Ne-am mutat in Wonderland!

Imediat ce deschizi portita de lemn de la strada, dai de o gaura de iepure. Nu stiu cum am facut de am alunecat pe ea. Cert e ca acum stau toata ziua si beau ceai (ma rog, cafea pentru conformitate) cu Palarierul Nebun si Iepurasul de Paste, iar Cheshire Cat ne priveste de la inaltimea boltei de vita-de-vie. Zambetul mi l-a imprumutat mie, iar eu am grija sa nu dispara niciodata. In loc de pasari flamingo avem pitigoi, dar nu ne suparam pentru ca noi nu jucam croket. Paianjenii ne-au facut un dreamcatcher urias langa bradul atat de inalt incat cred ca intr-o buna zi o sa coboare din el Jack. EU SUNT ALICE, si zau ca n-am fumat nimic, doar m-am mutat in Wonderland, la doua minute de centrul orasului!

De weekend

Maraton de filme. Discutii (mai putin placute) in familie. Surprize placute si emotionante. Priviri realiste, ca sa nu fim dezamagiti mai tarziu. Oameni si idei care ne schimba viata. Am si uitat ca azi e duminica si mie nu-mi place duminica.

Ce am mai invatat

De lene, abia azi am desfacut bradul. N-a fost chiar atat de nasol pe cat imi imaginam ca o sa fie. Probabil si unde e primul brad in casa noua. N-a fost rau nici cand l-am impodobit. Deci o victorie asupra propriilor mele ganduri.

Inca ma pricep la oameni. E bine sa ai prieteni noi, de la care sa ai ce invata. Iar eu am invatat ca daca esti cinstit cu cei din jur si cu tine insuti si ai inima deschisa, oamenii care intra in viata ta vor fi ok.

Chiar daca nu mi se indeplinesc toate dorintele, o parte din ele se materializeaza uimitor de repede. Asa cum a fost cu paharele de vin pe care le voiam (piticii nu ma lasa sa beau vin din altfel de pahare) si pe care le-am primit in jumatate de ora dupa ce mi-am exprimat dorinta. Se pare ca voi avea, ce-i drept cu imprumut, si o masina.

Astept inca sa apara ceva magic. Dar nu-mi displace asteptarea. In fond, nu destinatia, ci calatoria e cea importanta. Cand va fi momentul voi ajunge acolo.

M-am bucurat de momente doar cu mine insami si nu s-a intamplat nimic nasol. In fond, gandurile mele nu sunt chiar atat de de speriat.

Una peste alta, lucrurile bune se intampla daca faci loc pentru ele si le lasi sa se intample. Cam asta am invatat in ultima vreme.

Vaicareli

Cum ziceam si mai devreme, viata nu e intotdeauna ce pare. Uneori ies la iveala lucruri pe care le-am vrea uitate. Apoi vine o terapie care le scoate de tot la suprafata. Apoi afli ca berea te ajuta sa ramai sanatos (zic japonezii), daca nu bei prea multa  si uiti de prezervativ (zic eu). In rest, dupa 7 zile din 7 cate 13 ore pe plantatie nu-ti mai ramane timp nici de bere, dar sa vezi unde faci revelionul sau sa te mai infrupti si tu din vreun canar. N-am avut timp nici de o specialite de peste hotare pentru 1 decembrie.Ma intreb daca maimuta mea mai stie cum arat. Sa ne vedem cu bine, ca daca mai slabesc, nu ne mai vedem deloc.

D-ale plantatiei

Si Caragiale si-ar da jos palaria in fata realitatii.

"Apasa orice tasta"
"Care e orice tasta"

Vine "catindata", pasare de noapte, decisa sa munceasca cinstit "ca e frig rau afara". "Aveti intrebari?"zic eu. "Ati facut vreodata sex oral, ca sa stiu cum vorbesc cu dvs.?". Raspunsul n-o sa-l aflati niciodata, in caz ca sunteti curiosi.

Prezentul

Prezentul e o chestie complexa. Asa cum spunea unul dintre iubitii uneia dintre angajatele mele (ce sintagma complexa) monitorizate fara voie: ”eu nu vorbesc de trecut, eu vorbesc de prezent, de ieri, de azi...” Pentru mine prezentul e cel ce ma afecteaza direct; nu mi-am dat in cap la mitinguri, nu am suferit cu restul omenirii la taierile de preturi... Prezentul meu nu e si al lor. Prezentul lor ar fi al meu, de buna voie si nesilita de nimeni (fie ea vorba si de uniune consensuala) cata vreme stim despre ce vorbim. Dar cand nu stim cu ce se mananca urletele izvorate din gatlejuri insetate (sange, bere etc) refuz sa le integrez in prezentul meu cotidian. Da, am primit si eu invitatii pe feisbuc la mitinguri extraordinare, dar nu le voi onora, cata vreme nu sunt convinsa ca acei ce le organizeaza stiu pentru ce militeaza. Prezentul meu inseamna ca maine incepe scoala, ca azi am facut o tocana de ied, ca piata din romania are consumatori tot mai educati. Prezentul  meu e paranoic, motiv pentru care in debaraua mea exista pe langa arme, doi saci de faina, ulei, zahar si alte produse de consum imediat, conserve, cosmetice etc. Prezentul meu e sinistru fata de al lor si sper sa nu se indeplineasca niciodata. Si eu sunt o optimista! Zic!

Intrebari

Cele cinci intrebari de baza in jurnalism (pentru o stire, zic) sunt: cine, ce, unde, cand, cum. Daca isi imagineaza cineva ca va primi intotdeauna raspunsuri punctuale sau conforme cu realitatea se insala. Cum ziceam, lucrurile depind de perspectiva din care le privesti.