Ce-am mai descoperit despre mine

In ultima vreme, din lipsa de job aducator de bani si, deci, de grijile aferente lor, m-am ocupat foarte tare de dezvoltarea personala. Cu ocazia asta am mai aflat cate ceva despre mine. Notez totul aici, ca sa pot monitoriza schimbarile care mai apar.
Lucrul care mi s-a parut cel mai socant a fost ca in ultimii cinci ani nu am decat un minim de fotografii in care nu apar cu sapca pe cap si cu ochelari la ochi. Stiam ca nu-mi place sa apar in fotografii, dar nici chiar asa. Cu toate acestea nu intentionez sa remediez situatia.
Inca nu am reusit sa-mi dau seama ce altceva in afara de bani m-ar motiva. Nici proiectele motivationale in care m-am implicat nu am reusit sa le duc la bun sfarsit. Inca mai sper ca nu sunt o cauza pierduta. Sper intr-o remediere.
Dupa un an de zile de curatenie (aruncat lucruri) inca mai gasesc lucruri pe care sa vreau sa le arunc, si desi nu am mai cumparat nimic casa pare la fel de plina. Banuiesc un fel de stare gazoasa a celor ramase: tind sa ocupe orice spatiu liber.
Amocul ce m-a apucat in ultima vreme tinde sa se concretizeze (la primii bani) intr-un tatuaj. Hotarare deloc inteleapta, sper sa o mai revizuiesc.
Am impresia ca traiesc intr-un fel de bula si ca toate lucrurile interesante se intampla in bula de langa mine, in care eu nu am cum sa ajung. Chestie de perspectiva, zic. Oricum, generatoare de amoc, sper sa scap de ea curand.
Pentru cei ce simt nevoia unor precizari am folosit amoc, cu cel de-al doilea sens al sau, cel figurat.
AMÓC s.n. 1. (Med.) Boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, de excitante etc., manifestată prin tendință la fugă și furie (criminală). 2. (Fig.) Izbucnire violentă, furie inexplicabilă. [Pl. -curi. / < fr. amok < malaiez. amok - nebunie furioasă].
Daca-mi mai amintesc ceva, revin.

Umor involuntar

Astazi am vazut un microbuz pe care scria mare: gradinita bamboo. Stiam eu ca trebuie sa existe o pepiniera in care se cresc toate specimenele care populeaza clubul. In virtutea unei logici pe care nu-mi cereti sa v-o explic, simt ca respectivul club ar trebui redenumit facultate!

Aiurea

Am o multime de bloguri pe care le citesc zilnic. Pentru ca-mi plac, pentru ca oamenii au ceva de spus. Si observ o multime de lucruri... Printre ele si faptul ca nu mai am nimic de spus. Si ca sunt oameni care spun diverse mai bine decat mine. Am o lehamite de-mi vine sa ma izbesc cu capul de pereti. Anul asta mi-a fost atat de lehamite incat nici n-am facut clasica depresie de ziua mea. Inca nu-mi vine sa cred ca a trecut si ca nu mi-a pasat deloc. Desigur asta nu inseamna ca nu am notat cateva persoane pe lista neagra. Ar trebui sa fi murit ca sa nu fac asta, nu-i asa?!

In alta ordine de idei am incercat sa fac un buget si sa vad daca pot plati oamenii pe drepturi de autor. Si am citit vreme de vreo 4 (patru) ore legea aia minunata cu toate rectificarile/amendamentele sau ce mama ma-si or fi. Degeaba. N-am reusit sa pun doua lucruri cap la cap, si deci nici buget nu am.

Mi-am dat acum seama de ce nu voiam afacerea mea. Ca iar o sa-mi urce colesterolul la ceruri pe nivel de stres. Si nici macar faptul ca pot face 100 de flotari nu ma mai ajuta. De fapt, dupa alea nu ma mai ajuta nimic, decat poate cineva care sa-mi duca un pahar cu apa la gura ca eu nu mai pot ridica mainile.

Si cica maine mai adaug o diploma la colectie. Cel putin asa sper. Oare la ce mi-o folosi? (dupa cum ma intreaba mereu stimata mea mama). Cine stie, daca tot n-am bani macar hartie igienica sa am.

Pe scurt, dispozitie de cacat, normala de altfel pentru situatia pe care o traversam. O sa incerc sa nu deschid gura prea mult, ca sa inghit cat mai putin. Am zis!

Actual

Am vaga impresie ca la mitingul de astazi erau asteptate, ba chiar dorite, violente care sa reclame masuri dure. O lege martiala, ceva... Dar sa nu exageram. Oricum, organizare exemplara.