...asa as putea descrie starea in care ma aflu de o buna bucata de timp. In ciuda vremii si a vremurilor nu am a ma plange de nimic. Si cu toate astea stau toata ziua cu ochii in tavan si ma intreb ce-mi lipseste. Slujba am (si-mi si place),familie am (si e fericita, as indrazni sa adaug), nu stau rau nici cu banii (desi n-am castigat la loto si nici nu pot sa ma laud ca am pus la ciorap), nu e nimeni bolnav grav prin preajma (sa bat in lemn).
Si uitandu-ma la stele in plina zi, gandindu-ma sa fac ca imparatul din poveste care nu avea nicio problema si si-a aruncat inelul favorit in mare, ca sa-si creeze una, am avut revelatia ca am prea mult timp liber. Recesiunea a pus capat unei slujbe care-mi aducea venituri minuscule, dar care ma distra grozav. Acum vreo doua luni am mai trantit o diploma-n dulap si alte cursuri nu mai incep pana la toamna... Si uite asa, dupa ani cu nopti nedormite de prea multa treaba ajung sa ma intreb daca nu cumva am buba la cap pentru ca ma vait ca pierd vremea cand in sfarsit as putea dormi si eu nu 8, ci 10 ore pe noapte.
Nu vreau probleme, ci doar un nou scop in viata... Si nu stiu unde sa-l gasesc.
"Masina merge incotro ti se indreapta ochii"
Garth Stein, Enzo sau arta de a pilota pe ploaie, trad. Doina Doru, Leda, 2008
Excelenta carte! N-o cititi insa daca depresia va da tarcoale!
Masina mea sta la semafor si asteapta sa se faca verde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu