Prezentul

Prezentul e o chestie complexa. Asa cum spunea unul dintre iubitii uneia dintre angajatele mele (ce sintagma complexa) monitorizate fara voie: ”eu nu vorbesc de trecut, eu vorbesc de prezent, de ieri, de azi...” Pentru mine prezentul e cel ce ma afecteaza direct; nu mi-am dat in cap la mitinguri, nu am suferit cu restul omenirii la taierile de preturi... Prezentul meu nu e si al lor. Prezentul lor ar fi al meu, de buna voie si nesilita de nimeni (fie ea vorba si de uniune consensuala) cata vreme stim despre ce vorbim. Dar cand nu stim cu ce se mananca urletele izvorate din gatlejuri insetate (sange, bere etc) refuz sa le integrez in prezentul meu cotidian. Da, am primit si eu invitatii pe feisbuc la mitinguri extraordinare, dar nu le voi onora, cata vreme nu sunt convinsa ca acei ce le organizeaza stiu pentru ce militeaza. Prezentul meu inseamna ca maine incepe scoala, ca azi am facut o tocana de ied, ca piata din romania are consumatori tot mai educati. Prezentul  meu e paranoic, motiv pentru care in debaraua mea exista pe langa arme, doi saci de faina, ulei, zahar si alte produse de consum imediat, conserve, cosmetice etc. Prezentul meu e sinistru fata de al lor si sper sa nu se indeplineasca niciodata. Si eu sunt o optimista! Zic!