Alice si Palarierul Nebun au decis sa-si implineasca visul de-o viata si sa invete tango argentinian, si, ghiciti ce? Li s-a implinit dorinta. Universul a aliniat stele in asa fel incat, acum mai multe luni, au gasit locul perfect la doi pasi de Wonderland. Toata lumea, da, si Iepurasul de Pasti, s-a declarat "inmigrante en el pais del tango". Gancho, sanvichito, abrazo, volcada au intrat rapid in vocabular si in economia miscarilor zilnice. Singura care nu apreciaza schema asta e potaia, cred ca viseaza sa invatam vreo giga irlandeza la cum ne musca de calcaie de cate ori ne prinde dansand.
Cat despre cantat, singurul cu voce, si inca ce voce (sic!) e Palarierul Nebun. Eu nu-l prea aud cantand, dar il aud pe Iepuras racnind: Ce canti acolo? Alice se multumeste sa fredoneze doar in baie, unde singurii care o pot auzi sunt cainii vecinilor din curtea din spate. Acum doua zile, vecinii cu pricina se intrebau unii pe altii daca nu cumva animalele sunt bolnave la cum urla uneori. Daca ar sti ei ca bestiile caucaziene fac doar backing vocals!
paradoxul gemenilor ne invata ca lucrurile pot fi diferite in functie de locul unde te afli si de directia in care mergi. parerea mea e a mea si nu trebuie sa fie aceeasi cu a altcuiva
Se afișează postările cu eticheta animale. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta animale. Afișați toate postările
duminică, 6 decembrie 2015
sâmbătă, 17 ianuarie 2015
Cine e cel mai fericit?
In casa e fericire maxima de cand cu "potaia"cu nume de dansatoare de cabaret.
Catelul e fericit ca nu mai sta pe camp, in frig, lihnit de foame, si ne rasplateste invatand comenzi cu o viteza uimitoare pentru un pui de nici trei luni.
Iepurasul de Paste e fericit ca are catel.
Palarierul Nebun e fericit ca "potaia"e desteapta si nu trebuie sa stranga mizerie din toata casa, pentru ca animalul a invatat sa faca intr-un singur loc.
Iar Alice, Alice e in culmea fericirii ca ii asculta cineva comenzile fara sa trebuiasca sa le repete de cate cinci, sase ori.
Yupiii! The magic of Wonderland!
Catelul e fericit ca nu mai sta pe camp, in frig, lihnit de foame, si ne rasplateste invatand comenzi cu o viteza uimitoare pentru un pui de nici trei luni.
Iepurasul de Paste e fericit ca are catel.
Palarierul Nebun e fericit ca "potaia"e desteapta si nu trebuie sa stranga mizerie din toata casa, pentru ca animalul a invatat sa faca intr-un singur loc.
Iar Alice, Alice e in culmea fericirii ca ii asculta cineva comenzile fara sa trebuiasca sa le repete de cate cinci, sase ori.
Yupiii! The magic of Wonderland!
Etichete:
animale,
catel,
eu sunt Alice,
fericire,
wonderland
luni, 12 ianuarie 2015
Menajeria iadului
Deci, suntem in formatie (aproape) completa; n-am gasit unicornul, dar avem sperante...
Papagalul e fericit ca are cu cine sa se certe. Potaia e nedumerita ca nu stie unde a ajuns. Motanul sta pe geam si se uita la cei doi, gandindu-se, probabil, pe care sa-l manance primul. De atata scandal nu ma mai aud gandind. Curat menajeria iadului!
Papagalul e fericit ca are cu cine sa se certe. Potaia e nedumerita ca nu stie unde a ajuns. Motanul sta pe geam si se uita la cei doi, gandindu-se, probabil, pe care sa-l manance primul. De atata scandal nu ma mai aud gandind. Curat menajeria iadului!
Etichete:
aide-memoire,
animale,
menajeria iadului,
wonderland
vineri, 9 ianuarie 2015
Wonderland versus Arca lui Noe
In Wonderland nu e nimeni zdravan la cap! Nu ca am avea pretentii, dar doar Palarierul Nebun recunoaste fara niciun fel de probleme de fata cu toata lumea. Pe langa pitigoi, mierle, ciocanitori si alte cateva specii de pasari pe care nu le stim, si care fac un taraboi de nedescris, mai avem una bucata papagal cu grave probleme de identitate si de comportament, si un hibrid intre Cheshire Cat si elefantii cu ochi rosii din brad. Nu-i nimic, ne inmultim, ca sa fie balamucul complet.
Sa le luam pe rand:
Una bucata papagal mascul cu nume de fata, care are program fix: la prima voce pe care o aude dimineata reactioneaza incepand sa traga de gratii sau sa se izbeasca de ele. Nu mai este lasat sa evadeze, pentru ca nu ne-am imaginat vreodata ca un amarat de perus poate manca pielea de pe un scaun de bar, dar ne imaginam ca patrupedul cu nume filosofico-cuantic il poate manca pe papagal.
