Electorale

Cum imi alergau mie degetele pe tastura in seara asta aud un ciocanit la usa. Gandindu-ma ca e administratorul venit sa-mi raspunda la intrebarea de radio sant pe care i-am aruncat-o ieri (cand mi-a baut la usa, ca sa urmati firul logic) deschid fara sa ma gandesc prea mult. Cand colo, ce sa vezi: doi baietei, cam hipercromi, care-mi arunca in brate un rucsac, dupa care ma mitraliaza mai ceva ca dom` Semaca: de la PDL, cado'`pentru cupilu proprietate personala, verifica numele (adica mi-l zic ei, ca io n-am zis nimic) si ma intreaba daca mai tin cu Anca Boagiu. Acu` cinstit vorbind, cum ma pricep la politica cam la fel ca la semantica dialectului amharic si cum io am abonament la filme pe net si nu la tv, doamna de care nu aud prea mult imi place (motivul fiind enuntat chiar in aceasta propozitie). Inchid usa frumos si anunt odorul ca aprimit un cadou. Fericit, desi deja a cam inceput sa se invete cu cadourile  (ieri a venit de la scoala cu periuta si pasta si vreo doua caiete) deschide rucsacul. Inauntru un ambalaj frumos din carton ondulat pe care era lipit numele Elenei Udrea. Acu`, ca ambalaju' era mai scump decat rucsacu' si cadou' nu mai zic, da' niste coperti pentru manualele astea cu forme care de care mai fistichii nu puteai sa pui si tu?! Si a mai zis odorul sa-ti transmit ca ai gresit, lui nu-i trebuie penar roz!!! Iar eu iti spun ca ai gresit adresa, da' ma sacrific io si fac pe curieru', duc rucsacul acolo unde trebuia sa ajunga de prima data, la un copil sarman, de la tara, care mai are sase frati cu care trebuie sa imparta doua cadouri ca ma-sa si tac-su nu pot vota de sase ori!

Si acu'ca mi-am varsat ofu' ma-ntorc la trebile mele. Pentru conformitate limbajul este un fel de terapie ca sa combat snobismul pe care mi-l da textul pe care-l traduc si al carui subiect este designul in epoca revolutiei industriale.

C'est le plus fort qui a parle qui a raison

Face sens*

Astazi am avut o revelatie. Citeam Der Dativ ist dem Genitiv sein Tod de Bastian Sick si am gasit un articol despre nefericita traducere a lui makes sense in limba germana: macht Sinn.* Nu ca din romana ar lipsi  acest calc.

Spune in acel articol ceva interesant:
Deutsch ist die Sprache der Macher unde des Machens. Das faengt bei der Geburt an (den ersten Schrei machen) und endet mit dem Tod (den Abgang machen). Dazwischen kann man das Fruehstueck machen und die Waesche, einen Schritt nach vorn und zwei zurueck, man kann Pause machen, Urlaub oder blau, eine Reise ins Ungewisse und ploetzich Halt; man kann eine gute Figur machen und trotzdem einen schlechten Eindruck [...] man kann sogar Unsinn machen - aber Sinn?

Pe scurt, germana e limba lui a face de la nastere pana la moarte.

Prin comparatie romana e limba lui a da. Tot de la nastere pana la moarte.

A da nastere, a da coltul, ortul popii, a-si da ultima suflare. Intre timp mai dam buna ziua, mai dam o masa, o cafea, dam la iveala ceva si dam la spate altceva, dam in gat pe cineva si nu ne dam pe altii. Dam importanta, ne dam cu parerea etc.

Povestind despre ideea mea cuiva mi-a atras atentia ca morala crestina ne invata sa dam si sa nu asteptam nimic in schimb. Numai ca la nivel psihologic a da si a nu primi nimic la schimb genereaza frustrare. De ce sa ne mai miram atunci ca suntem asa cum suntem?!

Gratis

Cei care ma cunosc bine stiu ca rareori ofer ceva gratis, mai ales daca nu-mi esti prieten apropiat. Cu toate astea azi m-am decis sa va povestesc cate ceva despre lucruri care-mi plac. Cu alte cuvinte, reclama gratis.Pentru lucruri autohtone (oarecum).

Restaurantul Chinese Garden din Mamaia. Mananc acolo de opt ani, de cel putin 3-4 ori pe sezon. Nu mi-a parut rau niciodata. Au o supa de porc cu niste ridichi murate chinezesti care te scoala din cea mai crunta mahmureala. Si sa nu uitam de salata de meduze.

Mousse de cafea de la Napoca. O gasiti in congelatoarele cu inghetata. Are gustul de inghetata cu ness asa cum facea mama.

Kibo Art din Sinaia. Nu pentru ca ar avea niste bijuterii sa dai pe spate, ci pentru ca stie perfect cum sa atraga clientii. Ba un cadou, ba o reducere. Si toate facute cu mult cap.Stiu niste agentii de renume carora nu le ies lucrurile atat de bine

Acuarele Colibri facute la Combinatul Fondului Plastic, fara niciun alt motiv decat ca le-a gasit la librarie si i le-am cumparat lui Green Monkey, pentru ca-mi aminteau de copilarie.

here be dragons

http://herebedragonsmovie.com/

De vazut. Poate are dreptate, poate nu, oricum e o perspectiva interesanta.