In care toata lumea canta si danseaza

Alice si Palarierul Nebun au decis sa-si implineasca visul de-o viata si sa invete tango argentinian, si, ghiciti ce? Li s-a implinit dorinta. Universul a aliniat stele in asa fel incat, acum mai multe luni, au gasit locul perfect la doi pasi de Wonderland. Toata lumea, da, si Iepurasul de Pasti, s-a declarat "inmigrante en el pais del tango". Gancho, sanvichito, abrazo, volcada au intrat rapid in vocabular si in economia miscarilor zilnice. Singura care nu apreciaza schema asta e potaia, cred ca viseaza sa invatam vreo giga irlandeza la cum ne musca de calcaie de cate ori ne prinde dansand.

Cat despre cantat, singurul cu voce, si inca ce voce (sic!) e Palarierul Nebun. Eu nu-l prea aud cantand, dar il aud pe Iepuras racnind: Ce canti acolo? Alice se multumeste sa fredoneze doar in baie, unde singurii care o pot auzi sunt cainii vecinilor din curtea din spate. Acum doua zile, vecinii cu pricina se intrebau unii pe altii daca nu cumva animalele sunt bolnave la cum urla uneori. Daca ar sti ei ca bestiile caucaziene fac doar backing vocals!

Bonkers

Da, cu totii suntem nebuni in Wonderland! Dar pana de curand nu eram periculosi. Acum, vecinii isi fac cruce si scuipa in san cand trec pe langa gardul nostru.

La poarta ii intampina cainele care latra si se zbarleste tot de zici ca-i cel putin vreun lup turbat. De fapt asa si arata, doar ca el latra fiindca vrea sa fie mangaiat. Cine naiba are curaj sa bage mana prin gard la el?!

La celalalt capat al gardului ii saluta racnind din toti rarunchii copilul aka Iepurasul de Pasti. Vecinii care dau coltul pe langa gardul nostru risca sa-l dea si la figurat. Cel putin o vecina a simtit pe pielea ei cum e sa fii la un pas de infarct.

Alice nu s-a hotarat daca manifestarile ei sunt schizoide sau e un simplu caz de personalitate multipla. Acum e Alice, acum tuna: Off with your head!

Cel mai zdravan e Palarierul Nebun, dar asta numai in zilele in care reuseste sa geseasca doua sosete de acelasi fel!

Magia zilnica

Uneori ma uit la razele de soare prin fereastra deschisa a castelului din Wonderland si ma intreb care erau sansele sa mi se indeplineasca dorintele... Acum mai bine de doi ani, cand mi-am facut o lista cu ce-mi doresc, nu ma asteptam sa reusesc sa bifez cele mai importante puncte de pe ea. Si le-am bifat. E drept, am doza mea de magie zilnica si asta ajuta.

Iepurasul de Paste da din maini si se crede Elsa, uneori chiar Rapunzel, Palarierul Nebun ameninta cu nemaivazute razbunari in fiecare dimineata cand este aruncat din pat, iar bestia cred ca a aflat de vreun concurs pentru canguri si topaie in doua labe prin curte. Oropsita este doar Cheshire Cat, care nu mai are acces in curte din cauza cainelui-cangur.

Atunci cand inchid ochii stiu ca si daca trandafirii din curte nu vor avea flori rosii isi vor schimba culoarea daca-mi doresc suficient de tare.

Corabia Nebunilor

Iepurasul de Paste alearga catelul. Catelul o musca pe Alice. Alice urla la Palarierul Nebun. Palarierul Nebun cauta bestia. Bestia s-a ascuns cu mult succes sub asternuturile de pe pat. Viata sigur nu e plictistoare in Wonderland!

Fragmente

In Wonderland au incoltit brandusele plantate in toamna.
Motanul are coada mai groasa decat mana lui Alice. Nu mai mananca, nu mai doarme, cred ca simte primavara in aer si asteapta momentul potrivit sa devina craiul cartierului.
Iepurasul de Paste e mai greu de dresat decat catelul.
Catelul a descoperit ca se poate urca pe scaunul rotativ ca sa manance direct din farfuria Iepurasului. In plus, are o parere foarte proasta despre presa, exprimata prin dezintegrarea temeinica a ziarelor.
Palarierul Nebun incearca sa dreseze pe toata lumea, dar nu-i iese decat cu cainele.
Iar Alice, Alice se ia cu mainile de par in fiecare dimineata intrebandu-se cand s-a transformat Wonderland in Corabia Nebunilor...

