pentru mine conteaza drumul
si pentru drum nu voi astepta niciodata un tren sau altceva
mai degraba voi porni pe jos, cu talpile goale
indiferent cat de fierbinte e asfaltul sau nisipul, sau cat de ascutite pietrele si de mare noroiul
cand nu ai drumul...nimic nu are sens...asa este...
asa simt si eu
si cand nu-l ai, il faci tu, cu fiecare pas
poate va veni cineva in urma ta
sau poate prinzi din urma pe cineva ale carui urme s-au sters de multa vreme
sau poate il faci singur
nici macar nu conteaza
cum nu conteaza nici destinatiile intermediare
caci de aia finala nu se poate nimeni feri, si despre ea nu povestim
drumul si povestile lui sunt importante
uite, vezi piatra aia ascutita de pe margine, candva am fost atat de fara minte incat sa o arunc in cineva
si ai sa vezi ca pe piatra e un cuvant, poate, sau o privire
si vezi mlastina aia, mi-a luat o vesnicie sa ies din ea...
dar am reusit
si acum o privesc cu nostalgie, pentru ca desi epuizata, intr-un fel m-am imbogatit
