Prea ocupata

Prea ocupata sa-mi traiesc viata, am incetat s-o mai descriu. Momentul asta merita totusi marcat. Proiecte noi, curaj nebun. Vedem ce ne asteapta de acum incolo. Cine stie, poate reusesc sa schimb lumea. Macar pe a unora.

Fast forward

Traiesc pe repede inainte. Intotdeauna cu gandul la urmatorul moment, la ce ar trebui sa fac mai departe, mult mai departe. Oricand. Nu acum. La cafeaua de dimineata cu gandul la plimbarea de la pranz, la masa cu gandul la inghetata de dupa. Nu stau singura niciodata pentru ca ar trebui sa ma gandesc la momentul prezent. Pana in dupa-amiaza asta, tarziu, cand, in parc am vazut o batrana tunsa scurt cu o haina bleu, veche, murdara, cu nasturi desperecheati. M-am intrebat care a fost povestea ei, cum si-a trait prezentul, daca si-a imaginat vreodata asa viitorul: trist, decrepit, murdar. Si m-am intrebat ce rost are sa proiectez intotdeauna urmatorul moment, cand acesta ar putea sa arate cu totul altfel decat mi l-am imaginat. Probabil ca de aia vreau o hayabusa: o multime de momente viitoare care vor mai exista doar ca potential. Si nici macar n-a fost buna inghetata!

Update

Pisica s-a dedulcit la canari. Cate unul pe seara e perfect. In rest schimbari de 180 de grade. Viata nu e intotdeauna ceea ce pare si nici nu merge conform planului. Vorbim in decembrie. Asta daca nu dau peste un canar extrem de canibal.

Depresii si dorinte

Ieri m-a lovit depresia. Rau de tot. Am identificat rapid cauzele si fiindca printre ele se numara si faptul ca mai imbatranesc cu un an, am inceput sa ma gandesc ce cadouri as vrea sa primesc. Asta ca sa nu raman deprimata pana dupa jumatatea lui octombrie. Au fost mai multe etape:

Faza I - depresie accentuata - o saptamana de concediu+un apartament gol fara mobila, fara covoare etc (inchiriat pt respectiva saptamana) + 2 navete de vin marocan (musai, ca e draguta eticheta) + 2 cartuse de tigari + cate o livrare zilnica de friptura de vita in sange + un stripper mut. Jumatatea mea a sugerat ca ar trebui sa-l cer si surd si orb.

Faza II - parca vedem luminita de la capatul tunelului - poate ca ar fi bine ca stripperul mut sa stie sa gateasca...

Faza III - cum pui lumea in dificultate cand te intreaba ce vrei sa primesti de ziua ta - tatuaj, curs pt permisul de categoria A, echipament de escalada si un stripper mut care sa stie sa gateasca, sa zugraveasca si sa faca curat, ca sa se ocupe de treburile mele cat ma duc eu la antrenamente si cursuri.

Sa nu ziceti ca nu v-am anuntat. Aveti timp o luna sa va pregatiti. Se aude? Zic.

Tot despre Turcia, dar altfel

Turcia este o tara minunata. Tinand cont ca orasele mele preferate sunt Viena si Hamburg ma asteptam ca Istambulul, mai ales vazut din motive nu tocmai placute, sa-mi displaca. Nimic mai gresit, il iubesc la nebunie. E drept, prefer de departe partea asiatica, mult mai relaxata, mai putin aglomerata si, evident, mult mai scumpa.
Daca vorbim despre bani, sa povestim. Autobuzul m-a lasat in fata la Burbery''s, unde am intrat, am respirat adanc si am iesit. Salariul minim in Turcia e de 750 de lire (aprox. 1500 de lei). O esarfa din sus-mentionatul magazin e 590 de lire (aprox 1200 de lei). O chirie, 250 de lire (500 de lei, la fel de aprox). Sa fac traducerea in preturile de aici... Nu are rost.
Strazi largi, cu pietoni care trebuie sa se fereasca de masini. Daca v-ati imaginat ca in Bucuresti sunt cozi interminabile nu le-ati vazut pe cele din Istambul. Orice traversare se face pe propria raspundere. De la intrarea dinspre Gebze pana in partea europeana sau, mai bine zis, turistica a Istambulului se fac doua ore. Si asta, daca ai norocul sa nu te opreasca politia si sa trebuiasca sa parlamentezi la telefon cu o semi-vorbitoare de engleza, despre motivele pentru care te transporta un turc in masina personala.
Faptul ca turcii vorbesc engleza sau chiar romana e un mit, daca nu te intalnesti cu ei in fata unor obiective tursitice din partea europeana. In schimb, e remarcabil ca orice turc iti va ceda locul daca esti femeie, indiferent de varsta, si stai in picioare in timp ce el sta jos. De fapt, ar trebui sa mi se para normal, dar vin din Romania.
Sfatul evident este sa negociati, odata ce ati ajuns in partea europeana. De fapt, corect ar fi negociati, negociati, negociati. Si dupa ce ati facut toate astea, luati-o de la capat de vreo trei ori. Abia apoi puteti spera ca ati ajuns la pretul corect. Nu incercati asta in partea asiatica. Acolo nu se trage de nimeni de tine sa intri in magazine. Pretul afisat e cel final.
Mi-au placut floraresele care m-au facut sa vin acasa cu o valiza plina de levantica pusa frumos in saculeti din dantela la un pret imbatabil.
Ca sa revin la motivele pentru care am fost in Turcia trebuie doar sa va spun ca banalul paracetamol (si nu vorbesc de cel mai ieftin de pe piata, ca ala nu e medicament) costa doar 6 lei folia spre deosebire de 10 in Romania.

Despre Turcia

Circumstante usor de ghicit din postarile anterioare ne-au dus la clinica Anadolu, in Turcia. N-a fost ieftin, investigatii, consultatii, cazare, masa, transport si ceva cumparaturi (cat sa pastram si o minima aparenta de vacanta) ne-au costat vreo patru mii de euro. Cand ne-am intors am trait cu impresia, pe care am si impartasit-o tuturor, ca ne-am dus cu sacul la pomul laudat. Aveam un diagnostic, un tratament, amandoua foarte clare inca inainte sa plecam din tara. Cu alte cuvinte, ne-am dus acolo ca sa ni se spuna ca ai nostri au avut dreptate si ca trebuie sa schimbam tratamentul. Si recomandarea asta o primisem de aici.
Surpriza am avut-o o saptamana mai tarziu cand, vrand sa schimbam tratamentul, am constatat ca nu ne-a fost aprobat dosarul de catre CNAS si ca trebuie sa ne cumparam medicamentul. Socoteala a fost simpla 11000 de lei medicamentul + cheltuielile de la administrare pana la analize in sistem privat/ drum+mese+bacsis in sistem de stat inseamna mai mult decat tratamentul + drum + cazare la Anadolu. Asadar, jumatatea mea s-a urcat in avion si a pornit din nou spre Turcia. A facut tratamentul, s-a odihnit si, acum, spera la mai bine. Sa fim cu totii sanatosi!

Pesach

Stiu vreo cativa oameni pentru care sarbatorile au inceput aseara. Si pentru ca si lor le pasa de mine, nu pot decat sa le spun: L'Shana haba bi'Yerushalayim!

here be dragons

http://herebedragonsmovie.com/

De vazut. Poate are dreptate, poate nu, oricum e o perspectiva interesanta.