Ne distram

Green Monkey ne ajuta sa nu ne plictisim. Cred ca in ultimul an am vizitat mai multe scoli decat stiam ca exista in Bucuresti. Nu de voie, ci de nevoie. Poate, doar, doar, l-o primi vreuna. Aparent, fiecare scoala are suficiente maimute, nu le mai trebuie inca una. Am trecut de la suntem cei mai cuminti din lume, la primiti-ne, ca altfel iese rau. Nimeni nu recunoaste: nu vrem maimute care se cred delfini sau nu vrem delfini care sa se catare in copac. N-avem locuri, daca era cu un an mai mare/mai mic... Inca speram ca vom gasi locul in care maimuta sa fie acceptata asa cum e si mai ales oamenii care sa poata spune ca si-au dat seama ca Green Monkey reactioneaza pe principiul: m-am prins cum functionezi si stiu exact pe ce butoane sa apas ca sa te scot din minti. Oare mai exista oameni cu nervii suficient de tari?

Cam asa incepusem acum ceva vreme o postare pe care n-am mai avut nervii s-o termin si s-o urc pe blog. Intre timp ne-am mutat in Wonderland si am gasit si o scoala, unde oamenii au fost suficient de receptivi incat Green Monkey, devenit intre timp Iepurasul de Pasti, sa se poata integra. Rezultatele nu s-au lasat asteptate! Bune si foarte bune! Si nu numai la scoala, ci si acasa. Asa ca, desi titlul avea o alta conotatie, il pot pastra si acum poate fi luat ca atare.

Ne-am mutat in Wonderland!

Imediat ce deschizi portita de lemn de la strada, dai de o gaura de iepure. Nu stiu cum am facut de am alunecat pe ea. Cert e ca acum stau toata ziua si beau ceai (ma rog, cafea pentru conformitate) cu Palarierul Nebun si Iepurasul de Paste, iar Cheshire Cat ne priveste de la inaltimea boltei de vita-de-vie. Zambetul mi l-a imprumutat mie, iar eu am grija sa nu dispara niciodata. In loc de pasari flamingo avem pitigoi, dar nu ne suparam pentru ca noi nu jucam croket. Paianjenii ne-au facut un dreamcatcher urias langa bradul atat de inalt incat cred ca intr-o buna zi o sa coboare din el Jack. EU SUNT ALICE, si zau ca n-am fumat nimic, doar m-am mutat in Wonderland, la doua minute de centrul orasului!

Inca o poveste

ce nebunie improbabila...imposibila altora. esti nebunia mea improbabila
daca te-as lipi la piept,visele zbatande in noi ar zabovi o clipa in captivitatea caldei strangeri?
cred ca s-ar zbate sa-si deschida aripile
reanimarea viselor...va rog puneti-va halatul la intrare
dar mai purtam pe talpi noroiul caderilor
contagiosul
si-l vom purta mereu
incet, ne va intra prin piele, in sange
devenim impuri?

de ascultat de la minutul 2:36 pana la 2:59

Din nou despre sah

Nu am crezut vreodata ca voi deveni pasionata de jocul asta. 15+1 partide inainte sa declaram invingatorul. 1+1 jucate. Au mai ramas 14.

Sah-mat

Uneori regulile jocului se mai schimba si din mers. Regina isi da intalnire cu nebunul cata vreme regele doarme in papuci. Si nimeni n-a trait fericit pana la adanci batraneti... Sau poate ca da.

Telenovela de weekend

....s-a incheiat cu mine blocata in bucatarie, copilul hlizindu-se de cealalta parte a usii, dar nereusind s-o deschida. Pe post de salvator fostul, care mi-a declarat tavalindu-se de ras ca regreta ca n-am patit asta vineri seara, cand eram singura acasa si el la Pitesti. Sa va spun ceva... si eu regret (oarecum) ca nu s-a intamplat asa :)))

Poveste

... Iar o minunata fiinta umana si-a desfacut aripile. Asa se termina povestea in benzi desenate pe care am visat-o eu azi-noapte.

Impresii

Daca ai suficiente cuvinte poti stapani spatiul si timpul - Terry Pratchett, Going Postal (filmul, nu cartea)

Uneori cred chiar si sase lucruri imposibile inainte de micul dejun - Alice in Wonderland (din nou filmul, varianta cu Johnny Depp care, intr-o secventa, seamana perfect cu nevasta-sa)

BF s-a suparat ieri pe mine. Tinand cont ca pusese monopol pe nefericirea absoluta, pot spune ca ma bucur. Lumea e putin mai luminoasa in jurul meu acum.