Oameni noi la vremuri noi

Si nu, nu tot noi.
Am decis sa invat cate ceva de la oamenii pe care-i intalnesc in ultima vreme. Stiu, tot invatatura, dar nu in cadru organizat. Si fara diplome la final, dar cu satisfactii.
Deci, pe lista prioritatilor se afla o minte mai deschisa, mai mult calm, mai mult zambet, mai multa grija fata de mine. Invat incet, dar sigur. Toate astea se concretizeaza intr-un aer care a facut-o pe o prietena de-a mea sa-mi spuna: Tu-i faci omului pofta sa divorteze! Eu sper sa nu le dau si altora idei, dar eu una incep sa-mi amintesc cine sunt si asta se vede. Schimbarile sunt in bine. Si de miercuri ma intorc la antrenamente. Deci mai mult bine pentru mine.

Psihologia la degetul mic

Dupa foarte multi ani de pauza am reluat lecturile din domeniul psihologiei pentru toti sau, cum ii spun eu, psihologiei la degetul mic. Si cum meditam eu aseara la cele ce citeam (nu-i asa ca, brusc, parca m-am mai desteptat de la cartile astea) am avut revelatia ca toate iti descriu greselile, cazurile "defecte" si nici una nu vorbeste despre normalitate. Nu ma refer la normalitatea aia ideala in care totul decurge perfect, pentru ca la aia nu cred ca o sa ajungem vreodata, ci la cea mai apropiata varianta a ei.
La fel cum cititorii (fara studii de specialitate) ai unei lucrari de medicina vor suferi de cel putin o parte din simptomele trecute acolo si cei ai unei lucrari de popularizare a psihologiei se vor afla in aceeasi situatie. Si atunci cand vezi ca nu esti la fel de minunat cum credeai, asta nu iti afecteaza stima de sine?! Si, doar am aflat ca stima de sine este esentiala pentru ca lucrurile sa mearga snur. Si atunci ce ne facem? Intreb.

Exercitiu de gandire generat de: Virginia Satir, Arta de a fauri oameni, Psihologia familiei, editura 3, Bucuresti, 2010 (Bine tradusa, usor de citit si destul de interesanta)