...de la locavorii din satul global.
Acum cativa ani, inainte ca lumea sa banuiasca macar ca va urma o criza (fie ea si de isterie la noi, dupa spusele lui Isarescu)se vorbea despre satul global. Pe masura ce situatia s-a imputit (a devenit albastra sau alte expresii cu acelasi inteles)am auzit tot mai des vorbindu-se despre lucrurile pe care le poti face ca sa protejezi mediul. Nu am nimic impotriva lor, ba chiar le pun in aplicare de cate ori pot, dar trei sferturi dintre ele sunt menite de fapt sa ne ajute sa facem economie. Protejam mediul nelasand lumina aprinsa si scotand din priza aparatele pe care nu le folosim, dar probabil ca nu am fi facut-o daca nu ne-am fi protejat in acest fel portofelul. Si uite asa vecinii din satul global devin (de nevoie)locavori (consuma doar produse cultivate/realizate pe o raza de 100km in jurul locului lor de resedinta).
Situatia asta imi aminteste putin de vegetarienii care nu consuma carne pentru ca le e mila de bietele animale, dar au in dulap douazeci de perechi de pantofi din piele, pentru ca in plastic li se imput picioarele...
"Asadar, Dean venise vreo sase mii cinci sute de kilometri din Frisco, via Arizona, si pana la Denver in numai patru zile, in care incapusera o multime de aventuri. Si acesta era doar inceputul."
Jack Kerouac, Pe drum, Polirom, 2003, trad de Cristina Felea
De dragul satului global, de Ziua Nationala am facut mince pie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu