Da, cu totii suntem nebuni in Wonderland! Dar pana de curand nu eram periculosi. Acum, vecinii isi fac cruce si scuipa in san cand trec pe langa gardul nostru.
La poarta ii intampina cainele care latra si se zbarleste tot de zici ca-i cel putin vreun lup turbat. De fapt asa si arata, doar ca el latra fiindca vrea sa fie mangaiat. Cine naiba are curaj sa bage mana prin gard la el?!
La celalalt capat al gardului ii saluta racnind din toti rarunchii copilul aka Iepurasul de Pasti. Vecinii care dau coltul pe langa gardul nostru risca sa-l dea si la figurat. Cel putin o vecina a simtit pe pielea ei cum e sa fii la un pas de infarct.
Alice nu s-a hotarat daca manifestarile ei sunt schizoide sau e un simplu caz de personalitate multipla. Acum e Alice, acum tuna: Off with your head!
Cel mai zdravan e Palarierul Nebun, dar asta numai in zilele in care reuseste sa geseasca doua sosete de acelasi fel!
Se afișează postările cu eticheta wonderland. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta wonderland. Afișați toate postările
miercuri, 20 mai 2015
sâmbătă, 17 ianuarie 2015
Cine e cel mai fericit?
In casa e fericire maxima de cand cu "potaia"cu nume de dansatoare de cabaret.
Catelul e fericit ca nu mai sta pe camp, in frig, lihnit de foame, si ne rasplateste invatand comenzi cu o viteza uimitoare pentru un pui de nici trei luni.
Iepurasul de Paste e fericit ca are catel.
Palarierul Nebun e fericit ca "potaia"e desteapta si nu trebuie sa stranga mizerie din toata casa, pentru ca animalul a invatat sa faca intr-un singur loc.
Iar Alice, Alice e in culmea fericirii ca ii asculta cineva comenzile fara sa trebuiasca sa le repete de cate cinci, sase ori.
Yupiii! The magic of Wonderland!
Catelul e fericit ca nu mai sta pe camp, in frig, lihnit de foame, si ne rasplateste invatand comenzi cu o viteza uimitoare pentru un pui de nici trei luni.
Iepurasul de Paste e fericit ca are catel.
Palarierul Nebun e fericit ca "potaia"e desteapta si nu trebuie sa stranga mizerie din toata casa, pentru ca animalul a invatat sa faca intr-un singur loc.
Iar Alice, Alice e in culmea fericirii ca ii asculta cineva comenzile fara sa trebuiasca sa le repete de cate cinci, sase ori.
Yupiii! The magic of Wonderland!
luni, 12 ianuarie 2015
Menajeria iadului
Deci, suntem in formatie (aproape) completa; n-am gasit unicornul, dar avem sperante...
Papagalul e fericit ca are cu cine sa se certe. Potaia e nedumerita ca nu stie unde a ajuns. Motanul sta pe geam si se uita la cei doi, gandindu-se, probabil, pe care sa-l manance primul. De atata scandal nu ma mai aud gandind. Curat menajeria iadului!
Papagalul e fericit ca are cu cine sa se certe. Potaia e nedumerita ca nu stie unde a ajuns. Motanul sta pe geam si se uita la cei doi, gandindu-se, probabil, pe care sa-l manance primul. De atata scandal nu ma mai aud gandind. Curat menajeria iadului!
vineri, 9 ianuarie 2015
Wonderland versus Arca lui Noe
In Wonderland nu e nimeni zdravan la cap! Nu ca am avea pretentii, dar doar Palarierul Nebun recunoaste fara niciun fel de probleme de fata cu toata lumea. Pe langa pitigoi, mierle, ciocanitori si alte cateva specii de pasari pe care nu le stim, si care fac un taraboi de nedescris, mai avem una bucata papagal cu grave probleme de identitate si de comportament, si un hibrid intre Cheshire Cat si elefantii cu ochi rosii din brad. Nu-i nimic, ne inmultim, ca sa fie balamucul complet.
Sa le luam pe rand:
Una bucata papagal mascul cu nume de fata, care are program fix: la prima voce pe care o aude dimineata reactioneaza incepand sa traga de gratii sau sa se izbeasca de ele. Nu mai este lasat sa evadeze, pentru ca nu ne-am imaginat vreodata ca un amarat de perus poate manca pielea de pe un scaun de bar, dar ne imaginam ca patrupedul cu nume filosofico-cuantic il poate manca pe papagal.
Impricinatul numarul doi (cel cu numele dubios dar cu particula nobiliara) se presupunea a fi una bucata pisoi de cel putin un an jumate, deci care n-ar fi trebuit sa mai creasca. Daca e acelasi de acum cateva luni, e un mutant mai mare decat cockerul vecinilor. Desi tind sa cred ca e o noua specie de animal care ne-a mancat pisoiul si doar vorbeste cu vocea lui.
Ca sa nu ne plictisim, si sa fie menajeria completa, urmeaza sa primim printre noi un nou specimen, care, dupa nume, va fi corcitura intre dansatoare de cabaret si fizician celebru.
