Una dintre jumatatile cuplului nostru a primit de la psiholog ca tema sa scrie liber despre ce inseamna sa fii parinte (mama). S-a executat:
Sa fii mama inseamna sa te minunezi in fiecare zi de norocul care a dat peste tine si sa te feresti de termenul de noroc ca, poate, aduce ghinion. Sa te uiti in ochii copilului pana uiti de tine si sa-ti aduci aminte de fiecare data ca nu ai voie sa uiti de tine, pentru ca trebuie sa fii mereu in forma sa ai grija de el. Sa-ti planifici calatorii in Italia si sa te trezesti in Olanda (e un text pe net, cautati-l) si sa inveti sa te bucuri de locul in care ai ajuns. Sa te intrebi daca vrei sa fii un morcov, un ou sau cafea (alt text din marea lume a net-ului) si atunci cand esti pus in apa clocotita, luata direct din cazanele iadului, sa te inmoi, intaresti, sau sa transformi apa. Sa-ti faci din doctori prietenii cei mai buni, sa-ti faci din prieteni niste cunostinte care nu te intelg si nu te accepta si din dusmani aliati. Sa inveti tomuri intregi de medicina, psihologie sau logopedie si sa inveti mai ales sa-ti asculti intuitia. Sa te lupti cu ghearele si dintii pana la ultima respiratie pentru ceea ce crezi tu ca e mai bine, chiar daca altii iti spun ca ”merge si asa”. Sa refaci un intreg proiect bucurandu-te ca puiul tau a invatat pe sa faca cercuri pe hartiile care-ti trebuiau ieri. Sa-i spui educatoarei care-ti reproseaza ca nu stie sa deseneze, ca are talent la desen pentru ca asa un gri colorat minunat n-a vazut ea de sapte generatii. Sa-ti pastrezi cumpatul atunci cand in urletele copilului tau accidentat medicii te intreaba lucruri care ti se par neimportante. Sa te bucuri ca peretii tai proaspat zugraviti acum sunt acoperiti de o fresca facuta din piure de morcovi sau de un basorelief (pentru ca vopseaua asta noua are un gust bun si trebuie culeasa cu unghia). Sa iti invarti universul in jurul singurului soare pe care-l recunosti: copilul tau. Sa jonglezi cu sapte universuri si sa nu-ti lasi capul sa ameteasca. Sa nu te gandesti la pantofi, genti, haine pentru ca exista bakugan, gormiti, cars, thomas si sa nu uiti sa-ti iei din cand in cand o carte sau o zi cu prietenele pentru ca ai nevoie. Sa speri mereu ca vei fi un parinte perfect si ca odorul tau va primi mereu ce e mai bun, pentru ca merita. Sa-ti vina lacrimi de fericire in ochi chiar si atunci cand ar trebui ca ei sa ti se umple de lacrimi de furie pentru ca esti obosita si el a gasit de cuvinta sa faca ceea ce pe tine te supara cel mai tare si asta doar pentru ca E COPILUL TAU! Sa fii mama inseamna totul!
Zic.
L.E. E vorba strict de cazul meu. Pentru altii nu garantez si nu ma intereseaza.
paradoxul gemenilor ne invata ca lucrurile pot fi diferite in functie de locul unde te afli si de directia in care mergi. parerea mea e a mea si nu trebuie sa fie aceeasi cu a altcuiva
Se afișează postările cu eticheta copilarie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta copilarie. Afișați toate postările
miercuri, 13 aprilie 2011
Tema de gandire - despre mame
Etichete:
copii,
copilarie,
ego,
gamma,
green monkey,
idei,
idei fixe,
idei intarziate,
mame,
pareri,
parinti,
psihologie
marți, 18 ianuarie 2011
duminică, 16 ianuarie 2011
sâmbătă, 15 ianuarie 2011
Dialog
- Multumesc ca ai avut grija de el! (n.m. de Green Monkey)
- A fost foarte cuminte, sa-i cumparati o ciocolata!
- Tie trebuie sa-ti cumpar una cand ne vedem data viitoare!
- Ah, nu, nu trebuie. Stiti, eu nu am frati acasa, asa ca in seara asta el a fost fratele meu!
Personaje: autorul si o fetita de 13 ani.
