Doar ma laud

Azi am fost la mall. Duminica dupa-amiaza, la mall. Wow. Cei care ma cunosc stiu ca shoppingul pentru mine nu-i placere, ci durere. Daca as putea, mi-as trimite jumatatea sa-mi cumpere pantofi, dar el are o problema cu tocurile mai inalte de 5 cm si nici nu poarta marimea mea. Nu-i vorba, ca nu dupa pantofi pentru mine am fost. Ci pentru green monkey. Nu i-am gasit. Dar am gasit placerea de a sparge echivalentul salariului pe care-l primeste femeia de serviciu de pe plantatia mea pe o pereche de blugi, cateva cd-uri si niste ceaiuri. Lui green monkey i-am luat bocanci din alta parte. Sa nu mai spun ca si sambata dimineata am fost in unirea, iar vineri sa-mi iau bilete la circ. Cirque du Soleil, vreau sa zic. Am cheltuit intr-un weekend cat n-am cheltuit eu in ultimii doi ani. E bine ca nu ma doare, e rau, ca nu-mi sta-n fire. Si nu vreau sa ajung ca punctul g pentru mine sa fie la sfarsitul cuvantului shopping.
In alta ordine de idei, reducerile-s doar cu numele: blugii i-am luat la pret intreg, cizmele de mi le-am luat in octombrie cu 210 lei, erau acum reduse cu nu stiu cat la suta si costau 199,90. Doar pretul de pornire era mai mare, adica 289, pret, pe care nu l-au avut vreodata. In rest, miting in mall. Daca toti cei de-acolo ar fi mers in Piata Universitatii l-am fi dat jos si pe Putin, nu doar pe Basescu. Eu nu mai calc prea curand pe acolo. Zic.

Aglomeratie pe strada colectionarului

Dupa cum bine stiu prietenii mei eu colectionez. Pe langa tablouri si genti, colectionez si diplome. Azi am fost sa iau cea mai noua achizitie si asta, in ciuda faptului, ca pe plantatia mea e o aglomeratie cum nu am mai vazut de mult in anii mei de munca. Asta-i bine, ca nu am vreme sa ma plictisesc, dar pe de alta parte, daca punem la socoteala ca dupa ce ajung acasa mai trebuie sa ma ocup de copilul personal care a inceput si el scoala si sa mai si traduc niste chestii foarte pretentioase (oare o sa ma plateasca domnul profesor cand o vedea factura, accept si una din bicicletele lui) mai cam ia cu ameteala. In plus, cum ziceam, saptamana trecuta am mai dat un examen pentru colectia mea, deci pregatiri si stres. Tot sper ca se mai fluidizeaza traficul pe strada mea. Cred ca o sa uit un semafor pe rosu si o sa ma bucur si eu de o saptamana mai linistita. Curand! Mi-am promis.

Ce-mi place

.... cel mai mult la noua mea slujba, nu sunt banii (mai multi decat am castigat vreodata, si am castigat bine), nici faptul ca e aproape de casa, nici functia (pe care mi-o doream de cand am adaugat ultima diploma la portofoliu) si nici alte lucruri minunate, ci faptul ca nimeni din familie nu va mai avea curajul sa se laude cu ce fac e,u povestindu-le tuturor cunoscutilor unde lucrez, ce functie am si cat castig. Iar fetele celor putini care vor afla vor fi ca in reclama de la mastercad: de nepretuit. Abia astept sa vina 1 septembrie!

Intentii

As fi vrut sa injur in toate limbile pe care le stiu un deputat care vrea sa dubleze filmele. Au facut-o altii mai bine ca mine.
As fi vrut sa povestesc despre o minunata jumatate de zi cu soare pe care am petrecut-o la gradina zoologica alaturi de parintii mei, asa cum nu credeam ca voi mai avea vreodata ocazia. Si despre fulgii mari de zapada care mi-au umplut cealalta jumatate de zi, asa cum nu credeam sa vad in luna mai.
As fi vrut sa povestesc despre revelatia unui lucru pe care l-am avut tot timpul in fata ochilor pe cand imi cautam visul.
Despre cum e sa te intorci la catedra, chiar daca nu intr-o scoala, despre cate mai stiu la x ani de la terminarea facultatii.
N-am avut timp sa fac nimic din toate astea, in fata nenumaratelor liste cu ce am de facut si a emotiilor de a fi din nou in banca si de a incepe sa invat ceva de la zero. Intr-un loc in care nimeni nu da doi lei pe scolile mele, nu ca le-as fi spus ceva.
Da, stau din nou in prima banca si mi-am cumparat si uniforma. Am acelasi gol in stomac ca acum aproape ...nu spui cati ani, doar ca de data asta am semnat cererea cu mana mea si era tiparita, nu scrisa cu verde de mana mamei. EMOTII! Zic.

Ah, sa nu uit. Termin scoala in prima zi de scoala a lui Green Monkey.

Tot despre munca

...dar despre a altora. Zau ca nu pricep cum sunt unii oameni in stare sa faca un anume lucru in de trei ori timpul normal. Adica ala in care-l faceam eu. Probabil ca nu-mi place munca atat de tare incat am dezvoltat o anumita eficienta ca mecanism de aparare. Na, ca iar o sa mi se reproseze ca ma laud.