Unde se dovedeste ca uneori e mai intelept sa dormi

Cand nu dormi suficient creierul iti joaca feste, asa ca ai sanse sa debitezi traznai...
- Cum arata un unghi de 450 de grade?
- Auzi, deseneaza si tu cercul ala cu varful in sus!
- Miac!
Probabil ca lista asta se va tot lungi in timp... :)

Electorale

Cum imi alergau mie degetele pe tastura in seara asta aud un ciocanit la usa. Gandindu-ma ca e administratorul venit sa-mi raspunda la intrebarea de radio sant pe care i-am aruncat-o ieri (cand mi-a baut la usa, ca sa urmati firul logic) deschid fara sa ma gandesc prea mult. Cand colo, ce sa vezi: doi baietei, cam hipercromi, care-mi arunca in brate un rucsac, dupa care ma mitraliaza mai ceva ca dom` Semaca: de la PDL, cado'`pentru cupilu proprietate personala, verifica numele (adica mi-l zic ei, ca io n-am zis nimic) si ma intreaba daca mai tin cu Anca Boagiu. Acu` cinstit vorbind, cum ma pricep la politica cam la fel ca la semantica dialectului amharic si cum io am abonament la filme pe net si nu la tv, doamna de care nu aud prea mult imi place (motivul fiind enuntat chiar in aceasta propozitie). Inchid usa frumos si anunt odorul ca aprimit un cadou. Fericit, desi deja a cam inceput sa se invete cu cadourile  (ieri a venit de la scoala cu periuta si pasta si vreo doua caiete) deschide rucsacul. Inauntru un ambalaj frumos din carton ondulat pe care era lipit numele Elenei Udrea. Acu`, ca ambalaju' era mai scump decat rucsacu' si cadou' nu mai zic, da' niste coperti pentru manualele astea cu forme care de care mai fistichii nu puteai sa pui si tu?! Si a mai zis odorul sa-ti transmit ca ai gresit, lui nu-i trebuie penar roz!!! Iar eu iti spun ca ai gresit adresa, da' ma sacrific io si fac pe curieru', duc rucsacul acolo unde trebuia sa ajunga de prima data, la un copil sarman, de la tara, care mai are sase frati cu care trebuie sa imparta doua cadouri ca ma-sa si tac-su nu pot vota de sase ori!

Si acu'ca mi-am varsat ofu' ma-ntorc la trebile mele. Pentru conformitate limbajul este un fel de terapie ca sa combat snobismul pe care mi-l da textul pe care-l traduc si al carui subiect este designul in epoca revolutiei industriale.

Exterminare

Zau ca nu sufar de paranoia si nici nu vad peste tot conspiratii impotriva noastra, dar de data asta parca zaresc ceva.

- Spitalele sunt pline de germeni (nu-i nimic le transformam in azile de batrani, ca sa dam mai putine pensii)
- Am inchis singurul (informatie neverificata din trei surse) producator de vaccinuri din tara (ce vaccinare tbc la nou-nascuti, platim mai putin alocatii)
- Psihologii din policlinici au voie sa dea doar doua consultatii pe zi (nu e nevoie de consiliere psihologica in vremuri de criza, e mai ieftin sa maturi trotuarul dupa, ca doar avem multe cladiri inalte)
- Medicamente gratuite pentru dementa senila, cancere si alte boli grave ioc (repet, ii mai rarim)

Culmea cinismului mi se pare insa ca nici nu se mai prefac macar ca le pasa de noi, ca de pasat cu adevarat...

Si ne mai miram ca poporul da 2% catre biserica? Poate primeste ceva in viata de apoi! Desi eu mi-as exprima oaresce indoieli si fata de asta.

Ineptii

Uneori, prin contractul ce reglementeaza munca pe care cu onor o prestez, trebuie sa spun si niste ineptii. Asta e, se mai intampla, m-am obisnuit. Nu ma pot obisnui insa cu cei platiti sa spuna lucruri inteligente si care debiteaza tampenii.

Azi am vazut o domnisoara (eu nu vreau sa renunt la cuvantul asta, cine se simte discriminat, n-are decat) care lucreaza in presa si care nu stia diferenta dintre star si starleta, termen cu care a gratulat-o pe o doamna care l-ar fi meritat cu prisosinta pe primul. Inutil sa comentez culoarea pe care a capata-o fata doamnei.

Si tot azi, am auzit o poveste tragica, care nu-si avea locul in respectivul context. Oare agentiile de pr nu-i intreaba pe oamenii invitati sa vorbeasca pe la diverse evenimente ce au de gand sa spuna?