Se afișează postările cu eticheta intrebari. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta intrebari. Afișați toate postările

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Update

Pisica s-a dedulcit la canari. Cate unul pe seara e perfect. In rest schimbari de 180 de grade. Viata nu e intotdeauna ceea ce pare si nici nu merge conform planului. Vorbim in decembrie. Asta daca nu dau peste un canar extrem de canibal.

joi, 25 august 2011

Q&A

Uneori, apare un moment in care te trezesti dimineata si nu-ti place ce vezi in oglinda. Acelasi in care constati ca toti oamenii care-ti plac sunt mai tineri decat tine, iar cei care au de doua ori varsta ta te trateaza ca pe un egal. Si atunci ma intreb (da, sa nu generalizam, caci era unul din momentele mele) ce ar putea umple golul si cum ai putea duce fantezia pana la capat. Indiferent ce ai lua (si nu, nu sunt de acord cu mai mult de un pahar recreativ) tot te trezesti la un moment dat. Nu toti dezvoltam personalitati multiple, si nici nu ne dorim asta. Si atunci ce pot face?! Sa ma asez in varful patului cu o patura in cap si sa astept sa-mi treaca? Sa dau vina pe genetica, fiindca nu am suficiente gene responsabile cu fericirea? Sa dau vina pe parinti, desi stiu ca teoria freudiana e depasita de mult? Orice as face ma trezesc in acelasi loc, si ma intreb de ce deprseia de ziua mea m-a apucat cu atata vreme inainte?! What is wrong with this fucking world?!

joi, 14 iulie 2011

Intrebari retorice

De ce nu-mi ascult intotdeauna intuitia, cand ea nu m-a inselat niciodata?

De ce oamenii care care ne aud nu ne si asculta?

De cate ori treci cu vederea cand ti se spune ca orice idee care contrazice cu argumente logice parerile celuilalt nu este constructiva?

Care e cu adevarat picatura care umple paharul?

sâmbătă, 19 februarie 2011

Intrebari

Cele cinci intrebari de baza in jurnalism (pentru o stire, zic) sunt: cine, ce, unde, cand, cum. Daca isi imagineaza cineva ca va primi intotdeauna raspunsuri punctuale sau conforme cu realitatea se insala. Cum ziceam, lucrurile depind de perspectiva din care le privesti.

marți, 30 noiembrie 2010

De ce-uri deloc existentiale

Stiu ca am o restanta legata de minunata noastra excursie dar n-am dispozitie pentru asta. Desi, intr-un fel sunt intr-o dispozitie mult mai buna decat am fost in ultima vreme. Poate unde am inceput din nou sa castig niste bani.Am insa o suma de nedumeriri care mi se invart prin cap si de care sper sa scap daca le insir aici.

Chiar se mai bucura cineva de Craciunul asta prelungit care incepe undeva in toamna si pleaca doar ca sa-i faca loc Sfantului Valentin?

De ce toata lumea e innebunita dupa Ingerii Apocalipsei pe post de decoratiuni de brad? Cred ca nedumerirea asta o s-o am in fiecare an, de cate ori o sa vad o decoratiune sub forma de inger cu trompeta. In credinta ortodoxa Apocalipsa este singurul lucru vestit de trompetele ingerilor... Nu, daca tot facem atatea biserici la ce ne-o mai trebui sa si stim ceva despre ceea ce se propovaduieste acolo.

De ce masinile care ridica autoturismele parcate neregulamentar au voie sa stationeze in locuri in care oprirea este interzisa?

De ce oamenii nu pot privi realitatea in fata si se supara daca le atragi atentia?

De ce nu reusesc sa ma decid ce vreau de fapt?

De ce nu ma pot hotari daca sa-mi iau caine sau nu?

De ce nu exista cineva care sa-mi spuna fa cutare lucru ca asta e reteta succesului?

Daca o sa continui asa o sa ajung ca la 4 ani? Macar in ceea ce priveste grijile?

miercuri, 10 noiembrie 2010

?

Oare de ce, dimineata, mi se pare mai putin deprimant sa trec pe langa Cimitirul Reinvierea decat pe langa Spitalul Colentina?

miercuri, 28 aprilie 2010

Doctrine

O poveste incredibila aici. Din amintirile, mele doctrina crestina se bazeaza pe iertarea aproapelui, pe intoarcerea celuilalt obraz etc. etc. Acu' nu zice nimeni ca individul cu care are arhiepiscopia treaba o fi vreo usa de biserica, da' totusi.

marți, 22 septembrie 2009

de ce

...asa a inceput ieri una dintre intrebarile lui green monkey. Nu mai e nevoie de niciun comentariu.

joi, 2 aprilie 2009

Intrebari retorice

Se spune ca nu trebuie sa judeci omul public dupa viata lui personala... Cum naiba sa nu o faci insa, cand omul ala e pus acolo sa aiba grija de tine, iar tu stii ca nu poate avea grija nici de el? Cum sa crezi ca o persoana iti poate rezolva problemele, cand ea nu stie cum sa se mai ascunda de ale ei? Cum sa-i accepti solutiile cand cele puse in aplicare in propria-i casa nu s-au dovedit stralucite? Ma intreb...

"Marina il scosese din ritm, ii stricase momentul – dar desigur, asta fac in general copii cuiva."
Claire Messud, Copiii imparatului, trad Adriana Mosoiu, tritonic 2008

De citit neaparat daca vreti sa vedeti niste traduceri de-a dreptul imbecile (nu foarte multe, dar de neiertat), de tipul "facu ture" in loc de "oferi un rand de bautura"