Bilant

Ca la fiecare sfarsit de an, si acum, fac un bilant. Anul asta a fost unul surprinzator din toate punctele de vedere. As putea sa scriu asta cu majuscule si tot n-ar fi suficient.
Sa recapitulam:
Inceputul de an m-a gasit dispusa sa salvez lumea. Pentru egoista din mine asta a fost o ocupatie total nepotrivita. Mai nepotriviti au fost insa o parte din oamenii langa care am incercat sa fac asta. De retinut: ca sa salvezi lumea, trebuie sa recunosti realitatea atunci cand te musca de fund sau vrea sa-ti scoata ochii. Lectia doi din balamucul asta a fost ca trebuie mereu sa-mi ascult intuitia.
Pe la jumatate am fost pe soseaua Transalpina si am vizitat in timp record o multime de locuri spectaculoase.
Tot cam pe atunci am primit o oferta de job de nerefuzat. Pentru domeniul in care se desfasoara activitatea, pentru mutrele prietenilor apropiati care stiu despre ce e vorba si pentru bani.
Inainte de asta, am curatat din viata mea oamenii cu incarcaturi negative. Meritele psihoterapiei, care insa nu mi-a alungat chiar toti demonii. De bani nu vorbim, ca acum, spre deosebire de restul lumii chiar am.
Green Monkey a inceput scoala. Am incercat varianta care functionase de minune pana acum: sa platim specialisti ca ei stiu ce au de facut. N-a functionat, asa ca a trebuit sa ma ocup personal.
Am devenit bucatar cu patalama oficiala la mana si n-am mai gatit nimic pentru ai casei de atunci.
M-am apucat de cusut. Incredibil, dar adevarat pentru cineva cu doua maini stangi.
Am muncit prima data in viata mea intre Craciun si Anul Nou.
Majore: am mers impreuna cu ai mei parinti la o gradina zoologica, locul nu e important, ci faptul ca am mai apucat sa o fac.
Minore: am patinat, m-am specializat in traduceri din istoria artei si design, am avut propria bucata de emisiune la radio, oamenii m-au invitat inca la evenimente cu care nu mai aveam nicio legatura (si au insistat sa vin, in semn de pretuire pentru munca mea anterioara), am incheiat psihoterapia.
Esentiale: sunt fericita si uimita (exceptie martea asta si o luni acum o luna, cand eram mahmura), sunt mai aproape de copilul meu decat am fost vreodata.
Daca-mi mai vin idei le completez pe parcurs.
Sa aveti un an de zeci de mii de ori mai minuat decat anul asta! Zic.

Ce-mi place

.... cel mai mult la noua mea slujba, nu sunt banii (mai multi decat am castigat vreodata, si am castigat bine), nici faptul ca e aproape de casa, nici functia (pe care mi-o doream de cand am adaugat ultima diploma la portofoliu) si nici alte lucruri minunate, ci faptul ca nimeni din familie nu va mai avea curajul sa se laude cu ce fac e,u povestindu-le tuturor cunoscutilor unde lucrez, ce functie am si cat castig. Iar fetele celor putini care vor afla vor fi ca in reclama de la mastercad: de nepretuit. Abia astept sa vina 1 septembrie!

Vesti bune

Si iacata cum, intr-o dupa-amiaza ploioasa, cand tocmai atipisem din cauza oboselii de a-mi fi mutat privirea de la ecranul televizorului la cel al telefonului (sa verific daca merge, evident), am fost trezita de vesti bune. Da, tocmai alea, pentru care am tocit in ultima luna si jumatate cartile de tarot ale internetului. Acum ca mi-a revenit elanul, poate o sa povestesc si pe unde am fost in vacanta.

Noutati pe frontul de vest

Pana si cartile, de tarot, de data asta (sic!) imi spun ca am facut o alegere buna si se arata optimiste, ceea ce dupa 8 luni in care, cat or fi ele de generate de calculator, mi-au aratat numai sinistrosenii e minunat. Cum ziceam, sa-mi ascult intuitia! Sa privim cu optimism inainte! Bine ca am reusit sa fac curatenie, ca la asa prieteni nu mai ai nevoie de dusmani, ca si alora le va fi mila de tine. E loc pentru viitor.