza, trebuie sa plateasca! Si de aici incepe nebunia.
Trei saptamani, zi de zi, conflictul escaladeaza, Palarierul se vaita ca e ca si cum Mos Craciun i-a promis ceva si acum nu vrea sa-i dea, ca el nu-i da bani lui Mos Craciun etc. etc. Se cer inregistrari, baiatul de la magazin da se baricadeze inauntru de cate ori il vede pe Palarier la usa, esaloanele superioare ale companiei dau din colt in colt si, in cele din urma, ii trimit inregistrarile. Palarierul le asculta si constata ca n-a inteles bine. Ii suna sa-si recunoasca greseala si sa-si ceara scuze, iar oamenii disperati ii ofera gratuit un telefon mai bun decat ala pe care-l ceruse initial.

Povestea 2: Fan Curier l-a ucis pe Mos Craciun

Pe la inceputul lui ianuarie, anul asta, comand de la doua magazine niste produse cu livrare in aceeasi zi. Se intorcea copilul din vacanta si trebuia sa-l astepte cadourile de la Mos Craciun. Pe la 4, incep sa ma ingrijorez, unde-s pachetele, unde-i curierul? Sun la firma de curierat: ca sa vedeti, ca trebuie sa vorbiti cu omul, dar n-ajunge azi... Pe bune?! Si eu de ce platesc extra? Sun la magazine, nimic. N-ajunge si pace. Sun curierul: Mi s-a terminat programul! Palarierul Nebun devine un nebun furios si ia problema in mana, adica telefonul. Suna la Fan Curier, direct la secretariat, ca la call center se terminase programul. Cred ca tanti aia inca mai are cosmaruri dupa ce i-a explicat foarte plastic cum distrug ei Craciunul intarziat al unui copil si cum ne-au umplut toata curtea de sangele lui Mos Craciun. Adevarul e ca si eu il vedeam cum curge pe pereti, atat de plastica era descrierea. Cert este ca, dupa trei sferturi de ora, ne suna un curier disperat ca e la poarta cu pachetele desi lui i se terminase programul de vreo trei ore.

Inceput de poveste 3: Urmele lui Mos Craciun

Ne-am luat clopotei de vant si, cum a batut vantul zilele astea, au facut ceva galagie. Il anunt pe Palarier ca ne putem astepta ca vecinii, ceva mai nevricosi din fire, sa vocifereze ca-i deranjeaza. Nu-i bai, imi zambeste el sadic. Iti amintesti de Mos Craciun? Ala de ne-a umplut curtea de sange? Sunt clopoteii de la sania lui...

Bonkers

Da, cu totii suntem nebuni in Wonderland! Dar pana de curand nu eram periculosi. Acum, vecinii isi fac cruce si scuipa in san cand trec pe langa gardul nostru.

La poarta ii intampina cainele care latra si se zbarleste tot de zici ca-i cel putin vreun lup turbat. De fapt asa si arata, doar ca el latra fiindca vrea sa fie mangaiat. Cine naiba are curaj sa bage mana prin gard la el?!

La celalalt capat al gardului ii saluta racnind din toti rarunchii copilul aka Iepurasul de Pasti. Vecinii care dau coltul pe langa gardul nostru risca sa-l dea si la figurat. Cel putin o vecina a simtit pe pielea ei cum e sa fii la un pas de infarct.

Alice nu s-a hotarat daca manifestarile ei sunt schizoide sau e un simplu caz de personalitate multipla. Acum e Alice, acum tuna: Off with your head!

Cel mai zdravan e Palarierul Nebun, dar asta numai in zilele in care reuseste sa geseasca doua sosete de acelasi fel!

Magia zilnica

Uneori ma uit la razele de soare prin fereastra deschisa a castelului din Wonderland si ma intreb care erau sansele sa mi se indeplineasca dorintele... Acum mai bine de doi ani, cand mi-am facut o lista cu ce-mi doresc, nu ma asteptam sa reusesc sa bifez cele mai importante puncte de pe ea. Si le-am bifat. E drept, am doza mea de magie zilnica si asta ajuta.

Iepurasul de Paste da din maini si se crede Elsa, uneori chiar Rapunzel, Palarierul Nebun ameninta cu nemaivazute razbunari in fiecare dimineata cand este aruncat din pat, iar bestia cred ca a aflat de vreun concurs pentru canguri si topaie in doua labe prin curte. Oropsita este doar Cheshire Cat, care nu mai are acces in curte din cauza cainelui-cangur.

Atunci cand inchid ochii stiu ca si daca trandafirii din curte nu vor avea flori rosii isi vor schimba culoarea daca-mi doresc suficient de tare.

Corabia Nebunilor

Iepurasul de Paste alearga catelul. Catelul o musca pe Alice. Alice urla la Palarierul Nebun. Palarierul Nebun cauta bestia. Bestia s-a ascuns cu mult succes sub asternuturile de pe pat. Viata sigur nu e plictistoare in Wonderland!