Alo, oamenii cu chanelling-ul vreau si eu sa vorbesc cu taica Noe, poate mai are cateva sugestii, plus ca n-am vrea sa facem ca el si sa lasam unicornii pe afara!
Sa le luam pe rand:
Una bucata papagal mascul cu nume de fata, care are program fix: la prima voce pe care o aude dimineata reactioneaza incepand sa traga de gratii sau sa se izbeasca de ele. Nu mai este lasat sa evadeze, pentru ca nu ne-am imaginat vreodata ca un amarat de perus poate manca pielea de pe un scaun de bar, dar ne imaginam ca patrupedul cu nume filosofico-cuantic il poate manca pe papagal.
Impricinatul numarul doi (cel cu numele dubios dar cu particula nobiliara) se presupunea a fi una bucata pisoi de cel putin un an jumate, deci care n-ar fi trebuit sa mai creasca. Daca e acelasi de acum cateva luni, e un mutant mai mare decat cockerul vecinilor. Desi tind sa cred ca e o noua specie de animal care ne-a mancat pisoiul si doar vorbeste cu vocea lui.
Ca sa nu ne plictisim, si sa fie menajeria completa, urmeaza sa primim printre noi un nou specimen, care, dupa nume, va fi corcitura intre dansatoare de cabaret si fizician celebru.
Alo, oamenii cu chanelling-ul vreau si eu sa vorbesc cu taica Noe, poate mai are cateva sugestii, plus ca n-am vrea sa facem ca el si sa lasam unicornii pe afara!
duminică, 28 decembrie 2014
Bilant de 2014
Anul asta n-a fost deloc usor! Dar si satisfactiile au fost pe masura!
In ianuarie am infintat firma. Prin februarie, ne-am intrebat ce facem cu ea. In martie ne-au invadat insectele. In aprilie si mai baietii au inceput sa-si faca un obicei din a juca fotbal in parc. Am vreo 200 de poze care sa ateste asta. In iunie am aflat ca ramanem repetenti. In iulie am fost la mare, unde am reusit sa vedem si un rasarit, din a doua incercare. In august ne-am plictisit la summerwell si am primit aprobarea de la noua scoala. In septembrie am inceput sa cautam casa si ne-am mutat in Wonderland. In octombrie ne-am jucat de-a gradinarii. In noiembrie am facut focul in sobe (asta e doar pentru ca nu era nimic notabil pe acolo, ca foc facem de cand nu mai sunt 25 de garde afara) In decembrie ne minunam de cum se aranjeaza uneori lucrurile. Am facut prima piftie (nota bene: cinci linguri de sare nu inseamna nimic) si primii cozonaci (o tara cam indesati, cum ii plac ardeleanului).
Alice, Palarierul Nebun si Iepurasul de Paste va ureaza un An Nou minunat!
In ianuarie am infintat firma. Prin februarie, ne-am intrebat ce facem cu ea. In martie ne-au invadat insectele. In aprilie si mai baietii au inceput sa-si faca un obicei din a juca fotbal in parc. Am vreo 200 de poze care sa ateste asta. In iunie am aflat ca ramanem repetenti. In iulie am fost la mare, unde am reusit sa vedem si un rasarit, din a doua incercare. In august ne-am plictisit la summerwell si am primit aprobarea de la noua scoala. In septembrie am inceput sa cautam casa si ne-am mutat in Wonderland. In octombrie ne-am jucat de-a gradinarii. In noiembrie am facut focul in sobe (asta e doar pentru ca nu era nimic notabil pe acolo, ca foc facem de cand nu mai sunt 25 de garde afara) In decembrie ne minunam de cum se aranjeaza uneori lucrurile. Am facut prima piftie (nota bene: cinci linguri de sare nu inseamna nimic) si primii cozonaci (o tara cam indesati, cum ii plac ardeleanului).
Alice, Palarierul Nebun si Iepurasul de Paste va ureaza un An Nou minunat!
luni, 15 decembrie 2014
Ne distram
Green Monkey ne ajuta sa nu ne plictisim. Cred ca in ultimul an am vizitat mai multe scoli decat stiam ca exista in Bucuresti. Nu de voie, ci de nevoie. Poate, doar, doar, l-o primi vreuna. Aparent, fiecare scoala are suficiente maimute, nu le mai trebuie inca una. Am trecut de la suntem cei mai cuminti din lume, la primiti-ne, ca altfel iese rau. Nimeni nu recunoaste: nu vrem maimute care se cred delfini sau nu vrem delfini care sa se catare in copac. N-avem locuri, daca era cu un an mai mare/mai mic... Inca speram ca vom gasi locul in care maimuta sa fie acceptata asa cum e si mai ales oamenii care sa poata spune ca si-au dat seama ca Green Monkey reactioneaza pe principiul: m-am prins cum functionezi si stiu exact pe ce butoane sa apas ca sa te scot din minti. Oare mai exista oameni cu nervii suficient de tari?
Cam asa incepusem acum ceva vreme o postare pe care n-am mai avut nervii s-o termin si s-o urc pe blog. Intre timp ne-am mutat in Wonderland si am gasit si o scoala, unde oamenii au fost suficient de receptivi incat Green Monkey, devenit intre timp Iepurasul de Pasti, sa se poata integra. Rezultatele nu s-au lasat asteptate! Bune si foarte bune! Si nu numai la scoala, ci si acasa. Asa ca, desi titlul avea o alta conotatie, il pot pastra si acum poate fi luat ca atare.
Cam asa incepusem acum ceva vreme o postare pe care n-am mai avut nervii s-o termin si s-o urc pe blog. Intre timp ne-am mutat in Wonderland si am gasit si o scoala, unde oamenii au fost suficient de receptivi incat Green Monkey, devenit intre timp Iepurasul de Pasti, sa se poata integra. Rezultatele nu s-au lasat asteptate! Bune si foarte bune! Si nu numai la scoala, ci si acasa. Asa ca, desi titlul avea o alta conotatie, il pot pastra si acum poate fi luat ca atare.
joi, 13 noiembrie 2014
Gratarul cel de toate zilele
Evident ca nu putem trai in Wonderland tot timpul. Din cand in cand, trebuie sa facem aprovizionarea, iar Iepurasul de Pasti mai merge si la scoala. Uneori deschidem poarta si-i mai lasam si pe altii sa se bucure alaturi de noi. Toata lumea pare sa fie de acord, in dulcele stil romanesc, ca Wonderland fara gratar nu e completa. Asa ca, in magazia ce serveste si drept habitat pentru limacsi si libarci s-au materializat nu mai putin de 4 (da, patru!!!) gratare. Acum, Alice are dileme existentiale de cate ori vrea sa manance o friptura! Viata e prea scurta sa ma intreb daca azi vreau sa folosesc gratarul de designer, pe cel mai mare sau vreunul din celelalte doua. Asadar, dragi vizitatori retineti: nu ne mai aduceti gratare, caci altfel taramul magic se va ascunde intr-un nor de fum!
joi, 23 octombrie 2014
Cum mai arata orasul...
Am uitat cum mai arata orasul... Atat de incantata am fost de Wonderland ca nu am prea iesit din casa, iar daca am facut-o, am mers cu masina. Aseara insa, cum aveam treaba, am decis sa merg pe jos . Si asa ne-am trezit toti trei pierduti in mijlocul haosului. Eu, Palarierul Nebun si Iepurasul de Paste (da, stiu ca e White Rabbit, dar asta e povestea mea) ne uitam unul la altul si nu incetam sa ne minunam:
- Ce aglomeratie!
- Ce galagie!
- Ce de oameni grabiti!
- I-auzi salvarile care ne innebuneau zilnic!
- Oare cum am trait asa?
Cireasa de pe tort a fost ca i-am abandonat pe Palarier si pe Iepuras in fata unui televizor pana mi-am terminat treaba. N-a rezistat niciunul mai mult de cinci minute. Palarierul si-a concentrat atentia asupra bomboanelor, iar Iepurasul a topait cu esarfa mea in cap.
Cand ne-am intors in Wonderland, orasul se linistise, iar Cheshire Cat era cam nervos ca nu-l lasam in casa. I-am consolat pe toti cu o portie buna de mancare. Sa ne fie de bine!
- Ce aglomeratie!
- Ce galagie!
- Ce de oameni grabiti!
- I-auzi salvarile care ne innebuneau zilnic!
- Oare cum am trait asa?
Cireasa de pe tort a fost ca i-am abandonat pe Palarier si pe Iepuras in fata unui televizor pana mi-am terminat treaba. N-a rezistat niciunul mai mult de cinci minute. Palarierul si-a concentrat atentia asupra bomboanelor, iar Iepurasul a topait cu esarfa mea in cap.
Cand ne-am intors in Wonderland, orasul se linistise, iar Cheshire Cat era cam nervos ca nu-l lasam in casa. I-am consolat pe toti cu o portie buna de mancare. Sa ne fie de bine!
duminică, 12 octombrie 2014
Ne-am mutat in Wonderland!
Imediat ce deschizi portita de lemn de la strada, dai de o gaura de iepure. Nu stiu cum am facut de am alunecat pe ea. Cert e ca acum stau toata ziua si beau ceai (ma rog, cafea pentru conformitate) cu Palarierul Nebun si Iepurasul de Paste, iar Cheshire Cat ne priveste de la inaltimea boltei de vita-de-vie. Zambetul mi l-a imprumutat mie, iar eu am grija sa nu dispara niciodata. In loc de pasari flamingo avem pitigoi, dar nu ne suparam pentru ca noi nu jucam croket. Paianjenii ne-au facut un dreamcatcher urias langa bradul atat de inalt incat cred ca intr-o buna zi o sa coboare din el Jack. EU SUNT ALICE, si zau ca n-am fumat nimic, doar m-am mutat in Wonderland, la doua minute de centrul orasului!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)