Se afișează postările cu eticheta iepurasul de Paste. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta iepurasul de Paste. Afișați toate postările

miercuri, 20 mai 2015

Bonkers

Da, cu totii suntem nebuni in Wonderland! Dar pana de curand nu eram periculosi. Acum, vecinii isi fac cruce si scuipa in san cand trec pe langa gardul nostru.

La poarta ii intampina cainele care latra si se zbarleste tot de zici ca-i cel putin vreun lup turbat. De fapt asa si arata, doar ca el latra fiindca vrea sa fie mangaiat. Cine naiba are curaj sa bage mana prin gard la el?!

La celalalt capat al gardului ii saluta racnind din toti rarunchii copilul aka Iepurasul de Pasti. Vecinii care dau coltul pe langa gardul nostru risca sa-l dea si la figurat. Cel putin o vecina a simtit pe pielea ei cum e sa fii la un pas de infarct.

Alice nu s-a hotarat daca manifestarile ei sunt schizoide sau e un simplu caz de personalitate multipla. Acum e Alice, acum tuna: Off with your head!

Cel mai zdravan e Palarierul Nebun, dar asta numai in zilele in care reuseste sa geseasca doua sosete de acelasi fel!

vineri, 30 ianuarie 2015

Fragmente

In Wonderland au incoltit brandusele plantate in toamna.
Motanul are coada mai groasa decat mana lui Alice. Nu mai mananca, nu mai doarme, cred ca simte primavara in aer si asteapta momentul potrivit sa devina craiul cartierului.
Iepurasul de Paste e mai greu de dresat decat catelul.
Catelul a descoperit ca se poate urca pe scaunul rotativ ca sa manance direct din farfuria Iepurasului. In plus, are o parere foarte proasta despre presa, exprimata prin dezintegrarea temeinica a ziarelor.
Palarierul Nebun incearca sa dreseze pe toata lumea, dar nu-i iese decat cu cainele.
Iar Alice, Alice se ia cu mainile de par in fiecare dimineata intrebandu-se cand s-a transformat Wonderland in Corabia Nebunilor...

joi, 23 octombrie 2014

Cum mai arata orasul...

Am uitat cum mai arata orasul... Atat de incantata am fost de Wonderland ca nu am prea iesit din casa, iar daca am facut-o, am mers cu masina. Aseara insa, cum aveam treaba, am decis sa merg pe jos . Si asa ne-am trezit toti trei pierduti in mijlocul haosului. Eu, Palarierul Nebun si Iepurasul de Paste (da, stiu ca e White Rabbit, dar asta e povestea mea) ne uitam unul la altul si nu incetam sa ne minunam:
- Ce aglomeratie!
- Ce galagie!
- Ce de oameni grabiti!
- I-auzi salvarile care ne innebuneau zilnic!
- Oare cum am trait asa?
Cireasa de pe tort a fost ca i-am abandonat pe Palarier si pe Iepuras in fata unui televizor pana mi-am terminat treaba. N-a rezistat niciunul mai mult de cinci minute. Palarierul si-a concentrat atentia asupra bomboanelor, iar Iepurasul a topait cu esarfa mea in cap.
Cand ne-am intors in Wonderland, orasul se linistise, iar Cheshire Cat era cam nervos ca nu-l lasam in casa. I-am consolat pe toti cu o portie buna de mancare. Sa ne fie de bine!