Ne distram

Green Monkey ne ajuta sa nu ne plictisim. Cred ca in ultimul an am vizitat mai multe scoli decat stiam ca exista in Bucuresti. Nu de voie, ci de nevoie. Poate, doar, doar, l-o primi vreuna. Aparent, fiecare scoala are suficiente maimute, nu le mai trebuie inca una. Am trecut de la suntem cei mai cuminti din lume, la primiti-ne, ca altfel iese rau. Nimeni nu recunoaste: nu vrem maimute care se cred delfini sau nu vrem delfini care sa se catare in copac. N-avem locuri, daca era cu un an mai mare/mai mic... Inca speram ca vom gasi locul in care maimuta sa fie acceptata asa cum e si mai ales oamenii care sa poata spune ca si-au dat seama ca Green Monkey reactioneaza pe principiul: m-am prins cum functionezi si stiu exact pe ce butoane sa apas ca sa te scot din minti. Oare mai exista oameni cu nervii suficient de tari?

Cam asa incepusem acum ceva vreme o postare pe care n-am mai avut nervii s-o termin si s-o urc pe blog. Intre timp ne-am mutat in Wonderland si am gasit si o scoala, unde oamenii au fost suficient de receptivi incat Green Monkey, devenit intre timp Iepurasul de Pasti, sa se poata integra. Rezultatele nu s-au lasat asteptate! Bune si foarte bune! Si nu numai la scoala, ci si acasa. Asa ca, desi titlul avea o alta conotatie, il pot pastra si acum poate fi luat ca atare.

Unde se dovedeste ca uneori e mai intelept sa dormi

Cand nu dormi suficient creierul iti joaca feste, asa ca ai sanse sa debitezi traznai...
- Cum arata un unghi de 450 de grade?
- Auzi, deseneaza si tu cercul ala cu varful in sus!
- Miac!
Probabil ca lista asta se va tot lungi in timp... :)

Numar

Numar zece ani de cand nu-mi mai apartin. Doi ani (aproape, cu bataie lunga) de cand fac ce-mi tuna. Aproape un an de cand ma minunez zilnic ca mi s-au intamplat anumite lucruri si ca am facut alegerile cel mai putin probabile. Vreo trei luni de cand fac afaceri, care n-au invatat inca sa mearga in picioare. Ciudat, asa cum trebuie sa fie viata... Surpriza, uimire, incantare.

Clientul nostru...

M-a lovit febra antreprenoriatului, asa ca ma distrez cu maritul stapan: clientul. Nu-i frumos sa radem de el, dar uneori o cere...
Vreau un logo pentru un nou produs: juvelnicul cu fermoar pentru pesti vii. Simplu. Dureaza cinci minute.
Ok. Halal brief, zic in sinea mea. Hai sa incercam un peste cu fermoar in loc de gura.
Vreau un juvelnic.
Facem un juvelnic.
Vreau pesti in el.
Punem si pesti
Tot in sinea mea: Asta nu mai e logo, e desen cu instructiunile de folosire ale produsului.
Vreau si maner la fermoar.
WTF!
Prestam mai multe variante de manere.
1. Nu bun
2. Nu acolo
3. Nu asa
4. Ok
Aha! Deci iti place? Cum l-am putea face perfect?
Ok.
Asta nu-i raspuns. Zi ceva, zi ca nu-ti place, numa' zi. Timpul meu, stiti voi...
N-a mai zis nimic.
Am pus pariu ca a doua zi cere si pescar langa juvelnic.
N-a cerut, dar nici departe nu a fost.
Asa devin nervii de otel. Si daca mi-am imaginat cumva ca nu ma va mai impresiona nimic dupa ultimul meu job, m-am inselat.
Niciodata nu poti sti ce zace in mintea unui client care vrea sa fie creativ.

De weekend

Ce se intampla atunci cand trecutul si prezentul se intalnesc pe langa tine la o bere? Se urasc la prima vedere, desi nu stiu despre ce e vorba. Si atunci nu-ti ramane decat sa dansezi mai departe, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

 

 

Cheers, zic!

Marele Gatsby

Am tinut mortis sa vad filmul datorita melodiei asteia. Mai bine ramaneam numai cu melodia. Filmul n-a fost chiar ce ma asteptam. Actorii au jucat neconvingator si cu exceptia scenelor de la petreceri nu m-a impresionat nimic. Dar cum eu nu sunt critic de film, parerea mea nu prea are importanta. Melodia, in schimb, e super.

Fast forward

Traiesc pe repede inainte. Intotdeauna cu gandul la urmatorul moment, la ce ar trebui sa fac mai departe, mult mai departe. Oricand. Nu acum. La cafeaua de dimineata cu gandul la plimbarea de la pranz, la masa cu gandul la inghetata de dupa. Nu stau singura niciodata pentru ca ar trebui sa ma gandesc la momentul prezent. Pana in dupa-amiaza asta, tarziu, cand, in parc am vazut o batrana tunsa scurt cu o haina bleu, veche, murdara, cu nasturi desperecheati. M-am intrebat care a fost povestea ei, cum si-a trait prezentul, daca si-a imaginat vreodata asa viitorul: trist, decrepit, murdar. Si m-am intrebat ce rost are sa proiectez intotdeauna urmatorul moment, cand acesta ar putea sa arate cu totul altfel decat mi l-am imaginat. Probabil ca de aia vreau o hayabusa: o multime de momente viitoare care vor mai exista doar ca potential. Si nici macar n-a fost buna inghetata!

Sah-mat

Uneori regulile jocului se mai schimba si din mers. Regina isi da intalnire cu nebunul cata vreme regele doarme in papuci. Si nimeni n-a trait fericit pana la adanci batraneti... Sau poate ca da.

Species (Darwin`s or not)

All brains, all muscles, no feelings.
All muscles, all feelings, no brains.
All brains, no muscles, to many feelings (or is it feelings for to many?)

In ritmul asta suntem condamnati la extinctie.

Detectivistice

Blonda face din cand in cand si munca de detectiv. E amuzant si capata un tupeu care-i lipseste altfel.Ieri s-a distrat intr-o firma de pompe funebre stand de vorba cu o tanti despre vecinii din cladirea de alaturi. Fetele oamenilor cu care era si care nu intelegeau ce face inauntru au fost nepretuite.

Liniste

Am fost si la munte. Nimic spectaculos, in afara de linistea care s-a instalat brusc in mintea mea. Era ca si cum cineva ar fi apasat un buton care a oprit toata agitatia mea interioara. N-am crezut ca se poate sa stau o zi intreaga fara sa ma gandesc la nimic, fara sa fac proiectii.
In alta ordine de idei azi sunt pitzi de mall. E mai mult un pretext ca sa ma invart cu masina. Deci cafea, film si masa cu prietena mea. Daca vedeti doua pitzi cam stangace hlizindu-se cu gura pana la urechi feriti-va! Nu se stie cand renunta la aerul de pitzi si redevin ele insele.

Si pentru ca m-am intors in oras si linistea s-a dus, ceva de ascultat in ton cu dispozitia mea.

Blonda si masina

Cine ma cunoaste stie ca nu sunt deloc blonda. Dar mai am si eu momentele mele. Mi-am dorit masina, am primit una cu imprumut. Si nu orice masina, ci una mare si nervoasa. Exact ce-i trebuie blondei! Sa zic mersi ca n-am primit Toyota aia la care visez eu. Problema e urmatoarea: blonda are un loc de parcare in care nu se poate intra dintr-o miscare decat daca ai vreun smart, nu ditai limuzina. Dar nu-i nimic, ca blonda din mine are curaj cat pentru trei si aseara pleaca sa ia maimuta din plimbari. Cand se intoarce isi da seama ca trebuie sa mai si parcheze. Asa ca invarte de volan pret de un sfert de ora, ratand milimetric masinile vecinilor care n-au fost suficient de inspirati sa le ia in casa. Finalul: o parcare perfecta, picioare tremurande si lacrimi in ochi. Discutie ulterioara cu un prieten galant: - Si ce masina ai? - X. -Ah, pai mie mi-ar fi luat jumatate de ora sa o parchez pe locul ala! Si asa a fost blonda fericita. The End.
PS: Blonda pleaca la munte cu limuzina din dotare. Sper ca au dat astia in ziar sa stea lumea in casa!

Dependente

Sut dependenta de ras. Si rad cu lacrimi. Cand nu rad imi vine sa plang. The brainy me o ia razna, iar mie imi vine sa rad. Si rad. Numai sa am cu cine. Si am, dar nu atat de des pe cat mi-as dori. Astept razand ca lucrurile sa se miste in directia potrivita. Tineti-mi pumnii ca sa radem impreuna...

Momente

A doua cana de cafea, in dimineata asta. Cate una pentru fiecare ora nedormita din program. Un zambet larg. O adiere de Fan di Fendi care nu stiu pe unde a ramas agatata. Discutii intre prietene, pe net, la 5 AM. O rochie noua. Si eu. In schimbare...

Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii

Nu se spune! Na!

Vaicareli

Cum ziceam si mai devreme, viata nu e intotdeauna ce pare. Uneori ies la iveala lucruri pe care le-am vrea uitate. Apoi vine o terapie care le scoate de tot la suprafata. Apoi afli ca berea te ajuta sa ramai sanatos (zic japonezii), daca nu bei prea multa  si uiti de prezervativ (zic eu). In rest, dupa 7 zile din 7 cate 13 ore pe plantatie nu-ti mai ramane timp nici de bere, dar sa vezi unde faci revelionul sau sa te mai infrupti si tu din vreun canar. N-am avut timp nici de o specialite de peste hotare pentru 1 decembrie.Ma intreb daca maimuta mea mai stie cum arat. Sa ne vedem cu bine, ca daca mai slabesc, nu ne mai vedem deloc.