Orice as fi facut eu pentru el in ultimii ani a disparut in fata cuvintelor fetitei care timp de trei ore a avut grija ca Green Monkey sa manance, sa se poarte corespunzator si sa se joace impreuna cu ceilalti.
V-am spus ca era prima oara cand ne intalneam cu ea?! Si nu, Green Monkey nu avea nimic ci doar era atat de obosit incat ii cadea capul in farfurie, iar eu eram in alta parte cu adultii.
PS. Maine, Green Monkey e "on air". La radio.
- A fost foarte cuminte, sa-i cumparati o ciocolata!
- Tie trebuie sa-ti cumpar una cand ne vedem data viitoare!
- Ah, nu, nu trebuie. Stiti, eu nu am frati acasa, asa ca in seara asta el a fost fratele meu!
Personaje: autorul si o fetita de 13 ani.
Orice as fi facut eu pentru el in ultimii ani a disparut in fata cuvintelor fetitei care timp de trei ore a avut grija ca Green Monkey sa manance, sa se poarte corespunzator si sa se joace impreuna cu ceilalti.
V-am spus ca era prima oara cand ne intalneam cu ea?! Si nu, Green Monkey nu avea nimic ci doar era atat de obosit incat ii cadea capul in farfurie, iar eu eram in alta parte cu adultii.
PS. Maine, Green Monkey e "on air". La radio.
Etichete:
actiune si reactiune,
bunatate,
copii,
copilarie,
senzatii
joi, 15 ianuarie 2009
Punga de plastic
In copilaria mea, de cate ori aveam rosu in gat (si asta se intampla foarte des), venea sa ma vada un doctor foarte simpatic, care nu-mi dadea niciodata injectii, imi desena pisici si lua 100 de lei la fiecare consultatie. Si, ca dovada ca memoria e selectiva, nu-mi amintesc poezia cu care ma invita sa deschid gura ca sa-mi vada gatul, dar imi amintesc ca de fiecare data cand ai mei ii ofereau diverse alimente (rare, pe atunci)si-l intrebau daca are o punga, spunea intotdeauna ca un barbat care se respecta nu umbla niciodata nepregatit, adica fara punga.
Pentru ca suntem in epoca lui politically correct eu o sa spun ca nicio persoana care se respecta nu mai umbla acum fara punga la ea. Nebranduita, va rog, ca e criza si nu-i frumos sa se vada ca unii au mai multi bani decat altii, reciclabila ca asa e bine si, in fond, o facem pentru copiii nostri. Si daca tot dati bani pe ea, folositi-o de mai multe ori sau macar puneti-o in cosul de gunoi, in locul sacului menajer.
Si uite asa, cel putin pentru punga, istoria e repeta (chiar daca motivele sunt altele). Niciun buzunar fara punga lui!
L.e. Despre o altfel de punga, intr-o carte simpatica.
"[...] ochii lui se opreau prea des pe masa, in dreptul taliei mele, acolo unde ar fi trebuit sa fie ascunsa sub pelerina punga cu dinari de aur"
Barry Unsworth, Secretul rubinului, trad. Claudia Dumitriu, Leda, Bucuresti, 2008
Pentru ca suntem in epoca lui politically correct eu o sa spun ca nicio persoana care se respecta nu mai umbla acum fara punga la ea. Nebranduita, va rog, ca e criza si nu-i frumos sa se vada ca unii au mai multi bani decat altii, reciclabila ca asa e bine si, in fond, o facem pentru copiii nostri. Si daca tot dati bani pe ea, folositi-o de mai multe ori sau macar puneti-o in cosul de gunoi, in locul sacului menajer.
Si uite asa, cel putin pentru punga, istoria e repeta (chiar daca motivele sunt altele). Niciun buzunar fara punga lui!
L.e. Despre o altfel de punga, intr-o carte simpatica.
"[...] ochii lui se opreau prea des pe masa, in dreptul taliei mele, acolo unde ar fi trebuit sa fie ascunsa sub pelerina punga cu dinari de aur"
Barry Unsworth, Secretul rubinului, trad. Claudia Dumitriu, Leda, Bucuresti, 2008
Etichete:
a recicla,
barry unsworth,
copilarie,
punga,
secretul rubinului
Abonați-vă la:
Postări (Atom)