De weekend

Ce se intampla atunci cand trecutul si prezentul se intalnesc pe langa tine la o bere? Se urasc la prima vedere, desi nu stiu despre ce e vorba. Si atunci nu-ti ramane decat sa dansezi mai departe, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

 

 

Cheers, zic!

Semne bune

Anul asta chiar am inceput in forta. Am facut o multime de lucruri pe care nu le-am mai facut de ani buni, vezi patinajul. Am mers chiar si la o expozitie, iar ieri am invatat sa gatesc o mancare libiana. Ma pregatesc de un debut in radio si poate si de unul editorial, in alt domeniu decat ceea ce am publicat pana acum. Si e abia 14 ianuarie.Am impresia ca 2010 a trecut de multa vreme. Singurul lucru care-mi aminteste de el e lipsa banilor. Sper insa sa se schimbe si asta. Cum imi spunea cineva ieri "Alles hat ein Ende, nur die Wurst hat zwei" asa ca dedic refrenul respectiv anului care tocmai ce-a trecut. Enjoy!

Vaicareli

Incerc sa-mi tin gura bine stransa si cuvintele sub cheie, ca de atata vaicarit mi s-a luat mie de mine. Aia din jurul meu chiar n-au gresit cu nimic ca sa-i chinui.
Poate ca lectia pe care o am de invatat este sa ma relaxez putin sa nu mai incerc sa controlez totul si sa-mi dau seama ca lucrurile se mai aranjeaza si de la sine. (Azi s-a intamplat de doua ori.)

Me happy!

Am acte! A durat fix cinci minute ca sa le tin [bine] in mana. Si pot sa spun ca "ofiterul relatii clienti"  de la Raiffeisen, de la care am luat ieri cardul (expirase si ala) a fost mai putin amabil decat functionarele statului.

Am vazut un aurolac (avea punga in mana si imputise tot autobuzul) care i-a dat pachetul lui de biscuiti unui pui de tigan care cara fiare vechi cu maica-sa. Nici puradelul, nici maica-sa nu i-au multumit.

Am gasit intr-un magazin arabesc sinouge/negrilica/hab el barake . Doar 6 lei o punga de vreo 6 ori mai mare decat aia pe care am platit 1 euro in Tunisia. Iar ieri mi-am facut in sfarsit drum in celalalt capat al orasului sa-mi iau ceaiul favorit.

Nici macar vremea de afara nu imi mai poate strica dispozitia.

Cand imi vine cheful de munca...

ma asez intr-un colt si astept sa-mi treaca, ca doar n-o tine o vesnicie!" spunea un afis din cabinetul pediatrului meu, acum aproape trei decenii. Nu mi s-a potrivit niciodata zicala asta. Nu zic insa ca nu ma apuca din cand in cand asa o lene, de nu-mi vine nici sa clipesc, dar e vorba de mici exceptii. In general insa, sunt un individ activ, poate chiar hiperactiv dupa spusele unora. Tot aia care zic si ca nu stiu sa ma relaxez. Ma rog, iar divaghez.
Ideea e ca de vreo cateva luni nu mai am serviciu, si ca, daca la inceput m-am bucurat de vacanta, apoi am rezolvat o multime de probleme domestice care asteptau de multa vreme, acum simt ca a venit vremea sa ma intorc in campul muncii.
Asa ca am inceput sa ma agit sa vad ce pot face ca sa nu ma intorc in domeniul din care am plecat. Experienta am doar in domeniul asta. Am niste studii care m-ar ajuta, dar nicio secunda de practica. Si nici nu stiu exact ce vreau sa fac. Oricum nu prea conteaza: din 9 aplicatii pe una din principalele platforme de recrutare on-line au fost citite 3, din 4 de pe alta, doar 2. Concret: 1 singur interviu, unde m-am dus mai mult pentru experienta.
Astept vremuri mai bune sau un sponsor generos.