Pamantul se invarte oricum

 La tierra giró para acercarnos

La tierra giró para acercarnos,
giró sobre sí misma y en nosotros,
hasta juntarnos por fin en este sueño,
como fue escrito en el Simposio.
Pasaron noches, nieves y solsticios;
pasó el tiempo en minutos y milenios.
Una carreta que iba para Nínive llegó a Nebraska.
Un gallo cantó lejos del mundo, en la previda a menos mil de nuestros padres.
La tierra giró musicalmente
llevándonos a bordo;
no cesó de girar un solo instante, como si tanto amor,
tanto milagro sólo fuera un adagio hace mucho ya escrito
entre las partituras del Simposio.
(Eugenio Montejo, Caracas, 1938)

Cum e? Nasol sa stii ca se asteapta asta de la tine...
Oricum pamantul se invarte si noi nu-l oprim indiferent cat ne-am dori asta!

Telenovela de weekend

....s-a incheiat cu mine blocata in bucatarie, copilul hlizindu-se de cealalta parte a usii, dar nereusind s-o deschida. Pe post de salvator fostul, care mi-a declarat tavalindu-se de ras ca regreta ca n-am patit asta vineri seara, cand eram singura acasa si el la Pitesti. Sa va spun ceva... si eu regret (oarecum) ca nu s-a intamplat asa :)))

SOS de aniversare

Nu m-am depresat deloc! Nu mi-am inchis telefonul! Am dus prajituri colegilor. Mi-am dus copilul la McDo. Mi-am petrecut seara cu sor-mea uitandu-ne pe site-urile cu produse cosmetice si haine si band cate un shake de proteine. WTF. Asta nu-s eu, clar! Rog extraterestrii sa ma aduca inapoi, ca-mi placea mai mult de mine inainte!

Coincidente

Nu prea cred in coincidente. Uneori ele apar, totusi. Cum nu ma stiu insa in ceea ce eu numesc stadiul III al vietii mele prefer ca zgomotul de copite sa insemne cai si nu zebre. Cam obscur, nu-i asa? Nu-i nimic, e suficient pentru un aide-memoire.
Asadar, luni dimineata pe peronul statiei de metrou cineva se opreste langa mine si ma intreaba cum ajunge la o anumita statie. Asta desi citeam, iar pe langa mine era o multime de lume fara ocupatie. Ii explic si-mi vad de treaba. Schimb metroul si remarc o tipa cu sprancenele mult mai deschise decat vopseaua de par, ceea ce-i dadea o figura bizara (nu mai citeam, ca mergeam doar o statie). Ok, nimic aiurea pana aici. Ma duc, imi rezolv treburile, incerc sa-mi stabilesc vreo doua intalniri, nu-mi iese si cobor la metrou, ca sa-l iau in sens invers. Ma urc in el si, surpriza, langa mine tipa cu sprancenele! Wow, zic, ce coincidenta. Schimb din nou metroul si, din nou surpriza, in fata mea pe scaun persoanele care ma intrebasera cum ajung in punctul X. Au coborat si ele la statia unde am coborat si eu. Mi-a parut rau ca n-am fost atenta la cei din tramvaiul cu care am mers pana la metrou, cine stie, poate la intoarcere vedeam zebre. Am zis, ca ieri si azi n-am mai iesit din casa nici macar sa cumpar paine?