Acum vreo cativa ani, tot pe la vremea asta, spuneam aici ca am o problema cu tatuajele. Ei, cinci depresii mai tarziu sunt fericita posesoare nu a unui desen ci a doua. Bine, ele spun o poveste impreuna, deci daca vreau pot spune ca am un tatuaj.
Toate lucrurile care mi s-au intamplat in ultima perioada m-au facut sa-mi dau seama ca uneori ne pasa atat de mult de cei din jur incat uitam de noi. Eu am decis sa-mi amintesc de cine sunt eu cu adevarat si sa ma apreciez asa cum sunt. Deocamdata imi iese de minune, iar efectele sunt spectaculoase. Bineinteles exista si cutremure majore, dar atunci cand facem anumite lucruri trebuie sa ne asumam consecintele. Iar eu ma pricep destul de bine la asta.
Impuscati ideile fixe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu