Cand Jacques Salome si-a lansat primele carti traduse in romana am avut ocazia de a sta (destul de mult) de vorba cu el. Fiindca de atunci a trecut buna bucata de vreme nu-mi mai amintesc exact despre ce am discutat, cu o mica exceptie... Imi amintesc perfect ca mi-a explicat foarte clar cum ar trebui sa facem distinctia intre dorinte si necesitati, dandu-mi urmatorul exemplu: "una este ca fiul meu sa aiba nevoie de o pereche de pantofi de sport (necesitate) si alta e sa vrea o pereche de 300 de euro (dorinta)". Se pare ca aceasta distinctie ne-ar ajuta sa fim mai fericiti. Fara prea multe responsabilitati la vremea aia, l-am aprobat, amuzandu-ma compatimitor in sinea mea ca un psiholog atat de grozav nu a reusit sa-si pastreze casnicia (cu o doamna psihiatru aproape la fel de celebra).
Mi-am amintit spusele lui acum vreo doua luni cand, brusc, m-am gandit ca daca tot o sa vina criza sa ma pun la adapost si sa-mi inchid cardul de credit (chestie pe care ma straduiesc s-o fac de vreo doi ani) si am pornit sa ma documentez. Evident, am ales sa caut pe internet "how to..." si asa am descoperit conceptul (despre care am mai vorbit) de frugal living*, adica, intr-o traducere, sper eu, inspirata, intinde-te cat ti-e plapuma. Am vazut, si mi-am zis ca nu ma costa nimic sa testez cateva din lucrurile de acolo. Doar cateva, sa ne-ntelegem, caci nu voi da centrala sub 24 de grade pe timpul iernii, chiar daca asta ar insemna o economie substantiala, sau cel putin nu o voi face atata vreme cat am un job. De fapt, cu aceasta ocazie mi-am amintit de ideea dorinte versus necesitati, si am descoperit ca aveam atatea dorinte ca nu-mi mai ramanea vreme si de altceva.
Primul pas a fost, ca de fiecare data cand duceam mana la buzunar catre portofel, sa ma intreb daca e vorba de ceva ce-mi trebuie sau de ceva ce-mi doresc. Am raspuns cinstit de fiecare data si am facut niste economii atat de mari incat vinerea trecuta am reusit sa inchid cardul. Nici azi, la aproape o saptamana nu pot trece pe langa o oglinda fara sa ma umflu in pene si sa ma admir pentru atare realizare. In spatele admiratiei exista insa o spaima ingrozitoare, aceea ca am pierdut o groaza de vreme pentru niste lucruri care de fapt ma poseda ele pe mine si nu eu pe ele(cred ca asta era una din ideile lui Tyler Durden din Fight Club).
Nu am renuntat la foarte multe, dar cele pe care le-am taiat de pe lista chiar "fac o diferenta"
* frugal living nu inseamna acelasi lucru pentru toti, si, categoric, daca nu e dus la extrema nu inseamna zgarcenie. Faptul ca-l mentionez nu inseamna ca-l si promovez, fiecare stie ce e cel mai bine pentru sine. Poate pentru unii fericirea chiar inseamna sa aiba doua slujbe pentru a-si plati ultimul tip de telefon mobil.
Un citat scos din context, de dragul potrivelii:
"Apoi cafelele, nota, bacsisul, hainele de la garderoba, in sfarsit, toate astea nu mai sunt decat detalii, detalii, detalii. Detalii care, desigur, incurca." Anna Gavalda, Mici obiceiuri de pe Saint-Germain, vol. As vrea sa ma astepte si pe mine cineva, Polirom, 2006, trad. Raluca Baciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu