Despre Turcia

Circumstante usor de ghicit din postarile anterioare ne-au dus la clinica Anadolu, in Turcia. N-a fost ieftin, investigatii, consultatii, cazare, masa, transport si ceva cumparaturi (cat sa pastram si o minima aparenta de vacanta) ne-au costat vreo patru mii de euro. Cand ne-am intors am trait cu impresia, pe care am si impartasit-o tuturor, ca ne-am dus cu sacul la pomul laudat. Aveam un diagnostic, un tratament, amandoua foarte clare inca inainte sa plecam din tara. Cu alte cuvinte, ne-am dus acolo ca sa ni se spuna ca ai nostri au avut dreptate si ca trebuie sa schimbam tratamentul. Si recomandarea asta o primisem de aici.
Surpriza am avut-o o saptamana mai tarziu cand, vrand sa schimbam tratamentul, am constatat ca nu ne-a fost aprobat dosarul de catre CNAS si ca trebuie sa ne cumparam medicamentul. Socoteala a fost simpla 11000 de lei medicamentul + cheltuielile de la administrare pana la analize in sistem privat/ drum+mese+bacsis in sistem de stat inseamna mai mult decat tratamentul + drum + cazare la Anadolu. Asadar, jumatatea mea s-a urcat in avion si a pornit din nou spre Turcia. A facut tratamentul, s-a odihnit si, acum, spera la mai bine. Sa fim cu totii sanatosi!

cazare deluxe

ca omul care se respecta, la sfarsit de saptamana stau in curtea unei pensiuni cu afis la poarta: "cazare de lux". Am venit sa-mi caut casa de vacanta. Cele doua pe care trebuia sa le vad nu faceau nici 1/4 din banii ceruti pe ele. Deh, nu-i fraier cine cere... Ok, cu asta s-a rezolvat: nu se poate. Sa trecem la alte lucruri, cum ar fi "unde dormim la noapte?" Am sunat la un nr de telefon afisat pe un panou in strada si dupa un prim raspuns negativ, am fost sunati inapoi si ni s-a oferit un apartament. L-am luat. Frumos, nimic de zis. De fapt, marea lui calitate a fost ca era ultima "camera" libera din tot orasul asta cu 3000 de suflete. Dovada, cei 10 insi care in mai putin de un ceas au navalit, in curte peste mine, pe cand beam si eu o bere ca tot omul, incercand sa-mi updatez blogul. "Aveti o camera libera?" "Io n-am, da' intrebati proprietarul" (care intre noi fie vorba nu mai e de gasit). Partea care ma enerveaza este ca proprietarul nu a gasit e cuvinta sa schimbe si asternuturile dupa cei ce fusesera inaintea noastra si care statusera ca si noi o singura noapte. Nu ca ar fi murdare, dar se vede ca au fost folosite. In concluzie green monkey si cu mine am renuntat la somnul de pranz. Pana diseara sper insa ca vom rezolva cumva situatia. Daca nu-mi schimba asternuturile sper sa gasesc suficienta bere sa nu-mi mai pese. Ce fac insa cu green monkey?