Impricinatul numarul doi (cel cu numele dubios dar cu particula nobiliara) se presupunea a fi una bucata pisoi de cel putin un an jumate, deci care n-ar fi trebuit sa mai creasca. Daca e acelasi de acum cateva luni, e un mutant mai mare decat cockerul vecinilor. Desi tind sa cred ca e o noua specie de animal care ne-a mancat pisoiul si doar vorbeste cu vocea lui.
Ca sa nu ne plictisim, si sa fie menajeria completa, urmeaza sa primim printre noi un nou specimen, care, dupa nume, va fi corcitura intre dansatoare de cabaret si fizician celebru.
Alo, oamenii cu chanelling-ul vreau si eu sa vorbesc cu taica Noe, poate mai are cateva sugestii, plus ca n-am vrea sa facem ca el si sa lasam unicornii pe afara!
Sa le luam pe rand:
Una bucata papagal mascul cu nume de fata, care are program fix: la prima voce pe care o aude dimineata reactioneaza incepand sa traga de gratii sau sa se izbeasca de ele. Nu mai este lasat sa evadeze, pentru ca nu ne-am imaginat vreodata ca un amarat de perus poate manca pielea de pe un scaun de bar, dar ne imaginam ca patrupedul cu nume filosofico-cuantic il poate manca pe papagal.
Impricinatul numarul doi (cel cu numele dubios dar cu particula nobiliara) se presupunea a fi una bucata pisoi de cel putin un an jumate, deci care n-ar fi trebuit sa mai creasca. Daca e acelasi de acum cateva luni, e un mutant mai mare decat cockerul vecinilor. Desi tind sa cred ca e o noua specie de animal care ne-a mancat pisoiul si doar vorbeste cu vocea lui.
Ca sa nu ne plictisim, si sa fie menajeria completa, urmeaza sa primim printre noi un nou specimen, care, dupa nume, va fi corcitura intre dansatoare de cabaret si fizician celebru.
Alo, oamenii cu chanelling-ul vreau si eu sa vorbesc cu taica Noe, poate mai are cateva sugestii, plus ca n-am vrea sa facem ca el si sa lasam unicornii pe afara!
Etichete:
animale,
balamuc,
eu sunt Alice,
palarierul nebun,
wonderland
luni, 17 octombrie 2011
Muzeul Antipa
Din motive de lipsa de chef pentru destinatiile deja cunoscute si de lipsa de bani pentru altele noi, weekend-ul asta am ramas in Bucuresti. Green Monkey a declarat de sambata dimineata ca el vrea la muzeu, la dinozauri, asa ca duminica ne-am conformat.
Antipa deschide la zece, dar noi n-am fost gata la timp si am ajuns abia pe la 10:50. A fost relativ ok si asa. Coada doar in interior la cele doua automate pentru bilete. Atentie, nu primesc decat bani ficsi, daca nu aveti schimbat puteti schimba la receptie. N-a durat foarte mult pana ne-am luat biletele si ne-am pus pe vizitat.
Exponatele sunt tot cele de pe vremea copilariei mele, dar sunt mai bine puse in valoare. Mi-a placut la nebunie felul in care sunt prezentate specimenele conservate in formol.
Mi-a displacut profund in schimb faptul ca intr-un muzeu, prezentarile exponatelor (textele disponibile pe ecranele tactile) erau pline de greseli. "Acest sarpe este periculos datorita veninului sau" WTF! "Sconcul american". Mi se pare inadmisibil. La cati bani au bagat in renovare nu puteau sa angajeze pe cineva care chiar stie limba romana?!
Un plus pentru magazinul de suveniruri. Aveai de unde alege, de la magneti cu fluturi, dinozauri sau cladirea muzeului la dinti de rechini, geode, dvd-uri sau chiar tricouri, care aratau foarte reusit (culori si imprimeuri grozave).
Preturi: 20 lei biletul adult, 5 lei elevi, studenti, copii prescolari intra gratis.
5 lei un dinte de rechin, 4 lei un magnet, 3 lei o geoda, 2 lei o piatra semipretioasa, 14 lei un dvd.
Per ansamblu, vizita merita fie si numai pentru bucuria copilului. Cititi-i insa selectiv explicatiile exponatelor.
Sa nu uit, la 12:30 cand am plecat coada era pana in strada. Avea sa dureze cam vreo doua ore pana cand ultima persoana asezata atunci avea sa ia bilet, ne-a informat portarul.
Antipa deschide la zece, dar noi n-am fost gata la timp si am ajuns abia pe la 10:50. A fost relativ ok si asa. Coada doar in interior la cele doua automate pentru bilete. Atentie, nu primesc decat bani ficsi, daca nu aveti schimbat puteti schimba la receptie. N-a durat foarte mult pana ne-am luat biletele si ne-am pus pe vizitat.
Exponatele sunt tot cele de pe vremea copilariei mele, dar sunt mai bine puse in valoare. Mi-a placut la nebunie felul in care sunt prezentate specimenele conservate in formol.
Mi-a displacut profund in schimb faptul ca intr-un muzeu, prezentarile exponatelor (textele disponibile pe ecranele tactile) erau pline de greseli. "Acest sarpe este periculos datorita veninului sau" WTF! "Sconcul american". Mi se pare inadmisibil. La cati bani au bagat in renovare nu puteau sa angajeze pe cineva care chiar stie limba romana?!
Un plus pentru magazinul de suveniruri. Aveai de unde alege, de la magneti cu fluturi, dinozauri sau cladirea muzeului la dinti de rechini, geode, dvd-uri sau chiar tricouri, care aratau foarte reusit (culori si imprimeuri grozave).
Preturi: 20 lei biletul adult, 5 lei elevi, studenti, copii prescolari intra gratis.
5 lei un dinte de rechin, 4 lei un magnet, 3 lei o geoda, 2 lei o piatra semipretioasa, 14 lei un dvd.
Per ansamblu, vizita merita fie si numai pentru bucuria copilului. Cititi-i insa selectiv explicatiile exponatelor.
Sa nu uit, la 12:30 cand am plecat coada era pana in strada. Avea sa dureze cam vreo doua ore pana cand ultima persoana asezata atunci avea sa ia bilet, ne-a informat portarul.
Etichete:
activitati,
animale,
Antipa,
de rasul lumii,
fara cuvinte,
green monkey,
muzeu,
nemultumiri,
nervi,
vizite,
weekend
vineri, 3 iunie 2011
Diferente
Iubitorii animalelor, protestand impotriva legii ce permite eutanasierea cainilor, s-au adunat in parlament. Cu carti de rugaciuni si semne obscene. O tanti (mi s-a parut ca zaresc si o urma de spume la gura) ne-a anuntat ca in fata lui Dumnezeu toti suntem la fel, si cine e altfel e creatia Satanei. Ma rog, e o mica fractura de logica in toata chestia de mai sus, ca una e sa fim egali in fata lui Dumnezeu si alta e sa fim diferiti intre noi. Si slava cerului ca suntem diferiti, ca daca semanam cu tine, madam, imi puneam latul de gat.
....
Astazi, doamna educatoare, m-a tras deoparte sa ma puna sa-mi instruiesc copilul sa nu mai provoace un coleg de gradinita (cu oarescare tulburari de personalitate). De fapt, cel mai bine ar fi daca nu ar intra deloc in contact cu el, sa se faca ca nu-l vede. Mi-a marturisit confidential ca respectivul fusese alaptat pana la trei ani si din aceasta cauza e cum e. Hăăă?! Lasand la o parte aberatiile pe teme de psihologia copilului, a trebuit sa execut o manevra foarte delicata, deoarece eu nu-i pot spune lui Green Monkey cu cine sa se imprieteneasca si nici sa nu se mai apropie de un copil pentru ca e altfel decat el. M-am limitat sa-i spun sa nu-l provoace si sa incerce sa nu intre intr-un conflic fizic.
....
Concluzie: mama prostilor e mereu gravida! Si partea mai nasoala e ca uneori e si mama fiecaruia dintre noi.
....
Astazi, doamna educatoare, m-a tras deoparte sa ma puna sa-mi instruiesc copilul sa nu mai provoace un coleg de gradinita (cu oarescare tulburari de personalitate). De fapt, cel mai bine ar fi daca nu ar intra deloc in contact cu el, sa se faca ca nu-l vede. Mi-a marturisit confidential ca respectivul fusese alaptat pana la trei ani si din aceasta cauza e cum e. Hăăă?! Lasand la o parte aberatiile pe teme de psihologia copilului, a trebuit sa execut o manevra foarte delicata, deoarece eu nu-i pot spune lui Green Monkey cu cine sa se imprieteneasca si nici sa nu se mai apropie de un copil pentru ca e altfel decat el. M-am limitat sa-i spun sa nu-l provoace si sa incerce sa nu intre intr-un conflic fizic.
....
Concluzie: mama prostilor e mereu gravida! Si partea mai nasoala e ca uneori e si mama fiecaruia dintre noi.
Etichete:
animale,
ego,
gamma,
green monkey,
idei fixe,
idei intarziate,
mama prostilor,
parlament,
personale,
prostii,
psihologie
Abonați-vă la:
Postări (Atom)